DECIZIE nr. 28 din 1 februarie 2001

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 149 alin. 3 din Codul de procedură penală



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorIuliana Nedelcu – procurorMarioara Prodan – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 149 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Nicusor Adrian Dumitrescu în Dosarul nr. 1.687/2000 al Judecătoriei Calafat, judeţul Dolj.La apelul nominal se constata lipsa autorului excepţiei, precum şi a celorlalte părţi: Societatea Comercială "Dalco Simpes" – S.R.L. Bucureşti, Societatea Comercială "Zonc Com" – S.R.L. Bucureşti şi Gheorghe Izdrita. Procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca fiind inadmisibila. În acest sens se arata ca dispoziţiile art. 149 alin. 3 din Codul de procedură penală nu mai pot face obiectul excepţiei, conform art. 23 alin. (3) şi (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, deoarece prin decizii anterioare (Decizia nr. 60 din 25 mai 1994, rămasă definitivă prin Decizia nr. 20 din 15 februarie 1995, şi Decizia nr. 546 din 4 decembrie 1997) Curtea Constituţională a constatat ca dispoziţiile art. 149 alin. 3 din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale, fiind contrare prevederilor art. 23 alin. (4) din Constituţie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 14 septembrie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 1.687/2000, Judecătoria Calafat a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 149 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Nicusor Adrian Dumitrescu.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia, prin avocat, susţine ca dispoziţiile art. 149 alin. 3 din Codul de procedură penală încalcă prevederile art. 23 alin. (4) din Constituţie, referitoare la libertatea individuală, potrivit cărora arestarea se poate face în temeiul unui mandat emis de magistrat, pentru o durată de cel mult 30 de zile, fără a se face referire la fazele procesului. Se invoca în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 60 din 25 mai 1994, rămasă definitivă prin Decizia nr. 20 din 15 februarie 1995, şi Decizia nr. 546 din 4 decembrie 1997, prin care Curtea a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 149 alin. 3 din Codul de procedură penală în raport cu prevederile aceluiaşi text constituţional. Autorul excepţiei subliniaza ca, potrivit art. 145 alin. (2) din Constituţie, deciziile Curţii Constituţionale sunt obligatorii.Judecătoria Calafat, judeţul Dolj, exprimandu-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 149 din Codul de procedură penală, considera ca excepţia nu are legătură cu luarea măsurii arestării preventive de către procuror, deoarece textul se referă la arestarea inculpatului în cursul judecaţii, iar măsura luată de instanţa "nu are durata de 30 de zile, aceasta neavând ca suport art. 23 alin. (4) din Constituţie; prevederea constituţională în sensul căreia reţinerea sau arestarea este permisă în cazurile şi cu procedura prevăzute de lege înseamnă o trimitere la Codul de procedură penală. Instituirea unei proceduri distincte de cea referitoare la măsura arestării luată de procuror este de natura să ofere instanţei posibilitatea de a exercita nu numai un control judiciar preventiv, ci şi un permanent autocontrol, pe tot parcursul judecării procesului penal. Din moment ce instanţa, potrivit legii, poate mai mult, pronunţând o hotărâre de condamnare, cu executarea pedepsei într-un loc de deţinere, ea poate şi mai puţin, dispunând asupra arestării inculpatului". În continuare Judecătoria Calafat argumenteaza: "Pentru ca instanţa este singura autoritate căreia i s-a recunoscut o atare competenţa, aceasta explica de ce legiuitorul nu a mai considerat necesar ca mandatul de arestare emis în cursul judecaţii să fie limitat la 30 de zile. Deoarece instanţa a fost sesizată înainte de expirarea mandatului de arestare emis de procuror, măsura durează până la judecarea definitivă a cauzei, afară de cazul când instanţa dispune revocarea măsurii. Aceasta interpretare sta la baza practicii instanţelor judecătoreşti de pe raza Curţii de Apel Craiova, care o dată sesizate prin rechizitoriul procurorului, cu cauze în care exista inculpaţi arestaţi, nu mai prelungesc măsura arestării preventive."În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 149 alin. 3 din Codul de procedură penală este intemeiata, arestarea preventivă, indiferent dacă s-a dispus în cursul urmarii penale sau al judecaţii, fiind conformă cu art. 23 alin. (4) din Constituţie, dacă nu depăşeşte 30 de zile. Orice prelungire a arestării preventive nu se poate face decât pentru o durată care nu poate depăşi 30 de zile. Se mai arata ca asupra excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la aceleaşi dispoziţii legale Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 60 din 25 mai 1994, rămasă definitivă prin Decizia nr. 20 din 15 februarie 1995, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 57 din 28 martie 1995, precum şi prin Decizia nr. 546 din 4 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 2 martie 1998, constatandu-se ca aceste dispoziţii sunt neconstituţionale, întrucât sunt contrare prevederilor art. 23 alin. (4) din Constituţie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere comunicat de Guvern, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 149 alin. 3 din Codul de procedură penală, dispoziţii care prevăd: "Arestarea inculpatului în cursul judecaţii durează până la soluţionarea definitivă a cauzei, afară de cazul când instanţa dispune revocarea ei."Autorul excepţiei susţine ca aceste dispoziţii sunt contrare art. 23 alin. (4) din Constituţie, privitor la arestarea preventivă, text care are următoarea redactare: "Arestarea se face în temeiul unui mandat emis de magistrat, pentru o durată de cel mult 30 de zile. Asupra legalităţii mandatului, arestatul se poate plange judecătorului, care este obligat să se pronunţe prin hotărâre motivată. Prelungirea arestării se aproba numai de instanţa de judecată."Curtea constata ca dispoziţiile art. 149 alin. 3 din Codul de procedură penală au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate. Astfel Curtea, prin Decizia nr. 60 din 25 mai 1994, rămasă definitivă prin Decizia nr. 20 din 15 februarie 1995, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 57 din 28 martie 1995, a constatat ca dispoziţiile art. 149 alin. 3 din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale în măsura în care se interpretează în sensul că durata arestării, dispusă de instanţa în cursul judecaţii, poate depăşi 30 de zile, fără să fie necesară prelungirea în condiţiile art. 23 alin. (4) din Constituţie. S-a reţinut ca aceste dispoziţii legale trebuie interpretate în corelatie cu prevederile textului constituţional menţionat, potrivit căruia durata arestării este de cel mult 30 de zile.Printr-o decizie ulterioară, şi anume prin Decizia nr. 546 din 4 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 2 martie 1998, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a art. 149 alin. 3 din Codul de procedură penală şi a constatat ca prevederea potrivit căreia „Arestarea inculpatului în cursul judecaţii durează până la soluţionarea definitivă a cauzei” este neconstitutionala, urmând ca în legătură cu durata arestării să se facă aplicarea directa a art. 23 alin. (4) din Constituţie.În aceste condiţii Curtea retine ca, potrivit art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, „Nu pot face obiectul excepţiei […] prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale”. În consecinţa, întrucât dispoziţiile legale criticate au fost constatate ca fiind neconstituţionale prin deciziile anterioare menţionate, Curtea urmează ca în prezenta cauza sa respingă excepţia, ca fiind inadmisibila, în temeiul dispoziţiilor art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, care prevăd ca, „Dacă excepţia este inadmisibila, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa o va respinge printr-o încheiere motivată, fără a mai sesiza Curtea Constituţională”.Cu toate acestea, instanţa de judecată a ignorat nu numai aceste dispoziţii legale, dar şi prevederile constituţionale cuprinse în art. 145 alin. (2) teza întâi, conform cărora "Deciziile Curţii Constituţionale sunt obligatorii şi au putere numai pentru viitor. […]", precum şi prevederile art. 23 alin. (4) din Constituţie, referitoare la libertatea individuală, şi anume la arestarea preventivă, prevederi potrivit cărora: "Arestarea se face în temeiul unui mandat emis de magistrat, pentru o durată de cel mult 30 de zile. […] Prelungirea arestării se aproba numai de instanţa de judecată." Independenta judecătorului prevăzută la art. 125 alin. (2) din Constituţie a fost greşit considerată ca o independenta faţă de lege şi faţă de Constituţie, cu toate ca, potrivit art. 51, "Respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie", iar în art. 123 din Legea fundamentală se prevede că: "(1) Justiţia se înfăptuieşte în numele legii.(2) Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii." … De asemenea, Constituţia prevede la art. 1 alin. (3) ca "România este un stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate". Or, printre aceste valori garantate, libertatea individuală ocupa un loc fundamental.În sfârşit, Curtea retine ca motivarea opiniei instanţei judecătoreşti, în sensul că "din moment ce instanţa, potrivit legii, poate mai mult, pronunţând o hotărâre de condamnare, cu executarea pedepsei într-un loc de deţinere, ea poate şi mai puţin, dispunând asupra arestării inculpatului", nu are nici o legătură cu prevederile constituţionale menţionate, deoarece în cauza nu este pusă în discuţie competenţa instanţei de a dispune arestarea sau prelungirea arestării, ci numai durata pentru care se dispune aceasta arestare sau prelungire, durata care, potrivit art. 23 alin. (4) din Constituţie, este de cel mult 30 de zile.Pentru aceste considerente Curtea urmează sa respingă, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 149 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Nicusor Adrian Dumitrescu în Dosarul nr. 1.687/2000 al Judecătoriei Calafat, judeţul Dolj.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 februarie 2001.PREŞEDINTELE CURŢIICONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Marioara Prodan––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește