DECIZIE Nr. 28*) din 23 martie 1994

Notă …
*) Definitivă prin nerecurare. Ioan Muraru – preşedinteFlorin Bucur Vasilescu – judecătorVictor Dan Zlatescu – judecătorRaul Petrescu – procurorConstantin Burada – magistrat-asistentPe rol pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, invocată de apelanta reclamanta Societatea Comercială „Electroprecizia” – S.A. Sacele, la termenul de 13 decembrie 1993, în dosarul nr. 2569/1993 al Tribunalului Braşov. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 16 martie 1994, în lipsa reclamantei S.C. "Electroprecizia" – S.A. Sacele şi a piritei Komives Soimita, concluziile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în încheierea cu aceeaşi dată, pronunţarea amânându-se pentru 23 martie 1994. Curtea Constituţională având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele: Prin sentinta civilă nr. 5182 din 22 aprilie 1993 a Judecătoriei Braşov s-a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. "Electroprecizia" – S.A. Sacele prin care se solicita instanţei constatarea nulităţii absolute a contractului de închiriere deţinut de pirita Komives Soimita pentru spaţiul locativ situat în Sacele, str. Viitorului nr. 17 A, ap. 407, judeţul Braşov, şi evacuarea acesteia din locuinta. Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta S.C. "Electroprecizia" – S.C. Sacele, iar în faţa Tribunalului Braşov, la termenul de 13 decembrie 1993, apelanta a invocat excepţia de neconstituţionalitate a art. 7 din Legea nr. 85/1992. Tribunalul Braşov, prin Încheierea din 13 decembrie 1993, a sesizat Curtea Constituţională în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate şi, totodată, a scos cauza de pe rol şi a dispus suspendarea judecării acesteia până la pronunţarea deciziei. Opinia exprimată de tribunal este în sensul respingerii excepţiei deoarece, în raport cu obiectul cauzei, dispoziţiile legale a căror constituţionalitate se contesta nu sunt aplicabile în speta. Ţinând seama ca pe rolul Curţii au mai fost şi alte dosare având acelaşi obiect, în care Guvernul şi Senatul au comunicat, potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, puncte de vedere, s-a hotărît ca acestea să fie avute în vedere şi la soluţionarea prezentei cauze. Astfel, în punctul de vedere comunicat Curţii Constituţionale în dosarul nr. 52 C/1993, Guvernul apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 din Legea nr. 85/1992 nu poate fi admisă deoarece aceste prevederi nu contravin art. 41 din Constituţie. În susţinerea acestui punct de vedere se arata ca, urmărind evoluţia reglementărilor legale în materie, în inlantuirea lor logica, rezultă opţiunea constanta a puterii legiuitoare de a crea prin lege posibilitatea ca oricare chiriaş al unei locuinţe construite din fondurile statului ori din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat sa devină proprietar al locuinţei respective, prin cumpărare, în condiţiile în care, potrivit Legii nr. 15/1990, întreprinderile transformate în societăţi comerciale sau regii autonome au devenit proprietare ale locuinţelor construite din fondurile proprii. Senatul, în punctul sau de vedere comunicat în acelaşi dosar, considera ca prevederile art. 7 din Legea nr. 85/1992 sunt constituţionale şi, în consecinţa, excepţia este vadit neîntemeiată. Camera Deputaţilor nu a comunicat punctul sau de vedere. CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,examinînd dosarul cauzei, încheierea de sesizare, dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 85/1992, prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata ca este competenţa să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate, care a fost formulată şi înaintată cu respectarea prevederilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 23 din legea sa organică. Prin art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat s-a stabilit ca: "Locuintele construite din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, altele decît locuintele de intervenţie, vor fi vîndute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a preţului, în condiţiile Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale prezentei legi. Art. 1 alin. 2 se aplică în mod corespunzător. Beneficiază de prevederile alin. 1 şi chiriaşii care nu sunt angajaţii unităţilor proprietare. Evaluarea şi vânzarea locuinţelor prevăzute la alin. 1, conform Decretului-lege nr. 61/1990 şi prezentei legi, se fac de către unităţile proprietare sau de către unităţile specializate în vânzarea locuinţelor, pe bază de contract de prestări de servicii cu un comision de 1% calculat la preţul de vînzare. Prin locuinţe de intervenţie se înţelege locuintele situate în incinta unităţilor economice sau bugetare de stat, cît şi cele legate nemijlocit de îndeplinirea atribuţiilor de serviciu ale persoanelor care le ocupa." Ca atare, acest articol stabileşte, în principal, următoarele: obligaţia vinzarii locuinţelor către chiriaşii lor, chiar dacă aceştia nu sunt angajaţii unităţilor proprietare; exceptarea locuinţelor de intervenţie; definirea locuinţelor de intervenţie. Prin excepţia de neconstituţionalitate ridicată în dosarul aflat pe rolul Tribunalului Braşov, S.C. "Electroprecizia" – S.A. Sacele susţine ca prevederile art. 7 din Legea nr. 85/1992 contravin dispoziţiilor art. 41 şi următoarelor din Constituţie, potrivit cărora proprietatea privată este garantată în mod egal cu cea publică, deoarece prin obligaţia instituită de a instraina locuintele se aduce o atingere grava dreptului sau de proprietate. Guvernul, asa cum s-a mai arătat, motiveaza, în punctul sau de vedere, constituţionalitatea art. 7 din Legea nr. 85/1992 prin succesiunea reglementărilor legale privind vânzarea acestor locuinţe prin opţiunea legală (exprimată de Decretul-lege nr. 61/1990) de „vînzare a tuturor locuinţelor construite din fondurile statului, în noi condiţii de preţ şi de creditare”, prin reluarea acestei operaţiuni în Legea nr. 85/1992 ca o preocupare „constanta a puterii legiuitoare de a crea, prin lege, posibilitatea ca oricare chiriaş al unei locuinţe construite din fondurile statului ori din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat sa devină proprietar al locuinţei respective, prin cumpărare”. Trebuie reţinută şi precizarea din acest punct de vedere, precizare corecta, ca, deşi în proprietatea societăţilor comerciale sau a regiilor autonome au intrat şi locuinţe construite din fondurile proprii „legiferarea, ulterior adoptării Constituţiei, a opţiunii ca fiecare chiriaş din asemenea locuinţe sa devină proprietar, nu poate fi privată decît numai cu o limita stabilită de lege (art. 41 din Constituţie) a dreptului de proprietate exercitat de societatea comercială în al carei patrimoniu se afla locuintele construite din fondurile proprii ale întreprinderii, asa cum de altfel este o limita şi exceptarea de la vînzare a locuinţelor de intervenţie construite din aceleaşi fonduri şi care, de asemenea, au intrat în patrimoniul societăţii comerciale”. Totodată, în punctul sau de vedere, Senatul caracterizează excepţia ca vadit neîntemeiată, art. 7 din Legea nr. 85/1992 stabilind condiţiile vinzarii-cumpărării apartamentelor. Argumentele juridice invocate de către Guvern şi Senat sunt evident întemeiate. Într-adevăr, dacă art. 41 din Constituţie garantează dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, tot el statuează ca legea stabileşte "conţinutul şi limitele acestor drepturi". Este în afară oricărei îndoieli ca aceasta împuternicire data legii trebuie exercitată fundamentat şi nu arbitrar. Ca atare, legiuitorul, determinînd "conţinutul şi limitele acestor drepturi", are în vedere ocrotirea unor valori politice, sociale sau juridice deosebite, în considerarea cărora stabileşte dimensiuni şi limite. Astfel, dacă ne raportam la cazul dedus judecaţii, trebuie menţionată obligaţia statului de a crea condiţiile necesare pentru creşterea calităţii vieţii [art. 134 alin. (2) lit. f) din Constituţie] şi, mai ales, de a lua măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natura să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent [art. 43 alin. (1) din Constituţie]. Prin art. 7 din Legea nr. 85/1992 legiuitorul realizează o măsura în acest sens, asigurind chiriaşilor dreptul şi proprietatea în cumpărarea de locuinţe, măsura legitima prin funcţiile care sunt stabilite în Constituţie. Din examinarea textului rezultă ca aceste locuinţe: sunt construite din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a legii; se vînd titularilor contractelor de închiriere, indiferent dacă aceştia sunt sau nu angajaţii unităţilor proprietare; nu trebuie să fie locuinţe de intervenţie. O asemenea măsura este luată fără indoiala în litera şi spiritul Constituţiei. Nu trebuie neglijat ca legislaţia de după 22 decembrie 1989 a transformat practic un drept de administrare, pe care întreprinderile şi instituţiile bugetare îl aveau asupra patrimoniului lor, într-un drept de proprietate. Aceasta transformare nu poate fi o măsura arbitrară prin care unii cetăţeni să fie defavorizati în beneficiul altora, ştiut fiind ca aceste bunuri erau rezultatul eforturilor tuturor. Ar fi contrar principiilor dreptului şi chiar regulilor traditionale privind proprietatea ca, deodată, o unitate economică „transformata” într-o societate comercială sa devină proprietara absolută asupra unor bunuri „moştenite” cu înlăturarea abuzivă a cetăţenilor care, în calitatea lor de angajaţi sau fosti angajaţi, au contribuit la formarea acestui patrimoniu. Dacă legiuitorul ar fi admis un asemenea lucru, chiar el s-ar fi situat în afară legitimitatii. De aceea legiuitorul, prin art. 7, stabileşte o norma de justiţie socială şi economică, dând posibilitatea chiriaşilor sa cumpere locuintele la construirea cărora direct sau indirect, în vechiul sistem statal-juridic, au contribuit. Ca atare, dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 85/1992 sunt nu numai conforme literei şi spiritului art. 41 din Constituţie, ci şi legitimate din punct de vedere economic, social şi moral. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 13 alin. (1) lit. A. c) din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Constata ca dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 85 din 22 iulie 1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 180 din 29 iulie 1992, sunt constituţionale. 2. Respinge excepţia de neconstituţionalitate invocată de S.C. "Electroprecizia" – S.A. Sacele, în faţa Tribunalului Braşov, în dosarul nr. 2569/1993 şi trimisa de către aceasta Curţii Constituţionale prin Încheierea din 13 decembrie 1993. Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţa publică din 23 martie 1994. PREŞEDINTE,prof. univ. dr. Ioan MuraruMagistrat-asistent,Constantin Burada–––––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește