DECIZIE nr. 284 din 30 octombrie 2001

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 140/1999 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 1999



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorGabriela Ghita – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 140/1999 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 1999, excepţie ridicată de Daniel Viloiu în Dosarul nr. 6.798/2001 al Judecătoriei Craiova.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, ca fiind neîntemeiată, deoarece dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate. Drepturile băneşti ale autorului excepţiei au devenit efective începând cu 1 decembrie 1999, data prevăzută de Legea nr. 138/1999.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 5 iunie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 6.798/2001, Judecătoria Craiova a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 140/1999 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 1999, excepţie ridicată de Daniel Viloiu într-un dosar având ca obiect judecarea cererii acestuia referitoare la plata drepturilor salariale şi a ajutorului de 21 de solde lunare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile art. 8 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 140/1999 sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, întrucât unele cadre militare primesc ajutoarele băneşti prevăzute de Legea nr. 138/1999, iar altele nu, diferentierea făcându-se în raport cu data trecerii în rezerva şi a pensionării. Datorită dispoziţiilor legale criticate, prevederile Legii nr. 138/1999 nu se aplică de la data intrării în vigoare a acesteia, în mod nelegal fiind amânată aplicarea lor până la data de 1 decembrie 1999. Totodată se arata ca menţiunea, în art. 8 alin. (3) din lege, a aplicării dispoziţiilor Hotărârii Guvernului nr. 0282/1993 „este ilegala şi neconstitutionala, deoarece aceste dispoziţii au fost abrogate anterior, prin intrarea în vigoare a Legii nr. 138/1999„.Judecătoria Craiova, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate nu este intemeiata, întrucât dispoziţiile art. 8 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 140/1999 nu creează o situaţie de inegalitate în faţa legii, în sensul art. 16 alin. (1) din Constituţie.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor legale criticate este neîntemeiată. Dispoziţiile art. 8 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 140/1999 nu încalcă principiul constituţional al egalităţii în drepturi a cetăţenilor, având în vedere ca în perioada 1 august – 1 decembrie 1999 nici o categorie de militari nu a beneficiat de drepturile băneşti majorate potrivit reglementărilor Legii nr. 138/1999. Se mai arata ca amânarea punerii în aplicare a Legii nr. 138/1999 constituie o problemă de legalitate, iar nu una de constituţionalitate, dispunerea unei asemenea amânări fiind „un atribut exclusiv al legiuitorului”.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 8 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 140/1999 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 465 şi 465 bis din 24 septembrie 1999, aprobată prin Legea nr. 44/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 18 aprilie 2000. Aceste dispoziţii legale au următoarea redactare:"(2) Prevederile Legii nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţionala, ordine publică şi siguranţa naţionala, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii se aplică începând cu data de 1 decembrie 1999.(3) Până la data de 1 decembrie 1999 se aplică în continuare prevederile Hotărârii Guvernului nr. 0282/1993 cu privire la salarizarea personalului militar şi civil din Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul de Interne, Serviciul Roman de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Protecţie şi Paza şi Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, cu modificările şi completările ulterioare.” … 1. În susţinerea excepţiei autorul acesteia arata ca prin aplicarea dispoziţiilor art. 8 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 140/1999 „se creează o vădită inechitate” între cadrele militare pensionate în perioada 1 august 1999 – 1 decembrie 1999, la care fac referire prevederile legale criticate, şi cei pensionaţi în baza dispoziţiilor art. 31 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţionala, ordine publică şi siguranţa naţionala, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 347 din 22 iulie 1999, potrivit cărora:"(1) La trecerea în rezerva sau direct în retragere, cu drept la pensie, cadrele militare, pentru activitatea depusa, în funcţie de vechimea efectivă ca militar şi ca salariat civil în cadrul ministerelor şi instituţiilor centrale prevăzute la art. 1, beneficiază de un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu solda lunară bruta avută în luna schimbării poziţiei de activitate […] (3-20 de solde în funcţie de vechime).(2) Cadrele militare în activitate trecute în rezerva, cu drept la pensie de serviciu, înainte de împlinirea vârstei prevăzute de reglementările în vigoare, mai beneficiază, pentru fiecare an rămas până la limita de vârsta, de un ajutor egal cu doua solde brute neimpozabile." … Potrivit dispoziţiilor art. 72 din Legea nr. 138/1999, „Prezenta lege intră în vigoare la data de întâi a lunii următoare publicării în Monitorul Oficial al României”.În felul acesta, potrivit opiniei autorului excepţiei, se încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări".Analizând excepţia de neconstituţionalitate sub acest aspect, Curtea constata că nu este intemeiata.Dispoziţiile art. 8 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 140/1999 cuprind o norma cu caracter aplicativ prin care se stabileşte data de la care personalul militar şi civil din instituţiile publice de apărare naţionala, ordine publică şi siguranţa naţionala va beneficia de prevederile Legii nr. 138/1999. Aceasta reglementare este necesară în condiţiile în care legiuitorul a prevăzut, la art. 69 din Legea nr. 138/1999, ca „Acordarea drepturilor băneşti reglementate prin prezenta lege se va face în limita fondurilor bugetare aprobate anual ministerelor şi instituţiilor centrale prevăzute la art. 1”, respectiv pentru anul 1999, în limita fondurilor aprobate prin Legea bugetului de stat pe anul 1999 nr. 36/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 şi 97 bis din 8 martie 1999, cu rectificările ulterioare, inclusiv prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 140/1999. În aceste condiţii prevederile legale criticate nu fac vreo discriminare între cadrele militare sau civile la care fac referire dispoziţiile Legii nr. 138/1999, ele aplicându-se deopotrivă tuturor acestor categorii de angajaţi. Asadar, textul de lege criticat nu vizează crearea unor situaţii juridice privilegiate pentru o anume categorie de salariaţi, ci urmăreşte reglementarea valorificării, în condiţii egale, a unor drepturi cuvenite acestora.Aplicarea într-o anumită perioada a dispoziţiilor Legii nr. 138/1999 sau ale Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 140/1999 constituie o problemă legată de acţiunea în timp a normelor juridice, problema a carei rezolvare intră în competenţa instanţelor judecătoreşti, ţinând seama şi de prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile”. Astfel fiind, aceasta nu poate constitui obiect al controlului de constituţionalitate, întrucât, conform dispoziţiilor art. 2 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992, republicată, „[…] Curtea Constituţională nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituţiei”.2. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate, fără a indica un anume text constituţional care ar fi fost încălcat, considera ca invocarea aplicării prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 0282/1993 în art. 8 alin. (3) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 140/1999 este neconstitutionala, deoarece aceasta hotărâre a Guvernului a fost abrogată implicit prin intrarea în vigoare a Legii nr. 138/1999.Curtea constata ca este neîntemeiată şi aceasta sustinere. Examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acelui text cu dispoziţiile constituţionale pretins incalcate. Problema aplicabilitatii dispoziţiilor art. 8 alin. (3) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 140/1999, prin care s-a reglementat modalitatea de salarizare a personalului militar şi civil din Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul de Interne, Serviciul Roman de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Protecţie şi Paza şi Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, vizează, de asemenea, reguli privind interpretarea şi aplicarea normelor juridice care nu aparţin competentei Curţii Constituţionale.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 12, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 140/1999 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 1999, excepţie ridicată de Daniel Viloiu în Dosarul nr. 6.798/2001 al Judecătoriei Craiova.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 octombrie 2001.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește