DECIZIE nr. 280 din 1 iulie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), ale art. 4 alin. (1) şi (2) şi ale art. 8 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorFlorentina Balta – procurorMadalina Stefania Diaconu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), ale art. 4 alin. (1) şi (2) şi ale art. 8 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „European Cargo România” S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 18.478/2002 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a comercială.La apelul nominal răspunde partea Societatea Comercială "Bravalis Transport" – S.R.L. din Braşov, prin avocat, lipsind autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 194C/2003. La apelul nominal în acest dosar răspunde partea Societatea Comercială "Carom" – S.A. din Onesti, prin consilier juridic, fiind lipsa autorul excepţiei, Societatea Comercială "Baril" – S.A. din Craiova, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Din oficiu, Curtea pune în discuţie problema conexarii celor două dosare, având în vedere identitatea de obiect a acestora.Reprezentanţii Societăţii Comerciale "Bravalis Transport" – S.R.L. din Braşov şi Societăţii Comerciale "Carom" – S.A. din Onesti, precum şi reprezentantul Ministerului Public arata ca sunt de acord cu conexarea.Curtea, în temeiul art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicată, coroborat cu art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 194C/2003 la Dosarul nr. 192C/2003, care a fost primul înregistrat.Având cuvântul, reprezentantul părţii Societatea Comercială "Bravalis Transport" – S.R.L. din Braşov pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, arătând în acest sens ca scopul Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 este acela de a da eficienta procesului de recuperare a creditului printr-o procedură de urgenta, lipsită de formalism şi care respecta principiile celeritatii şi siguranţei creditului.Reprezentantul părţii Societatea Comercială "Carom" S.A. din Onesti solicita, de asemenea, respingerea excepţiei ridicate, arătând ca exista o bogata jurisprudenta a Curţii Constituţionale, prin care s-a constatat ca procedura somaţiei de plată este în deplina conformitate cu dispoziţiile Legii fundamentale.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, invocand în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 317/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 930 din 19 decembrie 2002.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin încheierile din 26 februarie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 18.478/2002, respectiv din 4 decembrie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 1.082/2002, Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a comercială, respectiv Tribunalul Bacau – Secţia comercială şi de contencios administrativ au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), ale art. 4 alin. (1) şi (2) şi ale art. 8 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, excepţie ridicată de Societatea Comercială „European Cargo România” – S.R.L. din Bucureşti într-o cauza având ca obiect o cerere în anulare, respectiv de Societatea Comercială „Baril” – S.A. din Craiova într-o cauza având ca obiect o cerere pentru emiterea ordonanţei cu somaţia de plată.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin ca dispoziţiile din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, criticate prin excepţie, sunt contrare prevederilor art. 16 şi 24 din Constituţie, deoarece „permit instanţei de judecată să soluţioneze o cauza fără a-şi exercită obligaţia de aflare a adevărului, doar pe baza susţinerilor subiective ale creditoarei, fără ca debitoarea să poată administra probe în apărare”. Se apreciază ca apărarea exercitată pe calea acţiunii în anulare, o cale de atac în realitate, nu poate fi destul de eficienta. De asemenea, ordonanţa încalcă prevederile art. 20 alin. (2) din Constituţie, fiind în neconcordanta cu art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât nu asigura un proces echitabil pentru toate părţile.Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a comercială apreciază ca excepţia ridicată nu este intemeiata, întrucât procedura somaţiei de plată este instituită în vederea recuperării cu celeritate a creanţelor care îndeplinesc cumulativ condiţiile privind caracterul cert, lichid şi exigibil, potrivit art. 379 din Codul de procedură civilă. În cadrul acestei proceduri speciale este respectat dreptul la apărare al ambelor părţi, iar cererea în anulare este o cale specială, instituită doar în favoarea debitorului, în cadrul căreia el îşi poate exercita fără îngrădiri dreptul la apărare, inclusiv calea de atac a recursului.Tribunalul Bacau – Secţia comercială şi de contencios administrativ considera ca dispoziţiile legale criticate "nu sunt constituţionale, deoarece judecata între părţi se asigura pe baza înscrisurilor depuse la dosar, care trebuie să îndeplinească condiţiile cumulativ prevăzute de art. 1 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, în caz contrar urmând ca speta să fie soluţionată pe calea dreptului comun”.În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicată.Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază ca dispoziţiile legale criticate prin excepţia de neconstituţionalitate sunt constituţionale. "Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 oferă debitorului suficiente cai de a se apara, în toate fazele judecaţii, în deplina concordanta cu prevederile art. 24 din Constituţie.” În acelaşi sens s-a pronunţat în mod constant şi Curtea Constituţională, spre exemplu prin deciziile nr. 72/2002 şi nr. 317/2002.Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arata în acest sens ca reglementarea criticata a fost elaborata pentru a oferi creditorilor o procedură rapida şi mai puţin costisitoare în vederea obţinerii titlurilor executorii, iar scopul acestei reglementări "este de a simplifica demersul jurisdicţional şi de a asigura celeritatea soluţionării litigiilor şi nicidecum acela de a complica procedura sau de a încalcă anumite drepturi consacrate constituţional". Constituţionalitatea dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 a fost constatată şi prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 317/2002. De altfel, alin. (1) al art. 4 din ordonanţa a fost abrogat prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 142/2002.Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor şi cel al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (1), ale art. 4 alin. (1) şi (2) şi ale art. 8 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 295/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002. Aceste dispoziţii au următorul conţinut:– Art. 1 alin. (1): "Procedura somaţiei de plată se desfăşoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, insusit de părţi prin semnatura ori în alt mod admis de lege şi care atesta drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii.";– Art. 4 alin. (1): abrogat prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 142/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 5 noiembrie 2002;– Art. 4 alin. (2): "În toate cazurile, pentru soluţionarea cererii, judecătorul dispune citarea părţilor, potrivit dispoziţiilor Codului de procedura civilă referitoare la pricinile urgente, pentru explicaţii şi lămuriri, precum şi pentru a stărui în efectuarea plăţii sumei datorate de debitor ori pentru înţelegerea părţilor asupra modalităţilor de plată.";– Art. 8 alin. (3): "Cererea în anulare se depune la instanţa unde funcţionează judecătorul care a dat ordonanţa. Aceasta, dacă nu constata propria competenţa, va trimite dosarul instanţei competente potrivit alin. (2)."Potrivit susţinerilor autorilor excepţiei, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile art. 16 şi ale art. 24 din Constituţie, conform cărora:– Art. 16 alin. (2): "Nimeni nu este mai presus de lege.";– Art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat.(2) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu." … De asemenea, s-a invocat de către partea Societatea Comercială "Baril" – S.A. din Craiova şi încălcarea art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 31 mai 1994, potrivit cu care „Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţa independenta şi impartiala, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptate împotriva sa. […]”Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi dispoziţiile legale criticate, cu raportare la prevederile constituţionale invocate, Curtea constata următoarele:Curtea Constituţională a fost sesizată cu numeroase excepţii privind neconstituţionalitatea Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001, dar a respins toate acele excepţii, constatând ca atât ordonanţa criticata, în ansamblul ei, cat şi diferitele dispoziţii ale sale sunt constituţionale (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 317 din 19 noiembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 930 din 19 decembrie 2002).Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 reglementează o procedură specială, simplificata şi accelerata pentru recuperarea creanţelor al căror caracter cert, lichid şi exigibil rezultă din înscrisuri, singurele dovezi care se administrează în cadrul acestei proceduri, în afară de lămuririle şi explicaţiile date de către părţi. Ordonanţa privind somaţia de plată nu are autoritate de lucru judecat, cu privire la fondul raporturilor juridice dintre părţi.Abrogarea alin. (1) al art. 4, care prevedea posibilitatea soluţionării cererii pentru emiterea ordonanţei cu somaţia de plată şi fără citarea părţilor, şi reglementarea în alin. (2) al aceluiaşi articol a obligativitatii citarii au drept scop asigurarea pentru ambele părţi a exerciţiului dreptului la apărare în condiţii identice.Mijloacele procedurale puse la indemana părţilor diferă tocmai datorită caracterului special al procedurii, fără ca prin aceasta să se instituie vreo discriminare, fără ca una dintre părţi să fie privilegiată, iar cealaltă dezavantajata.Exercitarea dreptului la apărare de către debitor este asigurat şi prin reglementarea în art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 a posibilităţii de a formula cerere în anulare împotriva ordonanţei prin care judecătorul a admis, integral sau în parte, cererea creditorului.De altfel, toate reglementările cuprinse în Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 sunt norme de procedura, iar, potrivit dispoziţiilor art. 125 alin. (3) din Constituţie, „Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege”.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (3) şi al art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), ale art. 4 alin. (1) şi (2) şi ale art. 8 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „European Cargo România” – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 18.478/2002 al Tribunalului Bucureşti Secţia a VI-a comercială, respectiv de Societatea Comercială „Baril” – S.A. din Craiova în Dosarul nr. 1.082/2002 al Tribunalului Bacau – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 iulie 2003.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Madalina Stefania Diaconu────────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește