DECIZIE nr. 283 din 11 martie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 131, art. 142 alin. (4) şi art. 215 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorCristina Cătălina Turcu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 131, art. 142 alin. (4) şi art. 215 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Vinurile Moldovei” – S.R.L. din Braşov în Dosarul nr. 8.199/197/2006 al Judecătoriei Braşov.La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, reprezentant cu delegaţie la dosar, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent informează completul de judecată că la dosar părţile Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov au depus concluzii scrise prin care solicită respingerea excepţiei. Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.Reprezentantul autorului excepţiei solicită admiterea acesteia, susţinând oral concluziile scrise depuse la instanţa care a sesizat Curtea. În plus, apreciază că prin lege se stabileşte un cuantum foarte mare al cauţiunii în situaţia formulării unei cereri de suspendare a executării actului administrativ fiscal, de natură să împiedice liberul acces la justiţie al comerciantului.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că textele de lege criticate constituie norme de procedură adoptate de legiuitor potrivit competenţei sale, conferite de art. 126 alin. (2) din Constituţie. Neperimarea executării silite a creanţelor fiscale este justificată de natura acestora, respectiv de faptul că reprezintă surse bugetare ce corespund satisfacerii interesului general.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 4 septembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 8.199/197/2006, Judecătoria Braşov a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 128, art. 138 alin. (4) şi art. 185 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.Excepţia a fost ridicată într-o cauză având ca obiect o contestaţie la executare.În motivarea excepţiei se susţine că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece instituie o procedură de executare silită care privilegiază creditorii bugetari în sensul că executarea silită a creanţelor bugetare nu se perimă, iar organele fiscale sunt scutite de la plata unei cauţiuni, ceea ce îl pune pe comerciant în situaţia de a nu se putea dezdăuna în cazul în care se dovedeşte că cererea creditorului bugetar nu este întemeiată.Judecătoria Braşov opinează că excepţia este neîntemeiată, făcând referire la jurisprudenţa Curţii în materie.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia este neîntemeiată, aşa cum a statuat Curtea în jurisprudenţa sa.Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale, în sensul celor anterior reţinute de Curte în deciziile sale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Prin Încheierea din 4 septembrie 2007, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 128, art. 138 alin. (4) şi art. 185 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Aceste texte de lege au fost renumerotate după republicarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, fiind cuprinse în art. 131, art. 142 alin. (4) şi art. 215 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, asupra cărora Curtea se va pronunţa prin prezenta decizie.Acestea au următorul conţinut:– Art. 131: "(1) Dreptul de a cere executarea silită a creanţelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere acest drept.(2) Termenul de prescripţie prevăzut la alin. (1) se aplică şi creanţelor provenind din amenzi contravenţionale."; … – Art. 142 alin. (4): "Executarea silită a creanţelor fiscale nu se perimează.";– Art. 215 alin. (2): "Dispoziţiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. Instanţa competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauţiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauţiune de până la 2.000 lei.”Excepţia este raportată la prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (2) referitor la supremaţia legii, art. 44 alin.(2) privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii private în mod egal de lege, art. 45 privind libertatea economică şi art. 136 alin.(5) referitor la inviolabilitatea proprietăţii private.Examinând excepţia, Curtea Constituţională constată că asupra dispoziţiilor legale criticate, sub vechea numerotare, s-a pronunţat prin Decizia nr. 424 din 13 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.029 din 21 noiembrie 2005, reţinând, în esenţă, următoarele: exceptarea organelor fiscale de la plata cauţiunii este justificată de faptul că, în ipoteza în care calitatea de creditor aparţine statului, riscul ca debitorul prejudiciat să nu poată obţine repararea acestuia datorită insolvabilităţii creditorului nu există, potrivit principiului că statul nu este niciodată în încetare de plăţi.Totodată, Curtea a reţinut că neperimarea executării silite a creanţelor fiscale, reglementare derogatorie de la dreptul comun, este în deplin acord cu art. 126 alin. (2) din Constituţie, în temeiul căruia legiuitorul este îndreptăţit să stabilească norme de procedură derogatorii de la regulile generale, determinate de anumite situaţii speciale. În cazul de faţă, situaţia specială a fost determinată de faptul că obiectul executării silite îl constituie încasarea creanţelor fiscale ce constituie surse ale bugetului de stat, ceea ce reprezintă un interes general.În legătură cu invocarea prevederilor constituţionale ale art. 44 alin. (2) şi art. 136 alin. (5) privind apărarea şi ocrotirea proprietăţii private, Curtea a reţinut că nu se pune problema încălcării principiului ocrotirii egale a proprietăţii private, indiferent de titular, întrucât, fiind vorba de creanţe fiscale, acestea au o strânsă legătură cu asigurarea veniturilor pentru bugetul public naţional. Reglementările legale criticate vizează, astfel cum s-a mai arătat, realizarea veniturilor publice, fără să se urmărească deci ocrotirea în mod diferenţiat a proprietăţii private în raport cu calitatea titularilor.Referitor la invocarea, în motivarea excepţiei, a încălcării prevederilor art. 45 din Constituţie privind accesul liber al persoanei la o activitate economică, Curtea a reţinut că textul constituţional stabileşte în mod clar că accesul la o activitate economică şi libera iniţiativă se exercită "în condiţiile legii", ceea ce presupune în mod logic posibilitatea stabilirii prin lege a unor condiţii care trebuie respectate de către agentul economic.Întrucât criticile de neconstituţionalitate privesc, în esenţă, aceleaşi aspecte şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele cuprinse în decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.Cât priveşte critica referitoare la prevederile art. 215 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, Curtea constată că instituirea obligaţiei de plată a cauţiunii ca o condiţie a suspendării executării actului administrativ fiscal are o dublă finalitate, şi anume, pe de o parte, aceea de a constitui o garanţie pentru creditor în ceea ce priveşte acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executării, prin efectul suspendării acesteia, şi, pe de altă parte, de a preveni şi limita eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de către debitorii rău-platnici. Întrucât plata cauţiunii nu constituie o condiţie de admisibilitate a contestaţiei la executare a actului administrativ fiscal, ci exclusiv pentru a putea solicita suspendarea executării, Curtea reţine că instituirea acestei obligaţii nu poate fi calificată ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justiţie, contrară prevederilor art. 21 din Constituţie.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A) d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 131, art. 142 alin. (4) şi art. 215 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Vinurile Moldovei” – S.R.L. din Braşov în Dosarul nr. 8.199/197/2006 al Judecătoriei Braşov.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 martie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Cristina Cătălina Turcu______

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește