DECIZIE nr. 283 din 30 octombrie 2001

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 108 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorGabriela Ghita – procurorDoina Suliman – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 108 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată, excepţie ridicată de Dumitru Velichi, Amet Izmet, Nicolae Rotaru, Daniel Nanu şi Mircea Ghita în Dosarul nr. 4.161/COM/2000 al Tribunalului Constanta – Secţia comercială, având ca obiect acţiunea intentată de aceştia, în baza art. 107 din Legea nr. 64/1995, republicată, împotriva debitorului C.N.M. „Navrom” – S.A. şi a lichidatorului Societatea Comercială „Pricewaterhouse Coopers Management Consultants” – S.R.L.La apelul nominal Dumitru Velichi şi Amet Izmet sunt prezenţi personal; C.N.M. "Navrom" – S.A., prin lichidatorul sau, Societatea Comercială "Pricewaterhouse Coopers Management Consultants" – S.R.L., este reprezentată de consilierul juridic Virgil Nita; lipsesc celelalte părţi, Nicolae Rotaru, Daniel Nanu şi Mircea Ghita, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Dumitru Velichi solicita admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 108 pct. 3 din Legea nr. 64/1995, republicată, deoarece acestea contravin art. 16 alin. (1) din Constituţie, în sensul că instituie o discriminare între salariaţii cărora li se datorează salarii pe o perioadă de cel mult 6 luni anterioare deschiderii procedurii falimentului şi salariaţii cărora li se datorează salarii pe o perioadă mai mare.Amet Izmet solicita admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 108 pct. 3 din Legea nr. 64/1995, republicată, pentru aceleaşi considerente. Reprezentantul lichidatorului, consilierul juridic Virgil Nita, lasă la aprecierea Curţii Constituţionale soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, întrucât limitarea în timp a calităţii de creanta privilegiată a salariului nu contravine prevederilor constituţionale invocate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 13 martie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 4.161/COM/2000, Tribunalul Constanta Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 108 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată, ridicată de Dumitru Velichi, Amet Izmet, Nicolae Rotaru, Daniel Nanu (care s-au referit numai la pct. 3 al art. 108) şi de Mircea Ghita (care s-a referit la art. 108 în întregul său).În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca prevederile legale menţionate sunt contrare dispoziţiilor art. 16 alin. (1), art. 21, 38, ale art. 11 alin. (1) şi ale art. 20 alin. (1) din Constituţia României, precum şi ale art. 6 pct. 1 şi ale art. 7 alin. 1 lit. a) din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, ratificat prin Decretul nr. 212/1974, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 146 din 20 noiembrie 1974, art. 1 pct. 2 din Carta europeană revizuită, adoptată la Strasburg la 3 mai 1996 şi ratificată prin Legea nr. 74 din 3 mai 1999, art. 2 pct. 2 din Convenţia internationala pentru unificarea anumitor reguli privitoare la privilegiile şi ipotecile maritime, adoptată la Bruxelles la 10 aprilie 1926 şi ratificată prin Legea nr. 43/1937, şi art. 11 din Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 95/1949 privind protecţia salariului, ratificată prin Decretul nr. 284/1973, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 81 din 6 iunie 1973.Potrivit celor susţinute de autorii excepţiei, art. 108 din Legea nr. 64/1995, republicată, contravine dispoziţiilor citate ale Constituţiei României şi ale actelor normative internaţionale citate, deoarece, pe de o parte, nu recunoaşte salariului caracterul de creanta privilegiată şi îi plaseaza pe salariaţi printre creditorii chirografari (art. 108 pct. 9 din lege), iar pe de altă parte, stabilind, la pct. 3, o poziţie privilegiată, în ordinea de preferinta, numai pentru creanţele izvorâte din contractele de muncă, pe cel mult 6 luni anterioare deschiderii procedurii, instituie o discriminare inadmisibila între titularii creanţelor din această categorie şi salariaţii cărora li se datorează salariul pe o perioadă mai mare.Tribunalul Constanta – Secţia comercială, exprimandu-şi opinia, arata ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata pentru următoarele considerente:Dispoziţiile art. 108 pct. 3 din Legea nr. 64/1995, republicată, asigura protecţie, cu prioritate, numai salariaţilor ale căror creanţe s-au născut într-o perioadă de cel mult 6 luni anterioare deschiderii procedurii prevăzute de lege, deoarece creanţele mai vechi puteau fi realizate de titularii acestora prin urmărire silită, în condiţiile procedurii de drept civil, într-o perioadă în care debitorul încă era capabil să îşi plătească datoriile la scadenta. Neexistand, asadar, identitate între situaţia salariaţilor cărora li se datorează salarii pe cel mult 6 luni anterioare deschiderii procedurii falimentului şi cea a salariaţilor cu creanţe mai vechi, nu se poate retine ca ordinea de preferinta stabilită prin art. 108 pct. 3 din lege, în favoarea celor dintâi, încalcă principiul egalităţii în drepturi prevăzut la art. 16 alin. (1) din Constituţie.Textul de lege criticat nu contravine nici celorlalte prevederi din Constituţie şi din tratatele internaţionale invocate de autorii excepţiei, deoarece, prin dispoziţiile pe care le conţine, nu încalcă dreptul la munca al salariatului, iar în ceea ce priveşte caracterul salariului de creanta privilegiată, actele normative internaţionale invocate recunosc dreptul statelor semnatare de a stabili, prin legislaţia proprie, ordinea de prioritate a creanţei constituite din salariu, precum şi nivelul salariului sau perioada anterioară falimentului, pentru care aceasta creanta poate fi considerată privilegiată.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost transmisă preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi comunică punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Potrivit considerentelor avute în vedere de Guvern, art. 108 din Legea nr. 64/1995, republicată, instituie o procedură specială – concursuala -, punând pe toţi creditorii unui comerciant care nu şi-a plătit datoriile într-o situaţie egala, procedura ce se încadrează astfel în dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie. La formularea pct. 3 al art. 108 din lege s-a ţinut seama de cuprinsul art. 11 din Convenţia internationala privind protecţia salariului.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 108 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată, dispoziţii care au următorul cuprins: „Creanţele vor fi plătite, atât în cazul lichidării unor bunuri din averea debitorului pe bază de plan, cat şi în cazul falimentului, în următoarea ordine:1. taxele, timbrele şi orice alte cheltuieli aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea bunurilor din averea debitorului, precum şi plata retributiilor persoanelor angajate în condiţiile art. 9, art. 17 alin. (1), art. 21 şi ale art. 22, sub rezerva celor prevăzute la art. 69 alin. (3);2. creanţele reprezentând creditele, cu dobânzile şi cheltuielile aferente, acordate de bănci în perioada de reorganizare, precum şi creanţele rezultând din continuarea activităţii debitorului, în condiţiile art. 74;3. creanţele izvorâte din contracte de muncă, pe cel mult 6 luni anterioare deschiderii procedurii;4. creanţele statului provenite din impozite, taxe, amenzi şi din alte sume ce reprezintă venituri publice, potrivit Legii nr. 72/1996 privind finanţele publice;5. în condiţiile art. 106 alin. (3), creanţele garantate cu garanţii reale asupra bunurilor;6. creanţele reprezentând sumele datorate de către debitor unor terţi în baza unor obligaţii de întreţinere, alocaţii pentru minori sau de plată a unor sume periodice destinate asigurării mijloacelor de existenta;7. creanţele reprezentând sumele stabilite de judecătorul-sindic pentru întreţinerea debitorului şi a familiei sale, dacă acesta este persoana fizica;8. creanţele reprezentând credite bancare, cu cheltuielile şi dobânzile aferente, cele rezultate din livrări de produse, prestări de servicii sau alte lucrări, precum şi din chirii;9. alte creanţe chirografare."Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin ca aceste dispoziţii legale contravin următoarelor prevederi din Constituţia României:– Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";– Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept."; … – Art. 38 alin. (1): "Dreptul la munca nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei şi alegerea locului de muncă sunt libere.";– Art. 11 alin. (1): "Statul român se obliga sa îndeplinească întocmai şi cu buna-credinţa obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.";– Art. 20 alin. (1): "Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanta cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte."În motivarea excepţiei sunt invocate, de asemenea, următoarele reglementări cuprinse în tratate şi pacte internaţionale:– Art. 6 pct. 1 şi art. 7 lit. a) din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, ratificat prin Decretul nr. 212/1974, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 146 din 20 noiembrie 1974, cu următorul cuprins:Art. 6 pct. 1: "Statele părţi la prezentul pact recunosc dreptul la munca ce cuprinde dreptul pe care îl are orice persoană de a obţine posibilitatea să-şi câştige existenta printr-o munca liber aleasă sau acceptată şi vor lua măsuri potrivite pentru garantarea acestui drept.";Art. 7 lit. a): "Statele părţi la prezentul pact recunosc dreptul pe care îl are orice persoană de a se bucura de condiţii de muncă juste şi prielnice, care să asigure îndeosebi:a) remuneraţia […];"; … – Art. 1 pct. 2 din Carta socială europeană revizuită, ratificată prin Legea nr. 74/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 4 mai 1999, cu următorul cuprins: „În vederea exercitării efective a dreptului la munca, părţile se angajează: […];2. sa protejeze de o maniera eficienta dreptul lucrătorului de a-şi câştiga existenta printr-o munca liber întreprinsă;";– Art. 2 pct. 2 din Convenţia internationala pentru unificarea anumitor reguli privitoare la privilegiile şi ipotecile maritime, adoptată la Bruxelles la 10 aprilie 1926, cu următorul cuprins: "Vor fi privilegiate asupra vasului, asupra navlului pentru voiajul în cursul căruia creanta privilegiată a luat naştere: […];2. Creanţele rezultând din contractul de angajare a căpitanului, echipajului şi a celorlalte persoane angajate la bord.";– Art. 11 din Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 95/1949 privind protecţia salariului, ratificată prin Decretul nr. 284/1973, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 81 din 6 iunie 1973, cu următorul cuprins:"1. În caz de faliment sau lichidare judiciară a unei întreprinderi lucrătorii folosiţi în cadrul acesteia vor avea rang de creditori privilegiaţi, pentru salariile care le sunt datorate cu titlu de servicii prestate în cursul unei perioade anterioare falimentului sau lichidării şi care va fi prevăzută de către legislaţia naţionala.2. Salariul constituind o creanta privilegiată va fi plătit integral mai înainte ca creditorii ordinari să poată revendica cota-parte ce li se cuvine.3. Ordinea de prioritate a creanţei privilegiate constituită de salariu, faţă de celelalte creanţe privilegiate, trebuie să fie determinata de către legislaţia naţionala."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constata ca aceasta este neîntemeiată şi, în consecinţa, urmează să fie respinsă.Potrivit art. 1722 din Codul civil, privilegiul este un drept conferit unui creditor de calitatea creanţei sale de a fi preferat celorlalţi creditori, fie chiar ipotecari. De regula, creditorii privilegiaţi sunt plătiţi înaintea celorlalţi creditori, în ordinea calităţii privilegiului lor, determinat prin lege.Legislaţia românească, civilă şi comercială, recunoaşte salariului calitatea de creanta privilegiată, cu toate efectele ce decurg din aceasta în procedurile de executare silită. Astfel, în ordinea de preferinta stabilită prin art. 783 din Codul comercial român, este definit ca o creanta privilegiată "salariul datorat lucrătorilor intrebuintati direct de către falit, în timpul lunii ce a precedat declaraţia falimentului". Tot astfel, în ordinea de preferinta stabilită prin art. 563 din Codul de procedură civilă, creanţele reprezentând salarii sunt aşezate pe locul al doilea, imediat după creanţele reprezentând cheltuielile de judecată şi cele ocazionate de procedura de executare silită.Consecvent conceptiei privind calitatea salariului de creanta privilegiată, legiuitorul a randuit salariul pe un loc privilegiat în ordinea de preferinta stabilită prin art. 108 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată, şi anume la pct. 3 din textul de lege amintit, după taxele şi celelalte cheltuieli ocazionate de procedura falimentului şi după creanţele născute în perioada de reorganizare.Ca şi în reglementarea prevăzută de Codul comercial, în art. 108 pct. 3 din Legea nr. 64/1995, republicată, se recunoaşte caracterul de creanta privilegiată numai drepturilor salariale pe o perioadă limitată, şi anume pe cel mult 6 luni anterioare deschiderii procedurii.Aceasta reglementare nu contravine nici unuia dintre textele Constituţiei invocate de autorii excepţiei de neconstituţionalitate.Astfel, pct. 3 al textului de lege amintit se aplică, fără deosebire, tuturor creditorilor ale căror creanţe constau în drepturi salariale pe cel mult 6 luni anterioare deschiderii procedurii de faliment, în deplin acord cu principiul egalităţii în drepturi, prevăzut la art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală. Drepturile salariale mai vechi de 6 luni sunt cuprinse, de asemenea, fără deosebire, în categoria creanţelor chirografare care, potrivit art. 108 pct. 9 din lege, sunt satisfacute după creanţele privilegiate şi celelalte creanţe prevăzute la pct. 1-8 din textul menţionat.Deosebirea de tratament juridic dintre creanţele constând în salarii datorate de debitor pe o perioadă de până la 6 luni anterioare deschiderii procedurii de faliment şi creanţele constând în salarii datorate pe o perioadă mai mare nu poate fi calificată ca o încălcare a principiului consacrat prin art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece situaţiile nu sunt nici identice şi nici similare.În cazul salariilor la care se referă art. 108 pct. 3 din lege este vorba despre creanţe născute într-o perioadă în care debitorul se afla deja în incapacitate de plată, creditorii salariaţi neavând în aceasta situaţie nici o alta posibilitate de satisfacere a creanţelor lor decât participarea lor la distribuirea sumelor realizate în urma lichidării.Spre deosebire de titularii acestei categorii de creanţe, creditorii ale căror creanţe constau în salarii datorate pe perioade mai indelungate aveau posibilitatea sa acţioneze împotriva debitorului încă solvabil şi să îşi realizeze creanţele prin mijloacele prevăzute de lege, înainte ca acesta să între în incapacitate de plată.Or, asa cum s-a statuat constant în jurisprudenta Curţii Constituţionale – de exemplu, prin Decizia nr. 70/1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307/1993; Decizia nr. 6/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23/1996; Decizia nr. 136/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 557/1999 -, principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii presupune identitate de soluţii, pentru situaţii identice ori similare, şi soluţii diferite, pentru situaţii diferite.Textul de lege care face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate nu este în contradictie cu art. 38 din Constituţie privind munca şi protecţia socială a muncii, invocat de autorii excepţiei, dat fiind ca, prin excluderea creanţelor constând în salarii datorate pe o perioadă mai mare de 6 luni de la deschiderea procedurii falimentului, nu se ingradeste dreptul la munca al salariaţilor, ci se limitează, într-un mod raţional, privilegiul acordat creanţelor salariale, pentru a se da posibilitatea satisfacerii cu prioritate a acelor creanţe constând în salarii născute într-o perioadă în care debitorul se afla în incapacitate de plată.Dispoziţiile legale criticate nu contravin nici art. 21 din Constituţie privind accesul liber la justiţie, deoarece nu conţin nici o ingradire a acestui drept.În sfârşit, textul de lege criticat nu încalcă nici prevederile Constituţiei cuprinse în art. 11 alin. (1) privind obligaţia statului român de a îndeplini obligaţiile ce îi revin din tratatele la care este parte şi în art. 20 alin. (1) privind tratatele internaţionale având ca obiect drepturile omului, dat fiind ca, asa cum se va arata în continuare, nu exista neconcordante între art. 108 din Legea nr. 64/1995, republicată, şi actele normative internaţionale la care se referă Legea fundamentală.Reglementările internaţionale invocate de autorii excepţiei de neconstituţionalitate nu exclud posibilitatea limitării caracterului salariului de creanta privilegiată, în cazul falimentului datornicului.Dimpotriva, conform art. 11 pct. 1 din Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 95/1949 privind protecţia salariului, au calitatea de creanţe privilegiate numai salariile datorate în cursul unei perioade anterioare falimentului sau lichidării şi care va fi prevăzută în legislaţia naţionala.Limitarea în timp a calităţii de creanta privilegiată a salariului nu contravine nici Convenţiei internaţionale din 10 aprilie 1926 şi nici art. 6 pct. 1 şi art. 7 lit. a) din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale sau art. 1 pct. 2 din Carta socială europeană revizuită, citate de autorii excepţiei de neconstituţionalitate.Art. 2 pct. 2 din Convenţia internationala din 10 aprilie 1926 se referă la obiectul privilegiului – vasul, navlul pentru voiajul în care a luat naştere şi asupra accesoriilor vasului şi a navlului – şi nu la dimensiunile creanţei privilegiate şi la condiţiile în care i se recunoaşte acest caracter.Textele citate din celelalte doua documente internaţionale privesc protecţia dreptului la munca. Or, prin conţinutul sau, art. 108 din Legea nr. 64/1995, republicată, nu ingradeste în vreun fel dreptul la munca, ci, dimpotriva, asa cum s-a arătat mai sus, îl garantează prin caracterizarea salariului ca o creanta privilegiată. Limitarea în timp a privilegiului nu reprezintă o încălcare a dreptului la munca al persoanei, ci o determinare fireasca a condiţiilor în care acest privilegiu poate fi exercitat.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 108 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată, excepţie ridicată de Dumitru Velichi, Amet Izmet, Nicolae Rotaru, Daniel Nanu şi Mircea Ghita în Dosarul nr. 4.161/COM/2000 al Tribunalului Constanta – Secţia comercială.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 octombrie 2001.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Doina Suliman──────────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește