DECIZIE nr. 283 din 29 octombrie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorPaula C. Pantea – procurorLaurentiu Cristescu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002, excepţie ridicată din oficiu de Judecătoria Satu Mare în Dosarul nr. 5875/2002, într-un litigiu având ca obiect cererea formulată de executorul judecătoresc pentru încuviinţarea executării silite.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public arata ca textul art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 stabileşte condiţiile în care Trezoreria statului poate efectua plati din conturile instituţiilor statului deschise la aceasta. Prevederile respective pot întârzia sau împiedica executarea silită, fiind astfel în contradictie cu dispoziţiile art. 41 alin. (1) din Constituţie. Prin Decizia nr. 50 din 21 martie 2000 Curtea Constituţională a statuat ca „o prevedere legală, prin care s-ar interzice – fie şi numai temporar – executarea unei hotărâri judecătoreşti ar reprezenta o imixtiune a puterii legislative în procesul de realizare a justiţiei, fiind contrară principiului constituţional al separaţiei puterilor în stat”. Solicita admiterea excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 16 iulie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 5.875/2002, Judecătoria Satu Mare a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002, excepţie ridicată din oficiu de instanţa de judecată.Judecătoria Satu Mare apreciază ca textul art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 condiţioneaza posibilitatea executării obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, şi exclude de facto executarea silită, incalcand astfel patru norme constituţionale, şi anume: 1. art. 16 alin. (1), întrucât instituie un privilegiu în favoarea instituţiilor publice şi dezavantajeaza în mod discriminatoriu celelalte subiecte de drept, contrazicandu-se astfel şi regulile cu aplicabilitate generală din dreptul civil referitoare la egalitatea între subiectii de drept, persoane fizice sau juridice participante la un raport de drept civil, substanţial sau procedural; 2. art. 16 alin. (2), întrucât „instituţiile publice sunt puse mai presus de legea procesual civilă, în raport cu celelalte subiecte de drept”; 3. art. 41 alin. (1), referitor la garantarea creanţelor asupra statului, garanţie care este golita de substanţa atunci când dispoziţia legală criticata instituie posibilitatea „ca o creanta împotriva statului sa nu poată fi integral satisfacuta”; şi, în fine, 4. art. 21, având în vedere faptul ca liberul acces la justiţie vizează şi executarea hotărârii judecătoreşti „ca o faza a procesului”, iar „în lipsa executării” accesul la justiţie ar fi iluzoriu, fără finalitate. Instanţa invoca şi Raportul Comisiei Europene, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 277 din 20 iunie 2000.În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 18 1 din Legea nr. 35/1997, s-a solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Guvernul considera ca excepţia ridicată nu este intemeiata, deoarece Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 reglementează în acord cu dispoziţiile art. 51 din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001, urmărind „instituirea unei discipline financiare pentru a preveni blocarea activităţii instituţiilor publice prin poprirea conturilor bugetare ale acestora” şi, prin urmare, nu se poate susţine ca s-a creat o situaţie privilegiată acestor instituţii. Derogarea de la dreptul comun, prevăzută de ordonanţa, priveşte doar executarea prin poprire şi nu prevede „interdicţia executării asupra bunurilor din inventarul instituţiilor publice aparţinând domeniului privat, care rămân supuse în continuare dispoziţiilor de drept comun privind executarea silită”. Normele de procedura de drept comun a executării silite, inclusiv cele referitoare la căile de atac, rămânând aplicabile, nu se poate retine încălcarea prevederilor art. 21 din Constituţie. Guvernul mai precizează ca „atât creditele bugetare, cat şi capitolele de cheltuieli sunt prevăzute cu destinaţie precisa în legea anuală a bugetului de stat, care este lege organică, iar instituirea unei discipline financiare nu poate fi socotită o încălcare a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din Constituţie, având în vedere şi teza a doua a acestui alineat, referitoare la stabilirea prin lege a conţinutului şi limitelor drepturilor prevăzute de norma constituţională citata”.Avocatul Poporului apreciază ca dispoziţiile art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 sunt neconstituţionale sub doua aspecte: 1. din titlul ordonanţei şi din textul art. 3 rezultă ca acestea exced prevederii din Legea nr. 751/2001 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, care „la art. 1 pct. III.3, domeniul puterii judecătoreşti, prevede lt; lt;reglementări privind executarea prin poprire a conturilor instituţiilor publice deschise la Trezoreria statului gt; gt;, situaţie în care trebuie considerat ca ordonanţa examinata s-a emis fără abilitare”; 2. prin lăsarea la latitudinea ordonatorului de credite a executării silite a plăţilor la care sunt obligate instituţiile publice în baza unor titluri executorii „se încalcă principiul constituţional al ocrotirii proprietăţii private, stabilit prin art. 41 din Legea fundamentală”. Avocatul Poporului concluzioneaza în sensul că „o dispoziţie legală prin care se întârzie sau se împiedica punerea în executare a unui titlu executoriu (inclusiv a unei hotărâri judecătoreşti definitive) este contrară principiilor şi prevederilor constituţionale referitoare la dreptul de proprietate. În acest sens invoca şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 50 din 21 martie 2000.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi al Avocatului Poporului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 1 februarie 2002, dispoziţii care au următorul conţinut: „În procesul executării silite a sumelor datorate de către instituţiile publice în baza unor titluri executorii trezoreria statului poate efectua numai operaţiuni privind plati dispuse de către ordonatorii de credite, în limita creditelor bugetare şi a destinaţiilor aprobate potrivit legii.”În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca prevederile legale criticate sunt contrare dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 şi ale art. 41 alin. (1) din Constituţie, care au următorul conţinut:– Art. 16 alin. (1) şi (2): "(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.(2) Nimeni nu este mai presus de lege."; … – Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept."; … – Art. 41 alin. (1): "Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata următoarele:Prin Decizia nr. 202 din 4 iulie 2002, nepublicata la data pronunţării prezentei decizii, Curtea a respins, cu majoritate de voturi şi cu opinia separată a unui judecător, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor întregii Ordonanţe a Guvernului nr. 22/2002, deci şi ale art. 3 din aceasta. Cu acel prilej Curtea a reţinut următoarele:Potrivit dispoziţiilor art. 136 alin. (1) din Constituţia României, "Formarea, administrarea, întrebuinţarea şi controlul resurselor financiare ale statului, ale unităţilor administrativ-teritoriale şi ale instituţiilor publice sunt reglementate prin lege".În concordanta cu aceasta norma constituţională, prin Legea nr. 72/1996 privind finanţele publice, cu modificările ulterioare, s-au stabilit reguli cu caracter general privind utilizarea de către instituţiile publice a sumelor alocate de la bugetul de stat, în vederea acoperirii cheltuielilor impuse de funcţionarea acestora.Prin Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 s-au reglementat condiţiile în care se realizează executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu respectarea principiilor prevăzute în Constituţie şi în legea finanţelor publice.Atâta vreme cat prin art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 s-a dispus ca „Ordonatorii principali de credite bugetare au obligaţia sa dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virari de credite bugetare, în condiţiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii şi ale instituţiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plăţii sumelor stabilite prin titluri executorii”, susţinerea autorului excepţiei ca dispoziţiile criticate ar împiedica executarea silită a obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice este lipsită de temei.Instituirea prin Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 a unor limite ale executării, în sensul că aceasta nu se poate face asupra oricăror resurse băneşti ale instituţiilor publice, ci numai asupra acelora alocate de la buget în acest scop, nu este contrară Legii fundamentale, ci, asa cum s-a arătat, este concordanta cu principiile consacrate de aceasta, neaducand nici o restrangere accesului liber la justiţie sau dreptului la un proces echitabil.Faptul ca prin art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 s-a dispus interzicerea executării silite asupra altor fonduri băneşti decât cele alocate de la bugetul de stat în acest scop nu constituie o discriminare a creditorului în favoarea statului, asa cum se susţine în motivarea excepţiei, ci o norma de protecţie de interes general, fiind de neconceput ca pe calea executării silite a unui titlu executoriu să se ajungă la lipsirea unei instituţii publice de resursele sale financiare destinate acoperirii altor cheltuieli decât cele stabilite prin titlul executoriu. Asemenea măsura de protecţie a debitorului nu este singulara în legislaţia executionala, fiind de amintit în acest sens prevederile art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996, prin care se prevede exceptarea de la urmărirea silită a unor bunuri ale debitorului şi ale familiei acestuia.Întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele din Decizia nr. 202 din 4 iulie 2002 rămân valabile şi în prezenta cauza. Astfel, Curtea constata ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi urmează sa o respingă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A. c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, excepţie ridicată din oficiu de Judecătoria Satu Mare în Dosarul nr. 5.875/2002.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 octombrie 2002.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Laurentiu Cristescu────────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește