DECIZIE nr. 280 din 30 octombrie 2001

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Decretului-lege nr. 24/1990 privind sancţionarea ocupării abuzive a locuinţelor din fondul locativ de stat



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorGabriela Ghita – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Decretului-lege nr. 24/1990 privind sancţionarea ocupării abuzive a locuinţelor din fondul locativ de stat, excepţie ridicată de Nicolae Burlacu în Dosarul nr. 3.380/2000 al Curţii Supreme de Justiţie – Secţia penală.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, arătând ca Decretul-lege nr. 24/1990 cuprinde dispoziţii prin care sunt protejate locuintele din fondul locativ de stat, ceea ce nu contravine prevederilor Constituţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 2 martie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 3.380/2000 Curtea Suprema de Justiţie – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Decretului-lege nr. 24/1990 privind sancţionarea ocupării abuzive a locuinţelor din fondul locativ de stat, excepţie ridicată de Nicolae Burlacu într-o cauza penală.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenta, ca prin "aplicarea Decretului-lege nr. 24/1990 care a fost promulgat înainte de adoptarea Constituţiei României se încalcă în mod flagrant prevederile art. 41 alin. (2) din Constituţie, deoarece acest act normativ creează vadite discriminări între modalităţile de ocrotire a proprietăţii private a statului faţă de proprietatea privată particulară”. În continuare se arata ca, „atâta timp cat proprietatea privată a persoanelor particulare este ocrotită de legea penală numai de art. 208-221 din Codul penal, este firesc ca şi proprietatea privată a statului să fie ocrotită doar prin aceleaşi texte incriminatorii, deoarece prevederile constituţionale consfinţesc egalitatea dintre proprietatea privată a statului şi proprietatea privată a persoanelor fizice”.Curtea Suprema de Justiţie – Secţia penală, exprimandu-şi opinia, considera ca "dispoziţiile din Decretul-lege nr. 24/1990 contestate de petitionar […] nu contravin dispoziţiilor constituţionale menţionate de acesta, deşi exista o anumită discriminare între ocrotirea folosinţei sectorului locativ de stat în raport cu sectorul locativ particular, deosebire care […] nu deriva din stabilirea unui regim juridic diferenţiat al proprietăţii, ci din obligaţiile avute de stat pentru realizarea unei alte cerinţe de ordin constituţional, anume aceea de a asigura cetăţenilor săi un minim de condiţii derivat din natura României ca stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane sunt valori, alături de altele, supreme şi garantate”.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca actul normativ criticat nu încalcă art. 41 alin. (2) din Constituţie, articol care nu este incident în cauza. Se mai arata ca, "în condiţiile economiei de piaţa, […], statul, prin politica sa legislativă, poate institui măsuri speciale, inclusiv prin norme de drept penal, de natura sa ocroteasca proprietatea publică, în considerarea apărării şi promovării interesului public, respectiv al cetăţenilor". Se mai invoca, de asemenea, şi dispoziţiile art. 43 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora statul este obligat "să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent", inclusiv dreptul la o locuinta.Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate ridicată este nefondata. În susţinerea acestui punct de vedere se arata ca "articolul 41 alineatul (2) din Constituţie reglementează numai ocrotirea proprietăţii private, în mod egal, indiferent de titular, astfel ca motivele invocate de autorul excepţiei nu sunt susţinute de textul constituţional invocat".Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Decretului-lege nr. 24/1990 privind sancţionarea ocupării abuzive a locuinţelor din fondul locativ de stat. Critica de neconstituţionalitate se întemeiază pe susţinerea ca prin aplicarea acestui act normativ se „creează vadite discriminări între modalităţile de ocrotire a proprietăţii private a statului faţă de proprietatea privată particulară”, ceea ce contravine prevederilor art. 41 alin. (2) teza întâi din Constituţie.Deşi autorul excepţiei invoca încălcarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) din Constituţie, în întregime, Curtea retine ca în realitate acesta se referă numai la teza întâi a textului, care are următorul cuprins: "Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular." Totodată Curtea retine ca excepţia a fost ridicată într-o cauza în care autorul acesteia a fost trimis în judecata pentru săvârşirea infracţiunii de ocupare abuzivă a unei locuinţe, fapta prevăzută la art. 1 din Decretul-lege nr. 24/1990, articol potrivit căruia „Ocuparea unei locuinţe din fondul locativ de stat înainte de încheierea contractului de închiriere constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 3 ani”.Examinând susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constata ca acestea sunt nefondate. Reglementarea prin lege specială a infracţiunii prevăzute la art. 1 din Decretul-lege nr. 24/1990 nu vizează ocrotirea proprietăţii publice sau private a statului, ci asigurarea efectivă a posibilităţii ca statul sa pună la dispoziţie populaţiei, în condiţiile şi cu respectarea legii, locuintele din fondul sau locativ, corespunzător obligaţiilor sale constituţionale ce decurg îndeosebi din dispoziţiile art. 43 privind nivelul de trai (locuinta fiind un element esenţial al acestuia), precum şi din dispoziţiile de principiu ale art. 1 alin. (3) din Constituţie, referitoare la caracterul social al statului. Din aceasta perspectiva este evident ca pentru satisfacerea cerinţelor constituţionale statul este obligat şi îndreptăţit sa impună o anumită disciplina a ocupării spaţiilor din fondul sau locativ, inclusiv prin incriminarea ocupării lor abuzive. Ca atare, Curtea constata ca în cauza nu au incidenţa, asa cum susţine autorul excepţiei, dispoziţiile art. 41 alin. (2) teza întâi din Constituţie şi, în consecinţa, excepţia de neconstituţionalitate ridicată urmează să fie respinsă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Decretului-lege nr. 24/1990 privind sancţionarea ocupării abuzive a locuinţelor din fondul locativ de stat, excepţie ridicată de Nicolae Burlacu în Dosarul nr. 3.380/2000 al Curţii Supreme de Justiţie – Secţia penală.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 octombrie 2001.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Gabriela Dragomirescu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește