DECIZIE nr. 280 din 28 martie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. 2 şi 3, art. 31 alin. 1, 2 şi 3, art. 34 alin. 2, art. 183 şi ale art. 244 alin. 1 din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 95 şi 97 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorMihaela Cîrstea – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. 2 şi 3, art. 31 alin. 1, 2 şi 3, art. 34 alin. 2, art. 183 şi ale art. 244 alin. 1 din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 95 şi 97 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, excepţie ridicată de Emil Balaure în Dosarul nr. 1.821/2005 al Curţii de Apel Iaşi – Secţia contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Autorul excepţiei de neconstituţionalitate solicită admiterea acesteia, arătând că prevederile legale criticate, prin modul cum au fost redactate, încalcă dreptul constituţional la un proces echitabil.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, considerând că prevederile legale criticate sunt constituţionale. Se arată că adoptarea normelor de procedură aparţine competenţei exclusive a legiuitorului.Se mai susţine că dispoziţiile legale referitoare la recuzarea judecătorilor nu împiedică accesul liber la justiţie, fiind asigurat totodată dreptul la un proces echitabil, iar reglementările criticate din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor se aplică în mod egal tuturor magistraţilor.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 21 noiembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 1.821/2005, Curtea de Apel Iaşi – Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. 2 şi 3, art. 31 alin. 1, 2 şi 3, art. 34 alin. 2, art. 183 şi ale art. 244 alin. 1 din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 93^1 şi 95 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, excepţie ridicată de Emil Balaure într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei la executare formulate de autorul excepţiei împotriva unei somaţii de plată emise de Administraţia Finanţelor Publice Iaşi şi unor titluri executorii emise de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de Curtea de Apel Iaşi cu privire la plata cheltuielilor judiciare către stat stabilite prin mai multe hotărâri judecătoreşti.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, următoarele:– art. 28 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă încalcă dreptul la un proces echitabil prevăzut de prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie, deoarece nu permite recuzarea tuturor judecătorilor unei instanţe sau ai unei secţii a acesteia. Totodată, prevede că pentru aceleaşi motive de recuzare nu se poate formula o nouă cerere de recuzare împotriva aceloraşi judecători;– art. 31 alin. 1, 2 şi 3 din Codul de procedură civilă încalcă dreptul la un proces echitabil prevăzut de dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Constituţie, deoarece potrivit acestui text judecarea cererilor de recuzare nu se desfăşoară în şedinţă publică "şi se poate face cu lipsa de citare a părţilor, fără prezenţa lor." De asemenea, autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că textul criticat nu prevede administrarea unor probe esenţiale, cum ar fi interogatoriul sau jurământul, a altor acte de procedură, pentru a putea susţine motivele şi argumentele în sprijinul admiterii cererilor de recuzare. Se mai arată că acest text nu reglementează nici o cale de atac împotriva hotărârii de respingere a cererii de recuzare;– art. 34 alin. 2 din Codul de procedură civilă încalcă dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie, deoarece prevede că încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare poate fi atacată numai odată cu fondul;– art. 95 din Legea nr. 303/2004 încalcă dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie. Autorul excepţiei susţine că, potrivit acestor prevederi legale, „orice persoană poate sesiza Consiliul Superior al Magistraturii, direct sau prin conducătorii instanţelor ori ai parchetelor, în legătură cu activitatea sau conduita necorespunzătoare a unui magistrat, încălcarea obligaţiilor profesionale în raporturile cu justiţiabilii ori săvârşirea de către acesta a unor abateri disciplinare. Exercitarea dreptului prevăzut la alin. (1) nu poate pune în discuţie soluţiile pronunţate prin hotărârile judecătoreşti care sunt supuse căilor legale de atac”. Critica formulată vizează această ultimă frază, deoarece permite magistraţilor să pronunţe hotărâri judecătoreşti cu încălcări grave ale legii, fără să fie casate nici măcar după constatarea vinovăţiei magistraţilor respectivi;– art. 93^1 din Legea nr. 303/2004 încalcă dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală şi de „art. 16 din Constituţie care prevede că «Nimeni nu este mai presus de lege»”. Referitor la dispoziţiile legale menţionate, autorul excepţiei susţine că „în art. 93^1 din Legea nr. 303/2004 apare un paragraf conform căruia «Judecătorii, procurorii şi magistraţii-asistenţi pot fi cercetaţi pentru faptele în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi preventiv numai cu încuviinţarea Consiliului Superior al Magistraturii»”. Se apreciază că, „în această variantă, magistraţii au o imunitate şi mai abuzivă în faţa legii penale”, arătând totodată că, atât timp cât avizul Consiliului Superior al Magistraturii sau al Ministerului Justiţiei este obligatoriu pentru cercetarea magistraţilor, aceştia nu sunt responsabilizaţi;– art. 183 din Codul de procedură civilă încalcă dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie, deoarece, "prin utilizarea termenului «poate» în loc de «trebuie»", textul legal permite judecătorului să nu trimită la parchet spre cercetare înscrisurile considerate false sau împotriva cărora una dintre părţi s-a înscris în fals;– art. 244 alin. 1 din Codul de procedură civilă încalcă dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie, deoarece "termenul «poate», din prima frază care prevede că «Instanţa poate suspenda judecata», creează premisa unor abuzuri din partea magistraţilor". Astfel, există posibilitatea de a se pronunţa hotărâri "fără să se aştepte soluţiile prealabile necesare desfăşurării unui proces corect".Curtea de Apel Iaşi – Secţia contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia este nefondată. În argumentarea acestei opinii se arată că hotărârile instanţei de fond, pronunţate în cauza dedusă judecăţii, care se referă la incompatibilităţi şi la procedura contencioasă, sunt supuse controlului judiciar exercitat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fiind asigurat astfel accesul la justiţie. În legătură cu prevederile criticate din Legea nr. 303/2004, referitoare la răspunderea magistraţilor, instanţa arată că aceste dispoziţii legale „nu instituie un regim de imunitate pentru magistraţi, ci doar anumite reguli aplicabile în materie”, pentru a preveni consecinţele abuzului de drept.În conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituţionale, nefiind încălcate dispoziţiile art. 21 din Constituţie.În acest sens este menţionată Decizia Curţii Constituţionale nr. 11/2005.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile autorului excepţiei şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 28 alin. 2 şi 3, art. 31 alin. 1, 2 şi 3, art. 34 alin. 2, art. 183 şi ale art. 244 alin. 1 din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 93^1 şi 95 din Legea nr. 303/2004. Ca urmare a republicării Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, art. 93^1 a devenit art. 95 şi art. 95 a devenit art. 97.În consecinţă, Curtea urmează să se pronunţe asupra constituţionalităţii următoarelor texte din Codul de procedură civilă:– Art. 28 alin. 2 şi 3: "Nu se pot recuza toţi judecătorii unei instanţe sau ai unei secţii a acesteia.Pentru aceleaşi motive de recuzare nu se poate formula o nouă cerere împotriva aceluiaşi judecător.";– Art. 31 alin. 1, 2 şi 3: "Instanţa decide asupra recuzării, în camera de consiliu, fără prezenţa părţilor şi ascultând pe judecătorul recuzat.Nu se admite interogatoriul sau jurământul ca mijloc de dovadă a motivelor de recuzare.În cursul judecării cererii de recuzare nu se va face nici un act de procedură.";– Art. 34 alin. 2: "Încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai o dată cu fondul.";– Art. 183: "Dacă partea care defaimă înscrisul ca fals arată pe autorul sau complicele falsului, instanţa poate suspenda judecata pricinii, înaintând înscrisul procurorului împreună cu procesul-verbal ce se va încheia.";– Art. 244 alin. 1: "Instanţa poate suspenda judecata:1. când dezlegarea pricinii atârnă, în totul sau în parte, de existenţa sau neexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi."Totodată, Curtea urmează să se pronunţe asupra constituţionalităţii următoarelor texte din Legea nr. 303/2004:– Art. 95: "(1) Judecătorii, procurorii şi magistraţii-asistenţi pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi preventiv numai cu încuviinţarea secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii.(2) În caz de infracţiune flagrantă, judecătorii, procurorii şi magistraţii-asistenţi pot fi reţinuţi şi supuşi percheziţiei potrivit legii, Consiliul Superior al Magistraturii fiind informat de îndată de organul care a dispus reţinerea sau percheziţia."; … – Art. 97: "(1) Orice persoană poate sesiza Consiliul Superior al Magistraturii, direct sau prin conducătorii instanţelor ori ai parchetelor, în legătură cu activitatea sau conduita necorespunzătoare a judecătorilor sau procurorilor, încălcarea obligaţiilor profesionale în raporturile cu justiţiabilii ori săvârşirea de către aceştia a unor abateri disciplinare.(2) Exercitarea dreptului prevăzut la alin. (1) nu poate pune în discuţie soluţiile pronunţate prin hotărârile judecătoreşti, care sunt supuse căilor legale de atac." … Critica de neconstituţionalitate are la bază, în esenţă, susţinerea că prevederile criticate din Codul de procedură civilă referitoare la recuzarea judecătorilor, suspendarea judecăţii, precum şi unele prevederi legale referitoare la răspunderea magistraţilor, încalcă, prin modul în care au fost redactate, dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil şi soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 95 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, autorul excepţiei invocă şi încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (2) din Constituţie care prevede că „nimeni nu este mai presus de lege”.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 28 alin. 2 şi 3, art. 31 alin. 1, 2 şi 3 şi ale art. 34 alin. 2 din Codul de procedură civilă nu contravin prevederilor constituţionale invocate în susţinerea excepţiei.Unele din aceste texte de lege au mai fost supuse, în mai multe rânduri, controlului de constituţionalitate. Prin Decizia nr. 547 din 18 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.030 din 21 noiembrie 2005, de exemplu, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 şi 34 din Codul de procedură civilă, constatând că nu sunt încălcate prevederile art. 21 din Constituţie. În cuprinsul deciziei s-a reţinut, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 31 şi 34 din Codul de procedură civilă, că „judecarea cererii de recuzare nu vizează fondul cauzei şi nu presupune în mod necesar dezbateri contradictorii, instanţa pronunţând în şedinţă publică o încheiere asupra recuzării, prin această reglementare legiuitorul având în vedere instituirea unei proceduri simple şi operative de soluţionare a acestei cereri. Încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca odată cu fondul, instanţa de control judiciar urmând a reface toate actele şi dovezile administrate la prima instanţă, atunci când constată că cererea de recuzare a fost pe nedrept respinsă”. Totodată, Curtea a arătat că „cererea de recuzare nu constituie o acţiune de sine stătătoare, având ca obiect realizarea sau recunoaşterea unui drept subiectiv al autorului cererii, ci o procedură integrată procesului în curs de judecată, al cărei scop este tocmai asigurarea desfăşurării normale a judecăţii, iar nu împiedicarea accesului la justiţie. Tocmai în considerarea acestui principiu constituţional, consacrat de prevederile art. 21 din Legea fundamentală, legiuitorul a prevăzut posibilitatea atacării numai odată cu fondul a încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare, spre deosebire de încheierile prin care se încuviinţează sau se respinge abţinerea, precum şi de aceea prin care se încuviinţează recuzarea, care nu sunt supuse nici unei căi de atac”.Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine modificarea jurisprudenţei Curţii, soluţiile şi considerentele deciziilor pronunţate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă, prin invocarea prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, Curtea constată că este neîntemeiată, întrucât reglementarea modalităţii în care pot fi recuzaţi judecătorii unei instanţe sau ai unei secţii a acesteia ori în care se poate formula o nouă cerere de recuzare împotriva aceluiaşi judecător se face prin norme de procedură, care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, se stabilesc numai prin lege. Legiuitorul este deci îndreptăţit să stabilească măsurile legislative adecvate pentru a se asigura desfăşurarea proceselor şi pentru a împiedica abuzul de drept.Curtea nu poate reţine nici critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 183 din Codul de procedură civilă, referitoare la suspendarea judecăţii pricinii în cazul declarării în fals a unui înscris, şi ale art. 244 alin. 1 din acelaşi cod, care reglementează posibilitatea suspendării judecăţii, în raport cu dispoziţiile art. 21 din Constituţie. Prin Decizia nr. 29 din 27 ianuarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 26 februarie 2004, Curtea a stabilit, cu valoare de principiu, că „suspendarea cauzei într-o astfel de ipoteză este de natură să preîntâmpine situaţiile în care instanţele judecătoreşti ar pronunţa hotărâri contradictorii, cu efecte nedorite asupra stabilităţii raporturilor juridice existente între părţi. Pe de altă parte, având posibilitatea de a aprecia oportunitatea suspendării cursului judecăţii, instanţa este chemată să cenzureze toate acele cazuri care ar putea constitui pretext pentru tergiversarea judecăţii. Prin urmare, lăsarea măsurii suspendării la aprecierea judecătorului, atunci când dezlegarea pricinii depinde de existenţa unui drept care face obiectul unui alt proces aflat în curs, este menită să-i permită acestuia să-şi exercite rolul activ, sancţionând eventualele tentative de exercitare abuzivă a drepturilor procesuale, incontestabil mai eficient decât în situaţia în care suspendarea ar avea caracter imperativ”. În consecinţă, Curtea a constatat că textele privind suspendarea judecăţii nu încalcă dispoziţiile constituţionale privind accesul liber la justiţie. Aceleaşi considerente sunt valabile, mutatis mutandis, şi în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate formulată cu privire la dispoziţiile art. 183 din Codul de procedură civilă.Referitor la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 95 şi 97 din Legea nr. 303/2004, care reglementează posibilitatea oricărei persoane de a sesiza Consiliul Superior al Magistraturii cu privire la conduita magistraţilor, Curtea reţine că textele de lege respective nu instituie un regim de imunitate pentru magistraţi, astfel cum susţine autorul excepţiei, ci stabilesc anumite reguli aplicabile acestora în cazul încălcării obligaţiilor profesionale ori al săvârşirii unor infracţiuni, fără ca prin aceasta să se încalce dispoziţiile art. 16 alin. (2) şi ale art. 21 alin. (3) din Constituţie.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. 2 şi 3, art. 31 alin. 1, 2 şi 3, art. 34 alin. 2, art. 183 şi ale art. 244 alin. 1 din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 95 şi 97 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, excepţie ridicată de Emil Balaure în Dosarul nr. 1.821/2005 al Curţii de Apel Iaşi – Secţia contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 martie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește