DECIZIE nr. 279 din 11 martie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor "art. 5 alin. (1) şi (2) pct. 1, 2 şi 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România”, excepţie ridicată de Qian Guofu în Dosarul nr. 21.314/3/RF/2007 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei, însoţit de domnul Ioan Budura, interpret autorizat de limba chineză. Se constată lipsa părţii Oficiul Român pentru Imigrări, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.533D/2007, având ca obiect aceeaşi excepţie, ridicată de Zhao Jufeng în Dosarul nr. 21.315/3/2007 al aceleiaşi instanţe.La apelul nominal răspunde personal autorul excepţiei, care este însoţit de domnul Ioan Budura, interpret autorizat de limba chineză. Se constată lipsa părţii Oficiul Român pentru Imigrări, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.Autorii excepţiei şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea.Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin.(5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 1.533D/2007 la Dosarul nr. 1.311D/2007, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorilor excepţiei. Aceştia solicită admiterea excepţiei aşa cum au formulat-o în faţa instanţei de judecată. Arată că întoarcerea lor în China ar avea drept consecinţă destrămarea familiilor lor, ale căror membri se află în România.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. Precizează că Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 a fost abrogată expres prin Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, dar că soluţia legislativă conţinută de textul criticat a fost preluată, ca principiu, de noua reglementare la art. 26. Consideră că nu se impune modificarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 21 iunie 2007 şi 8 august 2007, pronunţate în dosarele nr. 21.314/3/RF/2007 şi nr. 21.315/3/2007, Tribunalul Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor "art.5 alin. (1) şi (2) pct. 1, 2 şi 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România”. Excepţia a fost ridicată de Qian Guofu şi, respectiv, Zhao Jufeng în cauze civile având ca obiect soluţionarea recursurilor declarate în materia acordării statutului de refugiat.În motivările excepţiei de neconstituţionalitate, având un conţinut similar, se susţine că textul de lege criticat este imprecis în ceea ce priveşte protejarea dreptului la respectarea vieţii de familie, ce ar putea constitui o condiţie de acordare a protecţiei umanitare. Arată că dispoziţiile art. 26 alin. (1) din Constituţie, raportate la cele ale art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, instituie în sarcina statelor obligaţia de a se abţine de la orice amestec în exercitarea de către o persoană a dreptului său la viaţa de familie, iar "legea trebuie să indice cu suficientă claritate limitele şi modalităţile de exercitare a marjei de apreciere acordate autorităţilor". Face referire la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (cauzele Airey împotriva Irlandei, 1979, Moustaquim împotriva Belgiei, 1991, Lupşa împotriva României, 2006 şi Boultif împotriva Elveţiei, 2001).Tribunalul Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textul criticat oferind suficiente repere pentru ca persoana căreia acesta i se adresează să înţeleagă condiţiile în funcţie de care i se poate acorda forma solicitată de protecţie umanitară.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul precizează că, prin abrogarea, prin art. 152 al Legii nr. 122/2006, a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000 excepţia de neconstituţionalitate a rămas fără obiect.Avocatul Poporului precizează că, urmare a abrogării Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000, prin Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, obiectul excepţiei îl constituie prevederile art. 26, dispoziţiile criticate fiind preluate, de principiu, în cuprinsul acestui articol. Arată că, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat că, în cazul în care soluţia legislativă a dispoziţiilor abrogate a fost preluată de legea nouă, instanţa de contencios constituţional se pronunţă cu privire la conţinutul noii reglementări normative. Consideră că dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 122/2006 sunt constituţionale. Apreciază, în acest sens, că nu este pertinentă invocarea prevederilor constituţionale şi convenţionale privind respectarea şi ocrotirea de către autorităţile publice a vieţii intime, familiale şi private.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile autorilor excepţiei şi concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, conform încheierilor de sesizare, prevederile art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004, prevederi care se referă la protecţia umanitară condiţionată. Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 a fost abrogată, potrivit dispoziţiilor art. 152 alin. (2) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, iar prevederile art. 5 din ordonanţă au fost preluate, în esenţă, de cele ale art. 26 din legea menţionată, care instituie o formă de protecţie a străinilor şi apatrizilor denumită „protecţie subsidiară”.Aşadar, Curtea Constituţională urmează să se pronunţe asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, care au următorul conţinut: „(1) Protecţia subsidiară se poate acorda cetăţeanului străin sau apatridului care nu îndeplineşte condiţiile pentru recunoaşterea statutului de refugiat şi cu privire la care există motive temeinice să se creadă că, în cazul returnării în ţara de origine, respectiv în ţara în care îşi avea reşedinţa obişnuită, va fi expus unui risc serios, în sensul prevederilor alin. (2), şi care nu poate sau, datorită acestui risc, nu doreşte protecţia acelei ţări.(2) Prin risc serios, în sensul alin. (1), se înţelege: … 1. condamnarea la pedeapsa cu moartea ori executarea unei astfel de pedepse; sau2. tortură, tratamente sau pedepse inumane ori degradante; sau3. o ameninţare serioasă, individuală, la adresa vieţii sau integrităţii, ca urmare a violenţei generalizate în situaţii de conflict armat intern ori internaţional, dacă solicitantul face parte din populaţia civilă."În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată, precum şi prevederilor art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la respectarea vieţii private şi de familie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România au mai format, în numeroase rânduri, obiect al controlului de constituţionalitate, cu o motivare similară şi prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi cu invocarea aceloraşi hotărâri ale Curţii Europene a Drepturilor Omului ca şi în prezenta cauză.Astfel, de exemplu, prin deciziile nr. 702 din 19 octombrie 2006 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 931 din 16 noiembrie 2006), nr. 841 din 28 noiembrie 2006 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 46 din 22 ianuarie 2007), nr. 64 din 25 ianuarie 2007 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 15 februarie 2007) sau nr. 524 din 31 mai 2007 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 423 din 25 iunie 2007) Curtea Constituţională a respins excepţia ca neîntemeiată, pentru motivele acolo reţinute. Întrucât în cauza de faţă nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe, soluţiile pronunţate cu acele prilejuri şi considerentele deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicată de Qian Guofu şi Zhao Jufeng în dosarele nr. 21.314/3/RF/2007 şi, respectiv, nr. 21.315/3/2007 ale Tribunalului Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 martie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește