DECIZIE nr. 282 din 1 iulie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a art. 48 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorAurelia Popa – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48 din Legea nr. 10/2001, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Palace” – S.A. Sinaia în Dosarul nr. 8.920/2002 al Curţii de Apel Ploiesti.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 26 iunie 2003 şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 1 iulie 2003.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 20 februarie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 8.920/2002, Curtea de Apel Ploiesti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48 din Legea nr. 10/2001, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Palace” – S.A. Sinaia.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arata ca prin art. 48 din Legea nr. 10/2001 se prevede faptul ca persoanele îndreptăţite conform acestei legi, cărora li s-au respins prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile acţiuni având ca obiect bunuri preluate în mod abuziv de către stat, pot solicita, indiferent de natura soluţiilor pronunţate, măsuri reparatorii în natura, conform legii menţionate. Autoarea excepţiei considera ca dispoziţiile art. 48 sunt contrare principiului statului de drept, care presupune respectarea separaţiei puterilor în stat şi, implicit, recunoaşterea de către legiuitor a forţei hotărârilor judecătoreşti, respectiv a autorităţii de lucru judecat.De asemenea, se considera ca dispoziţiile criticate sunt contrare prevederilor constituţionale privind ocrotirea dreptului de proprietate, în măsura în care se impune unor persoane private care au dobândit un drept de proprietate în mod legal, în baza Legii nr. 15/1990, sa restituie în natura bunurile solicitate de urmaşii fostului proprietar, chiar dacă acţiunea de revendicare a acestora a fost respinsă prin hotărâre judecătorească.Or, legiuitorul nu poate ignora principiile consacrate de art. 1 alin. (3) şi de art. 41 din Constituţie, atunci când prevede dreptul unor persoane de a solicita măsuri reparatorii având ca obiect bunuri aflate în proprietatea unor persoane private, în baza unor hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.Curtea de Apel Ploiesti considera ca excepţia invocată este intemeiata, deoarece dispoziţiile art. 48 din Legea nr. 10/2001 au efecte retroactive în măsura în care lipsesc de autoritate de lucru judecat hotărârile judecătoreşti rămase irevocabile, prin care persoanelor îndreptăţite sau altor persoane vătămate în vreun drept al lor li s-au respins acţiunile având ca obiect bunuri preluate de stat sau de către alte persoane juridice.În situaţia în care art. 48 şi-ar găsi o justificare în raporturile juridice dintre persoanele îndreptăţite şi stat, prin aceea ca statul renunţa la dreptul de a invoca excepţia autorităţii de lucru judecat, aceasta explicaţie nu subzistă dacă în cauzele respective au figurat ca pârâţi persoane fizice sau persoane juridice care se vad private de un drept câştigat şi silite să se judece din nou pentru acelaşi lucru.Prin urmare, instanţa judecătorească apreciază ca textul de lege criticat încalcă art. 15 alin. (2) din Constituţie numai în măsura în care ar fi aplicabil cazurilor în care cererea de restituire a persoanei îndreptăţite pune în discuţie puterea de lucru judecat a hotărârii judecătoreşti prin care i se respinsese acţiunea în revendicare sau în anulare a contractului de vânzare-cumpărare având ca obiect acelaşi bun, de regula un imobil preluat fără titlu valabil.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Preşedintele Camerei Deputaţilor arata, în esenta, ca Legea nr. 10/2001 este un act reparator, aceasta având drept scop înlăturarea efectelor negative ale unor acte din perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, indiferent dacă, anterior intrării sale în vigoare, au existat sau nu cereri de reparaţii sau dacă, pe cale legală, judiciară sau amiabila, s-au luat măsuri în acest sens.Referitor la critica de neconstituţionalitate a art. 48 din Legea nr. 10/2001, în sensul că prin lipsirea de forta juridică a hotărârilor definitive şi irevocabile se creează premisele vatamarii dreptului de proprietate, se considera ca Legea nr. 10/2001 instituie prevederi exprese care intaresc valabilitatea unor acte juridice încheiate în deplina concordanta cu normele în vigoare la acea data. Prin urmare, nu ne aflam în prezenta unei infrangeri a hotărârilor instanţelor judecătoreşti, ci a unor mecanisme de acordare efectivă a reparaţiilor ce se cuvin persoanelor îndreptăţite, prin intermediul unei proceduri administrative.În consecinţa, se apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48 din Legea nr. 10/2001 este neîntemeiată.Guvernul şi preşedintele Senatului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 48 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001. Textul legal criticat are următorul conţinut:– Art. 48: "Persoanele îndreptăţite, precum şi persoanele vătămate într-un drept al lor, cărora până la data intrării în vigoare a prezentei legi li s-au respins, prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, acţiunile având ca obiect bunuri preluate în mod abuziv de stat, de organizaţii cooperatiste sau de orice alte persoane juridice, pot solicita, indiferent de natura soluţiilor pronunţate, măsuri reparatorii în natura sau prin echivalent, în condiţiile prezentei legi."Autorul excepţiei susţine ca dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale:– Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.";– Art. 41: "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.(2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor. … (3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauza de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreapta şi prealabilă despăgubire. … (4) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare, cu obligaţia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autorităţii. … (5) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) şi (4) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenta, prin justiţie. … (6) Dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului. … (7) Averea dobandita licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezuma. … (8) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii." … Autoritatea de lucru judecat reprezintă unul dintre cele mai importante efecte ale hotărârilor judecătoreşti şi este reglementată de art. 1201 din Codul civil, ca o prezumţie legală, absolută şi irefragabila de conformitate a hotărârii cu adevărul – "res judicata pro veritate habetur", şi de art. 166 din Codul de procedură civilă, drept o excepţie de fond, peremptorie şi absolută. Pentru a exista autoritate de lucru judecat este necesară, pe de o parte, întrunirea triplei identităţi de elemente: părţile, obiectul şi cauza şi, pe de altă parte, pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care a dezlegat fondul cauzei.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca, referitor la constituţionalitatea dispoziţiilor art. 48 din Legea nr. 10/2001, s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 149/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 17 iunie 2003, considerând excepţia ca fiind neîntemeiată. Cu acel prilej instanţa constituţională a reţinut ca autoritatea de lucru judecat „operează ca atare în cadrul unui nou proces civil şi nu este opozabilă autorităţilor publice chemate sa pună în aplicare legea noua care instituie măsuri reparatorii pentru toţi cei ale căror imobile au fost preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, inclusiv pentru cei ale căror acţiuni în revendicare au fost respinse de instanţele judecătoreşti în temeiul prevederilor legale în vigoare la data pronunţării acelor hotărâri judecătoreşti. Legea nr. 10/2001 cuprinde reglementări noi în materia restituirii şi da un nou înţeles notiunii de lt; lt;imobile preluate în mod abuziv gt; gt;. […] De altfel, nimic nu-l împiedica pe legiuitor sa extindă, printr-o lege ulterioară, sfera subiectilor care urmează sa beneficieze de măsuri reparatorii şi la persoane cărora acest drept le-a fost refuzat de o lege anterioară”.Asa fiind, modificarea temeiului juridic al acţiunii, respectiv schimbarea calificării juridice a stării de fapt, inlatura unul dintre elementele esenţiale ale autorităţii de lucru judecat, şi anume identitatea de cauza. Prin urmare, în situaţia în care s-ar naşte un nou litigiu, fundamentat juridic pe noua lege, acesta are o alta cauza decât cea existenta în litigiul anterior, care, eventual, a avut acelaşi obiect şi aceleaşi părţi.Curtea mai retine ca excepţia autorităţii de lucru judecat este destinată să asigure stabilitatea raporturilor juridice şi sa dea eficienta activităţii instanţelor judecătoreşti. Astfel, este evident ca ori de câte ori instanţa soluţionează fondul cauzei, pronunţând o hotărâre judecătorească irevocabilă, în cazul iniţierii unui nou litigiu devin aplicabile prevederile art. 166 din Codul de procedură civilă, care prevăd ca "excepţia puterii lucrului judecat se poate ridica, de părţi sau de judecător, chiar înaintea instanţelor de recurs". Analizând dispoziţia cuprinsă în textul de lege criticat, Curtea retine ca nimic nu împiedica părţile sau instanţa judecătorească sesizată cu soluţionarea litigiului sa ridice aceasta excepţie, dacă prima acţiune a fost respinsă pe fond, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, prin care s-a constatat ca dreptul reclamantului nu exista. De altfel textul art. 48 din Legea nr. 10/2001 prevede că persoanele îndreptăţite „pot solicita” acordarea unor măsuri reparatorii în natura sau prin echivalent, însă instanţa judecătorească este singura competenţa sa decidă dacă sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de lege, inclusiv cele referitoare la autoritatea de lucru judecat.Pe de altă parte, este evident ca puterea de lucru judecat nu operează atunci când prima acţiune a fost respinsă fără a se cerceta fondul cauzei sau când noua acţiune invoca un alt temei al dreptului pretins, decurgând inclusiv din modificarea reglementării în materie.Pentru aceleaşi ratiuni Curtea constata ca art. 48 din Legea nr. 10/2001 nu aduce atingere nici dreptului de proprietate recunoscut anterior printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, astfel încât critica de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea prevederilor constituţionale cuprinse în art. 41 nu este intemeiata.Întrucât nu au apărut împrejurări noi care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în aceasta materie, soluţia adoptată în precedent, precum şi considerentele pe care aceasta se întemeiază îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţa.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48 din Legea nr. 10/2001, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Palace” – S.A. Sinaia în Dosarul nr. 8.920/2002 al Curţii de Apel Ploiesti.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 iulie 2003.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește