DECIZIE nr. 281 din 28 martie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371^1, art. 371^2, art. 400^1, art. 400 alin. 2 şi art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorMihaela Cîrstea – procurorDaniela Ramona Mariţiu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371^1, 371^2, 400^1, art. 400 alin. 2 şi art. 403 alin. 4^1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Constantin Petcu în Dosarul nr. 5.874/2005 al Judecătoriei Oneşti.La apelul nominal răspunde, personal, autorul excepţiei, lipsă fiind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Autorul excepţiei depune o cerere de recuzare a procurorului de şedinţă şi a magistratului-asistent desemnat în dosar.Procurorul solicită respingerea cererii de recuzare.Curtea respinge cererea de recuzare a procurorului de şedinţă şi a magistratului-asistent desemnat în dosar.Cauza fiind în stare de judecată, autorul excepţiei solicită admiterea acesteia, depunând în acest sens note scrise la dosarul cauzei.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, face referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 9 decembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 5.874/2005, Judecătoria Oneşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371^1, 371^2, 400^1, art. 400 alin. 2 şi art. 403 alin. 4^1 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Constantin Petcu într-o cauză ce are ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor art. 1 alin. (3) şi (4), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (1) şi (2), art. 53 alin. (1) şi (2), art. 124 alin. (2) din Constituţie, precum şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În esenţă, autorul excepţiei susţine că prin folosirea sintagmei "printr-un alt titlu", fără a se specifică în mod expres despre ce titlu este vorba, se încalcă prevederile constituţionale arătate mai sus. De asemenea, se arată că accesul la justiţie este îngrădit prin obligaţia plăţii unei cauţiuni în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii, în cazul în care s-a cerut suspendarea executării.Judecătoria Oneşti arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că obligaţia depunerii unei cauţiuni nu aduce atingere principiului liberului acces la justiţie, ci asigură premisele pentru realizarea unui proces echitabil. De altfel, textele de lege criticate sunt norme de procedură a căror reglementare este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Deşi Curtea a fost sesizată cu dispoziţiile art. 403 alin. 4^1, din motivarea excepţiei se observă că autorul acesteia se referă la dispoziţiile art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă.Astfel, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 371^1, 371^2, 400^1, art. 400 alin. 2 şi art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă. Art. 371^1 şi 371^2 au fost introduse prin art. I pct. 137 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000. Alin. 3 al art. 371^2 a fost introdus prin Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005. Alin. 3 al art. 371^2 a fost introdus iniţial prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2001, dar această ordonanţă a fost respinsă prin Legea nr. 69/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 612 din 14 iulie 2005. Textul alin. 3 al art. 371^2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2001 este identic cu cel introdus prin Legea nr. 219/2005. Art. 400^1, art. 400 alin. 2 şi art. 403 alin. 4 au fost introduse prin art. I pct. 156 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000. Art. 403 alin. 4 a fost modificat prin art. I pct. 71 din Legea nr. 219/2005.Textele de lege criticate au următorul conţinut:– Art. 371^1: "Obligaţia stabilită prin hotărârea unei instanţe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie.În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, potrivit dispoziţiilor prezentei cărţi, dacă legea nu prevede altfel.Executarea silită are loc până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalităţilor sau a altor sume, acordate potrivit legii prin acesta, precum şi a cheltuielilor de executare.";– Art. 371^2: "Pot fi executate silit obligaţiile al căror obiect constă în plata unei sume de bani, predarea unui bun ori a folosinţei acestuia, desfiinţarea unei construcţii, plantaţii ori altei lucrări sau în luarea unei alte măsuri admise de lege.În cazul în care prin titlul executoriu au fost acordate dobânzi, penalităţi sau alte sume, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de organul de executare, potrivit legii.Dacă titlul executoriu conţine suficiente criterii în funcţie de care organul de executare poate actualiza valoarea obligaţiei stabilite în bani, indiferent de natura ei, se va proceda şi la actualizarea sumei. În cazul în care titlul executoriu nu conţine nici un asemenea criteriu, organul de executare va proceda la actualizare în funcţie de cursul monedei în care se face plata, determinat la data plăţii efective a obligaţiei cuprinse în titlul executoriu.";– Art. 400 alin. 2: "Contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută. Dacă o asemenea contestaţie vizează un titlu executoriu ce nu emană de la un organ de jurisdicţie, competenţa de soluţionare aparţine instanţei de executare.";– Art. 400^1: "Împărţirea bunurilor proprietate comună poate fi hotărâtă, la cererea părţii interesate, şi în cadrul judecării contestaţiei la executare.";– Art. 403 alin. 4: "În cazuri urgente, dacă s-a plătit cauţiunea, preşedintele instanţei poate dispune, prin încheiere şi fără citarea părţilor, suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare de către instanţă. Încheierea nu este supusă nici unei căi de atac. Cauţiunea care trebuie depusă este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 5 milioane lei pentru cererile neevaluabile în bani. Cauţiunea depusă este deductibilă din cauţiunea stabilită de instanţă, dacă este cazul."În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (4) referitoare la statul român, ale art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1) şi (2) referitoare la accesul liber la justiţie, ale art. 53 alin. (1) şi (2) referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi ale art. 124 alin. (2) referitoare la înfăptuirea justiţiei. De asemenea, se invocă şi încălcarea prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil.În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371^1 din Codul de procedură civilă, Curtea reţine că prin intermediul acestor dispoziţii legiuitorul a instituit un ansamblu de mijloace procedurale menite să facă posibilă realizarea efectivă a dreptului chiar şi în cazurile în care debitorul nu îşi execută de bunăvoie obligaţia stabilită prin hotărârea unei instanţe sau printr-un alt titlu executoriu. Astfel, executarea silită intervine numai în cazul neexecutării de bunăvoie a măsurilor dispuse de judecător, fără a se încălca dispoziţiile din legea fundamentală şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, invocate de autorul excepţiei.În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371^2 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că prin Decizia nr. 323 din 9 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 789 din 10 noiembrie 2003, a statuat că textul de lege criticat nu reglementează o procedură de competenţa instanţelor judecătoreşti, ci o procedură execuţională, dată în mod firesc în sarcina organului de executare. În cadrul acestei proceduri executorul judecătoresc nu are de soluţionat un litigiu, ci de stabilit valoarea actualizată a obligaţiilor de plată, potrivit elementelor şi criteriilor cuprinse în titlul executoriu. Sub acest aspect, operaţia de actualizare efectuată de executorul judecătoresc întruneşte elementele unui act juridic administrativ care nu este supus principiilor procesual civile privind publicitatea şi contradictorialitatea. Împotriva acestui act, persoana care se consideră vătămată în drepturile sale, debitorul sau creditorul obligaţiei de plată, are deschisă calea contestaţiei la executare, potrivit art. 399-404 din Codul de procedură civilă. De asemenea, prin Decizia nr. 188 din 8 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 426 din 18 iunie 2003, Curtea a statuat că dispoziţiile art. 371^2 din Codul de procedură civilă nu contravin prevederilor art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 şi ale art. 24 alin. (1) din Constituţie.În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 400 alin. 2 din Codul de procedură civilă, Curtea reţine că textul de lege criticat reglementează competenţa pentru soluţionarea contestaţiei la executare, acestea fiind norme de procedură pe care, în temeiul art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, legiuitorul are dreptul exclusiv de a le legifera, fără ca în acest fel să se încalce dispoziţiile din Constituţie invocate de autorul excepţiei.În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 400^1 din Codul de procedură civilă, se constată că instanţa de contencios constituţional a statuat prin Decizia nr. 379 din 14 octombrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 7 noiembrie 2003, că aceste dispoziţii sunt constituţionale. Astfel, Curtea a reţinut, în esenţă, că dispoziţiile art. 400^1 asigură, pe de o parte, protejarea intereselor patrimoniale ale acelor coproprietari care nu sunt parte în raportul juridic supus judecăţii, iar, pe de altă parte, permit creditorilor să treacă la executarea silită al cărei obiect îl pot constitui doar bunurile debitorului. Prin efectul partajului, creditorul păstrează posibilitatea fie de a urmări întregul bun care a făcut obiectul partajului, dacă acesta a fost atribuit debitorului, fie sulta la care a fost obligat coproprietarul nedebitor căruia i-a fost atribuit bunul, fie partea cuvenită debitorului din preţul obţinut din vânzarea întregului imobil. Aşa fiind, Curtea a reţinut că reglementarea criticată are ca finalitate protejarea intereselor coproprietarilor nedebitori puşi în acest mod la adăpost de riscul de a fi obligaţi să participe la achitarea unei datorii care nu le incumbă, efectuând astfel o plată nedatorată.În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că, în urma modificării suferite de dispoziţiile de lege criticate, în cazuri urgente preşedintele instanţei poate dispune prin încheiere şi fără citarea părţilor suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare de către instanţă. Suspendarea provizorie a executării va fi dispusă dacă s-a plătit cauţiunea, care trebuie depusă în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 5 milioane lei pentru cererile neevaluabile în bani. Se constată că instituirea obligaţiei de plată a cauţiunii, ca o condiţie a suspendării executării, în cazuri urgente, are o dublă finalitate, şi anume, pe de o parte, aceea de a constitui o garanţie pentru creditor în ceea ce priveşte acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executării silite prin efectul suspendării acesteia şi, pe de altă parte, de a preveni şi limita eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de către debitorii rău-platnici, fără a se încălca dispoziţiile din Legea fundamentală şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, invocate de autorul excepţiei.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371^1, 371^2, 400^1, art. 400 alin. 2 şi art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Constantin Petcu în Dosarul nr. 5.874/2005 al Judecătoriei Oneşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 martie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Daniela Ramona Mariţiu–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește