DECIZIE nr. 28 din 28 ianuarie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorFlorentina Balta – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Constantin Dinu şi Mariela Dinu în Dosarul nr. 988/2002 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.La apelul nominal sunt prezenţi autorii excepţiei, prin avocat. Este prezent, de asemenea, Constantin Giurgea, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul autorilor excepţiei solicita admiterea excepţiei, pentru aceleaşi motive pe care le-a invocat în faţa instanţei de judecată.Partea Constantin Giurgea solicita respingerea excepţiei, depunând în sustinere note scrise.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, ca fiind inadmisibila, arătând ca asupra constituţionalităţii textului de lege criticat Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 98/2002, declarand textul neconstitutional.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 27 iunie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 988/2002, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Constantin Dinu şi Mariela Dinu.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii excepţiei considera ca dispoziţiile art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 contravin prevederilor art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi ale art. 41 alin. (2) din Constituţie.Instanţa de judecată apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului Poporului.Guvernul arata ca excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibila, întrucât asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 98/2002, statuand ca aceste dispoziţii sunt neconstituţionale.Avocatul Poporului arata, de asemenea, ca asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 98/2002, declarand textul neconstitutional.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, precum şi cel al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, care prevăd ca „Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobilele prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. b), sunt lovite de nulitate absolută, buna-credinţa neputând fi invocată în aceste cazuri”.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca dispoziţiile art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 98 din 21 martie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 301 din 8 mai 2002, Curtea a constatat ca aceste dispoziţii sunt neconstituţionale.În considerentele acestei decizii Curtea a reţinut ca după intrarea în vigoare a Legii nr. 112/1995 nu a mai fost interzisă vânzarea imobilelor din categoria prevăzută la art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001 şi ca nici o dispoziţie legală nu a prevăzut nulitatea unor asemenea contracte de vânzare-cumpărare, astfel ca dispoziţiile art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, prin care se sancţionează cu nulitate absolută actele juridice încheiate anterior intrării în vigoare a acestei legi, dar cu respectarea reglementărilor legale aplicabile la data respectiva, au efecte retroactive şi sunt contrare principiului neretroactivitatii legii, cu excepţia legii penale mai favorabile, principiu consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie.Prin aceeaşi decizie Curtea a mai constatat ca dispoziţiile art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 încalcă şi principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, prin aceea ca inlatura beneficiul bunei-credinţe în privinta vânzării-cumpărării unei categorii de imobile preluate de stat în mod abuziv, instituind astfel un tratament juridic discriminatoriu pentru unii cetăţeni, care, de fapt, se afla într-o situaţie identică cu cea a altor cumpărători, ale căror acte de cumpărare îşi păstrează valabilitatea dacă au fost încheiate cu buna-credinţa.Potrivit art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, nu pot face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale, iar conform alin. (6) al aceluiaşi articol, într-o asemenea situaţie instanţa judecătorească are obligaţia de a respinge ea însăşi excepţia ridicată, fără a mai sesiza Curtea Constituţională.În raport cu aceste reglementări Curtea retine ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 a fost ridicată la data de 27 iunie 2002, deci la o dată ulterioară pronunţării Deciziei nr. 98/2002, excepţia urmând a fi respinsă, ca fiind inadmisibila.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Constantin Dinu şi Mariela Dinu în Dosarul nr. 988/2002 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 ianuarie 2003.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Maria Bratu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește