DECIZIE nr. 280 din 29 octombrie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 202 în Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 privind organizaţiile cooperatiste de credit, aprobată cu modificări prin Legea nr. 200/2002



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorPaula C. Pantea – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 202 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 privind organizaţiile cooperatiste de credit, excepţie ridicată de Cooperativa de credit – Banca populara Darasti în Dosarul nr. 2.734/2001 al Curţii Supreme de Justiţie – Secţia de contencios administrativ.La apelul nominal răspunde avocat Iosif Friedmann Nicolescu, pentru autorul excepţiei, şi Casa Centrala "Creditcoop" din Bucureşti, reprezentată prin consilier juridic Mircea Claudiu Preda, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Autorul excepţiei, prin reprezentant, solicita admiterea acesteia şi constatarea ca prevederile art. 202 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 sunt contrare dispoziţiilor art. 21 alin. (2), art. 123 alin. (1), art. 125, 126, 128 şi 20 din Constituţie, cu referire la art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Reprezentantul Casei Centrale "Creditcoop" din Bucureşti arata ca este de acord cu punctul de vedere al autorului excepţiei, pe care şi-l însuşeşte.Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, ca fiind neîntemeiată, considerând ca textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 20 martie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 2.734/2001, Curtea Suprema de Justiţie – Secţia de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 202 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 privind organizaţiile cooperatiste de credit, excepţie invocată de Cooperativa de credit – Banca populara Darasti.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca prin prevederile art. 202 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 se aduce atingere principiilor consacrate de art. 123 alin. (1) şi de art. 125 din Constituţie, deoarece, pe de o parte, „hotărârea pronunţată de Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României nu a fost pronunţată în numele legii”, iar pe de altă parte, „membrii Consiliului de administraţie nu fac parte din autoritatea judecătorească”. De asemenea, autorul excepţiei invoca şi neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 202 din ordonanţa de urgenţă în raport cu prevederile art. 126 din Legea fundamentală, întrucât şedinţa Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României nu a fost publică. Arătând ca ordonanţa de urgenţă „încalcă Constituţia, dar şi multe din principiile procedurii civile” şi ca „hotărârea pronunţată este sub toate aspectele neconstitutionala”, autorul excepţiei invoca şi încălcarea dispoziţiilor art. 128 din Legea fundamentală. De asemenea, susţine ca textul de lege criticat este contrar prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Curtea Suprema de Justiţie – Secţia de contencios administrativ considera ca dispoziţiile art. 202 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 nu sunt contrare dispoziţiilor constituţionale invocate, deoarece este prevăzut „accesul la justiţie prin posibilitatea de sesizare a instanţei de judecată, după regulile de competenţa şi de procedura stabilite de legiuitor”. Apreciind ca excepţia este neîntemeiată, instanţa mai arata ca susţinerea privitoare la neconstituţionalitatea art. 202 din ordonanţa de urgenţă, prin raportare la prevederile art. 20 alin. (2) din Constituţie, cu referire la art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, „urmează a fi interpretată ca vizând, în realitate, art. 6 alin. (1) din Convenţie, privind dreptul la un proces echitabil”.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. Se arata ca susţinerea autorului excepţiei privind încălcarea prin textul de lege criticat a dispoziţiilor constituţionale ale art. 123 alin. (1) şi ale art. 125 nu poate fi reţinută, deoarece, pe de o parte, "hotărârea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României reprezintă un act administrativ-jurisdicţional, legiuitorul optand în acest caz pentru instituirea unei jurisdicţii administrative, prealabile celei judecătoreşti", iar pe de altă parte, "posibilitatea atacarii la Curtea Suprema de Justiţie a hotărârii Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României constituie o materializare a principiului accesului liber la justiţie, prevăzut de art. 21 din Constituţie". Referitor la neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 202 din ordonanţa de urgenţă, prin raportare la prevederile art. 126 din Legea fundamentală, se arata ca "trebuie observat ca principiul publicităţii are în vedere şedinţa de judecată şi nu procedura administrativ-jurisdicţională specială reglementată de textul criticat". Se considera că nu poate fi reţinută nici susţinerea autorului excepţiei privind încălcarea art. 128 din Constituţie, deoarece "hotărârea Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României este supusă controlului judiciar, prin posibilitatea atacarii acesteia la Curtea Suprema de Justiţie".Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 202 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 privind organizaţiile cooperatiste de credit, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 14 iulie 2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 200/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 300 din 8 mai 2002. Textul criticat are următorul conţinut: „Actele emise în aplicarea prezentei ordonanţe de urgenţă pot fi contestate în termen de 15 zile de la comunicarea acestora la Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a României, care se pronunţa prin hotărâre în termen de 30 de zile de la data sesizării.Hotărârea consiliului de administraţie poate fi atacată la Curtea Suprema de Justiţie în termen de 15 zile de la comunicare."Autorul excepţiei susţine ca acest text de lege contravine prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (2), conform cărora nici o lege nu poate îngrădi exercitarea accesului liber la justiţie, ale art. 123 alin. (1), privind înfăptuirea justiţiei, ale art. 125, referitoare la instanţele judecătoreşti, ale art. 126, care reglementează caracterul public al dezbaterilor, ale art. 128, privind folosirea căilor de atac, şi ale art. 20, cu referire la art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând dispoziţia legală criticata, prin raportare la prevederile constituţionale invocate în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea retine ca nici una dintre criticile formulate nu este intemeiata.I. Referitor la prima critica de neconstituţionalitate, aceasta este neîntemeiată, deoarece instituirea unei proceduri administrativ-jurisdicţionale nu este contrară principiului prevăzut la art. 21 din Constituţie, privind liberul acces la justiţie, cat timp decizia organului administrativ de jurisdicţie poate fi atacată în faţa unei instanţe judecătoreşti. În acest sens Curtea a statuat prin Decizia nr. 41 din 12 aprilie 1995, rămasă definitivă prin Decizia nr. 97 din 24 octombrie 1995, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 17 ianuarie 1996.II. Textul de lege criticat, reglementand o modalitate procedurala prealabilă acţiunii la instanţele judecătoreşti, nu contravine nici art. 123 alin. (1) din Constituţie, întrucât nu se constituie o instanţa judecătorească în înţelesul acestor prevederi ale Legii fundamentale. Prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Curtea Constituţională a statuat ca un organ cu activitate jurisdicţională nu se poate substitui instanţei judecătoreşti, astfel ca părţilor nu li se limitează exercitarea unui drept consfintit de Constituţie.III. În ceea ce priveşte critica formulată de autorul excepţiei, potrivit căreia dispoziţiile art. 202 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 contravin prevederilor art. 125 din Constituţie, Curtea constata ca şi aceasta este neîntemeiată. Potrivit prevederilor art. 125 alin. (3), „Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege”. Asa fiind, instituirea unei proceduri derogatorii de la dreptul comun, în care primul grad are caracter administrativ-jurisdicţional, constituie un atribut exclusiv al legiuitorului şi în consecinţa nu contravine prevederilor constituţionale.IV. Curtea nu poate retine nici critica conform căreia dispoziţiile art. 202 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 sunt contrare prevederilor art. 126 din Constituţie, prin aceea ca şedinţa Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României nu a fost publică, deoarece publicitatea şedinţelor de judecată este unul dintre principiile fundamentale ale infaptuirii justiţiei, fără incidenţa asupra procedurilor administrativ-jurisdicţionale.V. De asemenea, Curtea constata ca este neîntemeiată şi susţinerea autorului excepţiei privind neconstituţionalitatea textului de lege criticat, în sensul că se ingradeste accesul la toate gradele de jurisdicţie. Potrivit art. 128 din Constituţie, legiuitorul este acela care stabileşte atât căile de atac, cat şi modalitatea folosirii acestora. Aceasta înseamnă ca existenta unor proceduri speciale poate determina şi instituirea unor reglementări corespunzătoare, care să atribuie caracter definitiv unor hotărâri judecătoreşti ori sa limiteze într-un fel sau altul exercitarea căilor de atac.VI. În sfârşit, Curtea retine ca existenta unei proceduri prealabile administrativ-jurisdicţionale este acceptată şi în jurisprudenta Curţii Europene a Dreptului Omului, jurisprudenta prin care, în legătură cu aplicarea art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, s-a subliniat ca "Ratiuni de flexibilitate şi eficienta, care sunt pe deplin compatibile cu protecţia drepturilor omului, pot justifica intervenţia anterioară a unor organe administrative sau profesionale […] ce nu satisfac sub fiecare aspect în parte exigenţele mentionatelor prevederi; un asemenea sistem poate fi reclamat de traditia juridică a mai multor state membre ale Consiliului Europei" (cazul "Le Compte, Van Leuven şi De Meyere contra Belgiei", 1981). În consecinţa, nu poate fi primită nici susţinerea autorului excepţiei privind contrarietatea dintre prevederile art. 202 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 şi cele ale art. 20 din Constituţie, cu referire la art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi (6) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 202 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 97/2000 privind organizaţiile cooperatiste de credit, excepţie ridicată de Cooperativa de credit – Banca populara Darasti în Dosarul nr. 2.734/2001 al Curţii Supreme de Justiţie – Secţia de contencios administrativ.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 octombrie 2002.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Florentina Geangu––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește