DECIZIE nr. 281 din 29 octombrie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 581 din Codul de procedură civilă



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorPaula C. Pantea – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 581 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Onsal" – S.A. din Onesti în Dosarul nr. 2.980/2002 al Tribunalului Bacau – Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, întrucât instituirea prin dispoziţiile art. 581 din Codul de procedură civilă a unei proceduri de urgenta nu aduce atingere textelor din Constituţie invocate ca fiind incalcate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 21 martie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 2.980/2002, Tribunalul Bacau – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 581 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Onsal" – S.A. din Onesti.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca textul de lege criticat contravine prevederilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1), art. 21, 24 şi 54 din Constituţie, deoarece "creează o discriminare nepermisă între justiţiabili (…), infrangandu-se principiul constituţional al exercitării drepturilor cu buna-credinţa fără a încalcă drepturile celorlalţi".Tribunalul Bacau – Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază ca dispoziţiile art. 581 din Codul de procedură civilă nu încalcă prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei, deoarece acestea se referă "la o procedură specială, prin care, chiar dacă nu se rezolva fondul cauzei cu privire la continuarea actelor abuzive, se evita sau se limitează producerea de prejudicii şi se inlatura piedicile ivite cu prilejul unei executări".Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul considera ca dispoziţiile legale criticate nu aduc nici o atingere principiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei, ci, permitand folosirea ordonanţei preşedinţiale în situaţii ce reclama o intervenţie urgenta a justiţiei, consacra o soluţie fireasca, în deplin acord cu principiile constituţionale invocate de autorul excepţiei ca fiind incalcate. Se mai arata ca, de altfel, procedura ordonanţei preşedinţiale, ca şi procedura de judecată în general, se întemeiază pe dispoziţiile art. 125 alin. (3) din Constituţie, care prevăd ca reglementarea competentei şi a procedurii de judecată se face prin lege. Guvernul arata totodată ca normele cuprinse în textul de lege criticat sunt aplicabile tuturor cauzelor de acelaşi fel, precum şi tuturor părţilor din acele cauze, în egala măsura.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 581 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora: "Instanţa va putea sa ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.Cererea de ordonanţa preşedinţială se va introduce la instanţa competenţa să se pronunţe asupra fondului dreptului.Ordonanţa va putea fi data şi fără citarea părţilor şi chiar atunci când exista judecata asupra fondului. Judecata se face de urgenta şi cu precădere. Pronunţarea se poate amana cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordonanţei se face în cel mult 48 de ore de la pronunţare.Ordonanţa este vremelnică şi executorie. Instanţa va putea hotărî ca executarea să se facă fără somaţie sau fără trecerea unui termen."Examinând excepţia de neconstituţionalitate Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată. Dispoziţiile art. 581 din Codul de procedură civilă instituie o procedură specială, potrivit căreia instanţa de judecată poate dispune, prin ordonanţa preşedinţială, luarea unor măsuri cu caracter vremelnic, a căror urgenta este justificată de necesitatea evitării prejudicierii unor drepturi sau interese legitime. Ca atare, Curtea nu poate retine contrarietatea dintre aceste dispoziţii şi cele ale art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece ele nu sunt aplicabile doar unei sau unor categorii de persoane aprioric determinate, ci oricărei persoane aflate în situaţiile menţionate în ipoteza normei, neavând caracter discriminatoriu, egalitatea de tratament justificandu-se doar când subiectele de drepturi se găsesc în situaţii similare, situaţiile diferite impunând soluţii legislative diferite.Cu privire la critica referitoare la încălcarea prevederilor art. 21 din Constituţie, Curtea constata, de asemenea, ca nici aceasta nu poate fi primită, întrucât prin procedura de urgenta instituită de art. 581 din Codul de procedură civilă nu numai că nu se aduce vreo ingradire dreptului oricărei persoane de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime, ci, dimpotriva, se creează o posibilitate în plus pentru cel vătămat într-un drept legitim de a se adresa justiţiei, prin cerere de ordonanţa preşedinţială (în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări).Totodată Curtea constata în legătură cu constituţionalitatea dispoziţiilor art. 581 alin. 3 din Codul de procedură civilă, prin raportare la prevederile art. 24 din Constituţie, ca s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 124 din 16 aprilie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 din 11 iunie 2002. Prin aceasta decizie s-a statuat ca din coroborarea prevederilor constituţionale ale art. 24 cu cele ale art. 128, referitoare la "Folosirea căilor de atac", şi cu cele ale art. 125 alin. (3), potrivit cărora "Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege", rezultă ca reglementarea prin textul de lege criticat a unei proceduri speciale, prin care instanţa de judecată poate ordonă măsuri vremelnice în cazuri grabnice, fără citarea părţilor, nu este contrară dreptului la apărare consacrat la art. 24 din Constituţie.De asemenea, posibilitatea atacarii cu apel şi cu recurs a ordonanţei preşedinţiale sau a contestarii executării acesteia, posibilitate prevăzută de art. 582 din Codul de procedură civilă, constituie un argument în plus în favoarea deplinei respectari a dreptului la apărare.Curtea mai constata ca, prin Decizia nr. 199 din 17 octombrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 74 din 13 februarie 2001, pronunţându-se cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 581 alin. 1 şi alineatului ultim din Codul de procedură civilă într-un dosar în care, ca şi în speta, s-a invocat încălcarea art. 54 din Constituţie, a reţinut ca aceste prevederi, care se referă la exercitarea cu buna-credinţa a drepturilor şi libertăţilor constituţionale, nu sunt incidente în cauza, întrucât textele de lege criticate nu au ca obiect reglementarea şi exercitarea unor asemenea drepturi.Cele statuate prin deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezent, întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 23 alin. (3) şi (6) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEA,În numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 581 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Onsal" – S.A. din Onesti în Dosarul nr. 2.980/2002 al Tribunalului Bacau – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 octombrie 2002.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Florentina Geangu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește