DECIZIE nr. 279 din 22 martie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, precum şi ale art. 9 din Legea fondului funciar nr. 18/1991



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorIrina Loredana Gulie – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, ale art. 9 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 şi art. I pct. 3 cuprins în titlul VI din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Lucian Dan Eugen Grancea Nanoveanu în Dosarul nr. 4.509/87/2006 al Tribunalului Teleorman – Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 17 noiembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 4.509/87/2006, Tribunalul Teleorman – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, ale art. 9 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 şi art. I pct. 3 cuprins în titlul VI din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente. Excepţia a fost ridicată de Lucian Dan Eugen Grancea Nanoveanu într-o cauză având ca obiect judecarea plângerii formulate împotriva hotărârii Comisiei judeţene Teleorman pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, prin care s-a respins cererea de reconstituire a dreptului de proprietate al autorului excepţiei, aflată în faza de recurs.În motivarea excepţiei se arată că prevederile legale criticate, potrivit cărora reconstituirea dreptului de proprietate privată se face în limita a 50 de hectare de familie şi pentru fiecare proprietar deposedat, sunt neconstituţionale şi în contradicţie cu caracterul reparatoriu al actelor normative din domeniul proprietăţii, emise în scopul reparării abuzurilor săvârşite de stat în perioada regimului comunist. Se mai arată că moştenitorii care au fost repuşi în termen de Legea nr. 247/2005 pentru reconstituirea dreptului de proprietate nu pot beneficia de restituirea integrală a proprietăţii autorilor lor, datorită limitării reconstituirii dreptului de proprietate la 50 de hectare pentru fiecare proprietar deposedat, în situaţia în care acestea au fost deja retrocedate celorlalţi moştenitori care au depus cereri de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul legilor reparatorii anterioare.Tribunalul Teleorman – Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, arătând că, în privinţa măsurilor reparatorii instituite prin legislaţia din domeniul fondului funciar şi forestier, competenţa de legiferare îi aparţine în exclusivitate Parlamentului, în temeiul art. 61 alin. (1) din Constituţie.Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată că textul de lege criticat nu conţine nicio discriminare în raport de criteriul egalităţii în drepturi şi se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei juridice. În ceea ce priveşte încălcarea dreptului de proprietate, se arată că limitarea suprafeţelor asupra cărora se reconstituie dreptul de proprietate reprezintă o opţiune a legiuitorului, iar nu o problemă de constituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul acesteia îl constituie art. 3 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000, ale art. 9 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, şi art. I pct. 3 cuprins în titlul VI din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005.Se constată că art. I pct. 3 cuprins în titlul VI din Legea nr. 247/2005 priveşte modificarea art. 3 alin. (2) din Legea nr. 1/2000, astfel încât obiectul excepţiei îl constituie art. 3 din Legea nr. 1/2000, modificat prin Legea nr. 247/2005, prin Legea nr. 400/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 9 iulie 2002, şi prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 29 iunie 2001, precum şi art. 9 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, modificat prin Legea nr. 218/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 453 din 26 noiembrie 1998.Textele de lege criticate au următorul cuprins:– Art. 3 din Legea nr. 1/2000:"(1) Pentru aplicarea prezentei legi comisia locală dispune de totalitatea terenurilor proprietate privată a unităţii administrativ-teritoriale respective.(2) Reconstituirea dreptului de proprietate pentru persoanele fizice prevăzute la art. 9 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se face pentru diferenţa dintre suprafaţa de 10 ha de familie şi cea adusă în cooperativa agricolă de producţie sau preluată prin legi speciale ori în orice mod de la membrii cooperatori, dar nu mai mult de 50 ha de proprietar deposedat. … (3) În cazul în care în localitate nu există suprafeţe de teren agricol, pentru a satisface integral cererile, în condiţiile prevăzute la alin. (2), reconstituirea dreptului de proprietate se va face, la propunerea comisiei locale, din suprafeţele de teren agricol trecute în proprietatea comunei, oraşului sau municipiului, conform art. 49 din Legea nr. 18/1991, republicată, din terenul comunelor limitrofe pe raza cărora se află terenul agricol solicitat, prin transfer de anexe cu validarea comisiei judeţene, precum şi prin hotărâri judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile. … (4) În situaţia în care nu se poate face reconstituirea dreptului de proprietate integral, în condiţiile alin. (2), se vor acorda despăgubiri pentru diferenţa de teren neretrocedat. … (5) Prin proprietar deposedat, în sensul prezentei legi, se înţelege persoana titulară a dreptului de proprietate în momentul deposedării."; … – Art. 9 din Legea fondului funciar nr. 18/1991:"(1) Persoanele cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate în limita suprafeţei de teren de 10 ha de familie, în echivalent arabil, pot cere reconstituirea dreptului de proprietate şi pentru diferenţa dintre această suprafaţă şi cea pe care au adus-o în cooperativa agricolă de producţie sau care a fost preluată în orice mod de aceasta, până la limita suprafeţei prevăzute la art. 3 lit. h) din Legea nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, de familie, indiferent dacă reconstituirea urmează să se facă în mai multe localităţi sau de la autori diferiţi.(2) Persoanele cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate, potrivit legii, în limita suprafeţei de teren de până la 10 ha de familie şi cărora li s-a aplicat cota de reducere, potrivit art. 14 alin. (3) din lege, pot formula cerere pentru suprafeţele de teren care au constituit această cotă. Cererile se formulează în cazul în care cota de reducere a depăşit procentul de 5%. … (3) Cererea se depune la primăria localităţii sau, după caz, la primăriile localităţilor în a căror rază teritorială se afla terenul pentru care urmează să fie reconstituit dreptul de proprietate, personal sau prin poştă, cu confirmare de primire, până la data de 31 decembrie 1998, sub sancţiunea decăderii din termen. … (4) Cererea va cuprinde: … a) numele şi prenumele persoanei solicitante şi domiciliul acesteia; … b) calitatea de titular sau de moştenitor al dreptului de proprietate pentru care i s-a reconstituit sau urmează să i se reconstituie acest drept, potrivit prezentei legi; … c) suprafaţa de teren care i s-a reconstituit şi diferenţa pe care o solicită. … (5) La cerere se va anexa: … a) copie xerox de pe titlul de proprietate care s-a emis sau, după caz, de pe procesul-verbal ori de pe fişa de punere în posesie; … b) copii xerox de pe actele doveditoare ale dreptului de proprietate pentru suprafeţele de teren solicitate în plus; … c) o declaraţie în care se va menţiona, pe propria răspundere, suprafaţa totală de teren atribuită în proprietate, prin reconstituire sau prin constituire, de familie, potrivit prezentei legi, chiar dacă aceasta s-a făcut în mai multe localităţi sau de la mai mulţi autori. … (6) Primarul va constitui un registru special, parafat, numerotat şi sigilat, în care se vor înregistra, în ordine cronologică, cererile depuse de persoanele îndreptăţite şi va emite, la cerere, un bon cu numărul de înregistrare. … (7) Pentru cererile depuse prin poştă, pe confirmarea de primire se vor menţiona numărul de înregistrare a cererii şi data acesteia. … (8) Primarul sau secretarul consiliului local este obligat să primească cererea şi să o înregistreze, indiferent dacă aceasta cuprinde sau nu cuprinde toate menţiunile precizate la alin. (4) şi dacă nu este însoţită de toate actele prevăzute la alin. (5). În acest caz, primarul sau secretarul este obligat să comunice solicitantului ca, până la data de 31 decembrie 1998, să depună toate actele menţionate la alin. (5), sub sancţiunea decăderii acestuia din termen. … (9) Nerespectarea obligaţiilor prevăzute la alin. (6) de către primar sau secretar atrage după sine atât răspunderea administrativă şi disciplinară a acestuia, potrivit legii, cât şi plata de daune cominatorii sau, după caz, şi de daune-interese. … (10) După data de 31 decembrie 1998, prevăzută la alin. (3), primarul este obligat ca, în termen de 30 de zile, să întocmească situaţia privind categoriile de persoane, terenurile agricole solicitate şi balanţa fondului funciar pe localitate – comună, oraş sau municipiu – în vederea reconstituirii dreptului de proprietate, potrivit legii. Înlăuntrul acestui termen primarul le va transmite prefectului, sub semnătură. … (11) În termen de 15 zile de la primire, prefectul va întocmi situaţia privind categoriile de persoane solicitante şi balanţa fondului funciar pe judeţ, pe care le va transmite, în acelaşi termen, Departamentului pentru Administraţie Publică Locală. … (12) După întocmirea balanţei fondului funciar la nivel de ţară, prin lege se vor stabili suprafeţele de teren agricol care vor fi reconstituite." … Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice şi la preeminenţa legii, art. 20 – Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 44 alin. (1) teza întâi şi alin. (2) teza întâi privind garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate şi a proprietăţii private şi art. 136 alin. (5) referitor la inviolabilitatea proprietăţii private, în condiţiile legii organice.Analizând excepţia, Curtea constată următoarele:Prevederile legale criticate instituie reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor aduse în cooperativa agricolă de producţie sau preluate prin legi speciale sau în orice alt mod, în limita a 50 de hectare de familie, respectiv pentru fiecare proprietar deposedat.Aşadar, reconstituirea dreptului de proprietate se face în limita a 50 de hectare pentru familia fiecărui proprietar deposedat, iar nu pentru fiecare familie a moştenitorilor, aşa cum susţine autorul excepţiei. În acest sens sunt şi prevederile art. 13 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, potrivit cărora „(3) Titlul de proprietate se emite cu privire la suprafaţa de teren determinată pe numele tuturor moştenitorilor, urmând ca ei să procedeze potrivit dreptului comun”.Această soluţie a legiuitorului nu contravine principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, dat fiind că textele de lege criticate se aplică în mod egal tuturor persoanelor care au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate în baza legilor reparatorii, fără nicio discriminare pe criterii arbitrare, inclusiv pentru cei care au formulat cereri de reconstituire în baza Legii nr. 247/2005.De altfel, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra soluţiei legislative criticate, prin raportare la dispoziţiile art. 16 şi art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, şi cu o motivare similară a excepţiei.Astfel, prin Decizia nr. 43 din 4 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 11 aprilie 2003, Curtea a statuat că este dreptul suveran al legiuitorului de a aprecia întinderea şi amploarea măsurilor pe care le stabileşte prin lege, iar sub aspectele practice pe care le-ar presupune o apreciere asupra oportunităţii vreunei măsuri reparatorii, Curtea nu numai că nu s-ar putea pronunţa, dar, în principiu, n-ar putea să completeze sau să schimbe măsuri legislative existente, devenind astfel „legislator pozitiv”.În acest sens sunt dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „(3) Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”, iar, pe de altă parte, în temeiul art. 61 alin. (1) din Constituţie, Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a ţării.Cele statuate prin decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, precum şi ale art. 9 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Lucian Dan Eugen Grancea Nanoveanu în Dosarul nr. 4.509/87/2006 al Tribunalului Teleorman – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 martie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Irina Loredana Gulie_________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește