DECIZIE nr. 280 din 22 martie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorIoniţa Cochinţu – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepţie ridicată de Sindicatul Învăţământ „Corneliu Gheorghe Caranica” Brăila în Dosarul nr. 6.680/113/2010 al Curţii de Apel Galaţi – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 343D/2012.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 344D/2012-355D/2012 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepţie ridicată de Sindicatul Învăţământ „Corneliu Gheorghe Caranica” Brăila în dosarele nr. 6.673/113/2010, nr. 6.822/113/2010, nr. 6.676/113/2010, nr. 7.494/113/2010, nr. 7.462/113/2010, nr. 6.666/113/2010, nr. 2.795/113/2011, nr. 6.368/113/2010, nr. 6.681/113/2010, nr. 6.682/113/2010, nr. 6.674/113/2010 şi nr. 7.496/113/2010 ale Curţii de Apel Galaţi – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexării dosarelor.Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea cauzelor.Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 344D/2012-355D/2012 la Dosarul nr. 343D/2012, care este primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 10 ianuarie 2012, pronunţate în dosarele nr. 6.680/113/2010, nr. 6.673/113/2010, nr. 6.822/113/2010, nr. 6.676/113/2010, nr. 7.494/113/2010, nr. 7.462/113/2010, nr. 6.666/113/2010, nr. 2.795/113/2011, nr. 6.368/113/2010, nr. 6.681/113/2010, nr. 6.682/113/2010, nr. 6.674/113/2010 şi nr. 7.496/113/2010, Curtea de Apel Galaţi – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepţie ridicată de Sindicatul Învăţământ „Corneliu Gheorghe Caranica” Brăila în cauze ce au ca obiect drepturi băneşti, respectiv reducerea cu 25% a indemnizaţiei de concediu de odihnă ca urmare a aplicării prevederilor Legii nr. 118/2010.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că indemnizaţia de concediu de odihnă nu intră sub incidenţa dispoziţiilor criticate, întrucât în cuprinsul Legii nr. 118/2010, al Legii-cadru nr. 330/2009 şi al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 nu se face referire la indemnizaţia de concediu de odihnă şi, pe cale de consecinţă, nu vizează această indemnizaţie. În continuare se arată faptul că indemnizaţia de concediu de odihnă nu poate fi asimilată cazurilor enumerate de Legea nr. 118/2010, obligaţia de plată a acesteia nefiind susceptibilă de executare succesivă, ci dintr-o dată, deosebindu-se astfel de obligaţiile de natură salarială.De asemenea, invocând practica unor instanţe de judecată, arată că indemnizaţia de concediu, ca prestaţie unică, nu poate fi asimilată unor alte indemnizaţii pe care salariatul le primeşte succesiv, numai acestea putând fi drepturi salariale, astfel că diminuarea cu 25% prevăzută de Legea nr. 118/2010 nu afectează indemnizaţia de concediu.Totodată, se consideră că dispoziţiile criticate, în ceea ce priveşte diminuarea cu 25% a indemnizaţiei de concediu de odihnă, sunt neconstituţionale în raport cu prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie, încălcând principiul neretroactivităţii legii. Textul de lege criticat creează şi o discriminare, deoarece diminuarea indemnizaţiei de concediu de odihnă are loc în funcţie de momentul la care se solicită aceasta, ceea ce determină şi încălcarea principiului egalităţii prevăzut de art. 16 din Constituţie şi de art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.În acest sens arată că, în urma solicitării şi aprobării efectuării concediului de odihnă anterior datei de 3 iulie 2010, plata indemnizaţiei de concediu de odihnă trebuie efectuată cu cel puţin 10 sau 5 zile, după caz, conform contractelor colective de muncă, înainte de plecarea în concediu, astfel că dreptul la indemnizaţie de concediu s-a născut anterior intrării în vigoare a Legii nr. 118/2010. Într-o atare situaţie, a impune aplicarea legii unei situaţii juridice anterioare apariţiei actului normativ echivalează cu încălcarea principiului neretroactivităţii legii civile, astfel că nu se poate pretinde restituirea echivalentului de 25% din indemnizaţia de concediu încasată pe motivul intervenirii actului normativ ulterior încasării acesteia.De asemenea, consideră că se creează o stare de discriminare, ce determină încălcarea principiului egalităţii prevăzut de art. 16 din Constituţie.Se mai arată că indemnizaţia de concediu are natura juridică a unui drept de creanţă, având valoare de "bun".Curtea de Apel Galaţi – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că dispoziţiile criticate nu încalcă prevederile constituţionale menţionate, întrucât, în speţă, se pune în discuţie câmpul de aplicare a unor norme dintr-o lege, aspecte ce se constituie în chestiuni de interpretare şi aplicare a legii, ce atrag competenţa instanţelor de judecată, iar nu a Curţii Constituţionale.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului consideră că prevederile criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, cu următorul conţinut:– Art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010: „Cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizaţiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizaţii şi alte drepturi salariale, precum şi alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%.”În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii, autoarea excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 11 referitor la dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 15 alin. (2) referitor la principiul neretroactivităţii legii, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi şi art. 20 alin. (1) referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:1. Potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 118/2010, prevederile legale criticate au avut o aplicabilitate limitată în timp, respectiv până la data de 31 decembrie 2010.Însă, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea a constatat că sintagma „în vigoare” din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, Curtea constată că este competentă să exercite controlul de constituţionalitate cu privire la dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, care şi-au produs efectele faţă de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit principiului tempus regit actum.2. Prevederile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate din perspectiva unor critici similare cu cele invocate în prezenta cauză, în acest sens fiind, spre exemplu Decizia nr. 91 din 7 februarie 2012*), nepublicată încă la data pronunţării prezentei decizii.–––-Notă …
*) Decizia nr. 91 din 7 februarie 2012 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 20 aprilie 2012.Cu acel prilej, invocând jurisprudenţa sa anterioară, Curtea a arătat că prin Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010 şi Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, a reţinut, în esenţă, că dreptul la salariu este corolarul unui drept constituţional, şi anume dreptul la muncă, iar diminuarea să se constituie într-o veritabilă restrângere a exerciţiului dreptului la muncă. Realizând o examinare a compatibilităţii dispoziţiilor legale criticate cu fiecare dintre condiţiile strict şi limitativ prevăzute de Legea fundamentală pentru restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, Curtea a constatat că măsura de diminuare a cuantumului salariului/ indemnizaţiei/soldei cu 25% constituie o restrângere a exerciţiului dreptului constituţional la muncă ce afectează dreptul la salariu, cu respectarea însă a prevederilor art. 53 din Constituţie. Astfel, Curtea a statuat că diminuarea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei este prevăzută prin Legea nr. 118/2010 şi se impune pentru reducerea cheltuielilor bugetare. De asemenea, soluţia legislativă cuprinsă în art. 1 din lege a fost determinată de apărarea „securităţii naţionale”, noţiune înţeleasă în sensul unor aspecte din viaţa statului – precum cele economice, financiare, sociale – care ar putea afecta însăşi fiinţa statului prin amploarea şi gravitatea fenomenului. În acest sens, prin Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, Curtea a statuat că situaţia de criză financiară mondială ar putea afecta, în lipsa unor măsuri adecvate, stabilitatea economică a ţării şi, implicit, securitatea naţională.Cu privire la proporţionalitatea situaţiei care a determinat restrângerea, Curtea a constatat că există o legătură de proporţionalitate între mijloacele utilizate (reducerea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei) şi scopul legitim urmărit (reducerea cheltuielilor bugetare/reechilibrarea bugetului de stat) şi că există un echilibru între cerinţele de interes general ale colectivităţii şi protecţia drepturilor fundamentale ale individului.De asemenea, Curtea a constatat că măsura legislativă criticată este aplicată în mod nediscriminatoriu, în sensul că reducerea de 25% se aplică tuturor categoriilor de personal bugetar în acelaşi cuantum şi mod. Curtea a observat, totodată, că măsura criticată prezintă un caracter temporar, având o durată limitată în timp, şi anume până la data de 31 decembrie 2010, tocmai pentru a nu se afecta substanţa dreptului constituţional protejat.Totodată, prin Decizia nr. 939 din 7 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 16 septembrie 2011, Curtea a statuat că salariile viitoare pe care angajatorul trebuie să le plătească angajatului nu intră în sfera de aplicare a dreptului de proprietate, angajatul neavând un atare drept pentru salariile ce vor fi plătite în viitor de către angajator ca urmare a muncii viitoare prestate de angajat. Dreptul de proprietate al angajatului în privinţa salariului vizează numai sumele certe, lichide şi exigibile. Curtea a observat că şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, spre exemplu, în Hotărârea din 31 mai 2011, pronunţată în Cauza Maggio şi alţii împotriva Italiei, paragraful 55, a reiterat jurisprudenţa sa cu privire la faptul că art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu implică un drept la dobândirea proprietăţii.De asemenea, Curtea a statuat că, în contextul legislativ actual, prin art. 1 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, s-a stabilit că, începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în acest sens fiind Decizia nr. 1.155 din 13 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 27 octombrie 2011.O atare modalitate de stabilire a cuantumului concret al salariilor/soldelor/indemnizaţiilor brute nu este de natură să încalce cele stabilite prin deciziile Curţii Constituţionale nr. 872 şi nr. 874 din 25 iunie 2010. Cu acele prilejuri, Curtea a impus o obligaţie de rezultat legiuitorului, aceea ca după 1 ianuarie 2011 să revină la "cuantumul salariilor/indemnizaţiilor şi soldelor de dinainte de adoptarea acestor măsuri de diminuare, în condiţiile încadrării în politicile sociale şi de personal, care, la rândul lor, trebuie să se încadreze în nivelul cheltuielilor bugetare". Este în acelaşi timp o obligaţie sub condiţie care va duce la revenirea etapizată a cuantumului drepturilor salariale la nivelul anterior Legii nr. 118/2010. Stabilirea modalităţii concrete de realizare a acestui proces este o prerogativă a legiuitorului, care va decide, în funcţie de situaţia economico-financiară a ţării, momentul îndeplinirii cât mai rapid a obligaţiei sale de rezultat, în sensul revenirii cel puţin la cuantumul salariilor/indemnizaţiilor şi soldelor de dinainte de adoptarea Legii nr. 118/2010.Mutatis mutandis, cele prezentate mai sus sunt valabile şi în ceea ce priveşte diminuarea cu 25% a indemnizaţiilor şi altor drepturi salariale, respectiv a indemnizaţiei de concediu.3. În continuarea celor reţinute mai sus, Curtea observă că, în ceea ce priveşte aspectele invocate de autorul prezentei excepţii, referitoare la modul de aplicare şi interpretare a legii, prin Decizia nr. 20 din 17 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 822 din 21 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Suceava şi a stabilit că, „întrucât după intrarea în vigoare a Legii nr. 118/2010, cu modificările şi completările ulterioare, cuantumul brut al salariului a fost afectat de o reducere de 25%, în acelaşi mod şi indemnizaţia de concediu cuvenită personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământul preuniversitar de stat pentru concediul efectuat după această dată (3 iulie 2010) se impune a fi diminuată proporţional, ca urmare a faptului că se calculează în raport cu media zilnică a veniturilor din fiecare lună în care se efectuează concediul.”Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepţie ridicată de Sindicatul Învăţământ „Corneliu Gheorghe Caranica” Brăila în dosarele nr. 6.680/113/2010 nr. 6.673/113/2010, nr. 6.822/113/2010, nr. 6.676/113/2010, nr. 7.494/113/2010, nr. 7.462/113/2010, nr. 6.666/113/2010, nr. 2.795/113/2011, nr. 6.368/113/2010, nr. 6.681/113/2010, nr. 6.682/113/2010, nr. 6.674/113/2010 şi nr. 7.496/113/2010 ale Curţii de Apel Galaţi – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 martie 2012.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ioniţa Cochinţu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește