DECIZIE nr. 278 din 26 mai 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autorităţii judecătoreşti, ale art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001, ale art. 32 din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2002 nr. 744/2001, ale art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002, ale art. 7 alin. (3) din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2003 nr. 632/2002, ale art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003, ale art. 7 alin. (3) din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2004 nr. 519/2003, ale art. 8 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004, ale art. 7 alin. (3) din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2005 nr. 512/2004, precum şi ale art. 50 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor



Ioan Vida – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorFlorentina Baltă – procurorClaudia Margareta Niţă – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autorităţii judecătoreşti, ale art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001, ale art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002 şi ale art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003, excepţie ridicată de Teodor Rusu, Teodora Vârcioroveanu şi alţii în Dosarul nr. 5/M/2005 al Tribunalului Braşov – Secţia civilă, înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 205D/2005.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 219D/2005, nr. 220 D/2005, nr. 221D/2005, nr. 222D/2005, nr. 223D/2005, nr. 224D/2005 şi nr. 238D/2005, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Aurica Taloş, Nicolae Claudiu Chis şi alţii în Dosarul nr. 66/2005 al Tribunalului Sălaj – Secţia civilă, de Simona Boldan, Petronela Zoiţa Năsăudean şi alţii în Dosarul nr. 67/2005 al aceleiaşi instanţe, de Ana Szallosi, Iudit Maria Onaciu şi alţii în Dosarul nr. 68/2005 al aceleiaşi instanţe, de Valeria Sabou, Cornelia Jula şi alţii în Dosarul nr. 99/2005 al aceleiaşi instanţe, de Silviu Sălăjan, Mirela Lazoc şi alţii în Dosarul nr. 100/2005 al aceleiaşi instanţe, de Rodica Lobonţ, Angela Maxim şi alţii în Dosarul nr. 101/2005 al aceleiaşi instanţe, respectiv de Ana Nicoleta Goşman ţigău , Nicoleta Boţoman şi alţii în Dosarul nr. 4.227/2004 al Tribunalului Braşov – Secţia civilă. Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 207D/2005, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autorităţii judecătoreşti, ale art. 50 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor, ale art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001, ale art. 32 din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2002 nr. 744/2001, ale art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002, ale art. 7 din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2003 nr. 632/2002, ale art. 9 alin. (7) teza întâi din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003, ale art. 7 alin. (3) din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2004 nr. 519/2003, ale art. 7 din Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004 şi ale art. 7 alin. (3) din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2005 nr. 512/2004″, excepţie ridicată de Iosif Ioan Mureşan, Dacia Rubl şi alţii în Dosarul nr. 3.275/2004 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud – Secţia civilă. De asemenea, Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 218D/2005, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autorităţii judecătoreşti, ale art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001, ale art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002, ale art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003, precum şi ale art. 50 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor, excepţie ridicată de Mircea Marincaş, Chivu Papiţa şi alţii în Dosarul nr. 47/2005 al Tribunalului Sălaj – Secţia civilă. În sfârşit, Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 240D/2005, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autorităţii judecătoreşti, precum şi ale art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001, excepţie ridicată de Trandafir Scutaru, Dumitru Moroşan şi alţii în Dosarul nr. 1.970/C/2004 al Tribunalului Galaţi – Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă Curţii faptul că, în dosarele nr. 205D/2005, nr. 219D/2005, nr. 220D/2005, nr. 221D/2005, nr. 222D/2005, nr. 223D/2005 şi nr. 224D/2005, Ministerul Justiţiei, în calitate de parte în aceste cauze, a trimis prin Serviciul de Registratură al Curţii Constituţionale note scrise cu un conţinut identic, prin care apreciază, pe de o parte, că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 este întemeiată şi, pe de altă parte, că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001, ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002 şi ale art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003 este inadmisibilă.De asemenea, magistratul-asistent învederează Curţii faptul că în dosarele nr. 219D/2005 şi nr. 220D/2005 autorii excepţiei au depus câte o notă prin care solicită renunţarea la judecarea excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate.Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea acestei cereri, arătând că, în temeiul art. 55 din Legea nr. 47/1992, dispoziţiile Codului de procedură civilă referitoare la suspendarea, întreruperea sau stingerea procesului nu sunt aplicabile procedurii specifice activităţii Curţii Constituţionale.Curtea Constituţională respinge cererea astfel cum a fost formulată.Curtea, având în vedere că obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate este, în totalitate sau în parte, identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 240D/2005, nr. 238D/2005, nr. 224D/2005, nr. 223D/2005, nr. 222D/2005, nr. 221D/2005, nr. 220D/2005, nr. 219D/2005, nr. 218D/2005 şi nr. 207D/2005 la Dosarul nr. 205D/2005, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând în acest sens că asupra dispoziţiilor de lege criticate Curtea Constituţională s-a mai pronunţat în alte cauze, de exemplu prin deciziile nr. 26 din 20 ianuarie 2005, nr. 69 din 3 februarie 2005 sau nr. 96 din 15 februarie 2005, iar în cauza de faţă nu au intervenit elemente noi, de natură a determina modificarea acestei jurisprudenţe.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 2 februarie şi 19 ianuarie 2005, pronunţate în dosarele nr. 5/M/2005 şi nr. 4.227/2004, Tribunalul Braşov – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autorităţii judecătoreşti, ale art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001, ale art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002, precum şi ale art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003. De asemenea, Curtea Constituţională a fost sesizată cu aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate prin încheierile civile nr. 166, nr. 167 şi nr. 169 din 21 februarie 2005, pronunţate în dosarele nr. 66/2005, nr. 67/2005 şi nr. 100/2005, precum şi prin încheierile din 7 februarie 2005, pronunţate în dosarele nr. 68/2005, nr. 99/2005 şi nr. 101/2005 ale Tribunalului Sălaj – Secţia civilă. Excepţia a fost ridicată de Teodor Rusu, Teodora Vârcioroveanu şi alţii, de Ana Nicoleta Goşman Ţigău, Nicoleta Boţoman şi alţii, de Aurica Taloş, Nicolae Claudiu Chis şi alţii, de Simona Boldan, Petronela Zoiţa Năsăudean şi alţii, de Silviu Sălajan, Mirela Lazoc şi alţii, de Ana Szallosi, Iudit Maria Onaciu şi alţii, de Valeria Sabou, Cornelia Jula şi alţii, respectiv de Rodica Lobonţ, Maxim Angela şi alţii în cadrul unor cauze având ca obiect plata primei de concediu. De asemenea, prin Încheierea din 7 februarie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 47/2005, Tribunalul Sălaj – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii menţionate mai sus, precum şi a dispoziţiilor art. 50 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Mircea Marincaş, Chivu Papiţa şi alţii într-o cauză având ca obiect plata primei de concediu.De asemenea, prin Încheierea din 14 februarie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 3.275/2004, Tribunalul Bistriţa-Năsăud – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autorităţii judecătoreşti, ale art. 50 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor, ale art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001, ale art. 32 din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2002 nr. 744/2001, ale art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002, ale art. 7 din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2003 nr. 632/2002, ale art. 9 alin. (7) teza întâi din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003, ale art. 7 alin. (3) din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2004 nr. 519/2003, ale art. 7 din Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004 şi ale art. 7 alin. (3) din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2005 nr. 512/2004. Excepţia a fost ridicată de Iosif Ioan Mureşan, Dacia Rubl şi alţii într-o cauză având ca obiect plata primei de concediu.În sfârşit, prin Încheierea din 11 februarie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 1.970/C/2004, Tribunalul Galaţi – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autorităţii judecătoreşti, precum şi ale art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001. Excepţia a fost ridicată de Trandafir Scutaru, Dumitru Moroşan şi alţii într-o cauză având ca obiect plata primei de concediu.În motivarea excepţiei, având un conţinut asemănător, autorii acesteia arată că prin textele de lege criticate au fost încălcate prevederile art. 41 alin. (2) şi ale art. 53 din Constituţie. În esenţă, se arată că suspendarea în mod succesiv a exerciţiului dreptului la prima de concediu, mai întâi prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001, apoi prin legile bugetare pentru anii 2002, 2003 şi 2004, echivalează cu restrângerea exerciţiului acestui drept. Dreptul la prima de concediu se regăseşte, în opinia autorilor excepţiei, în sintagma „concediu de odihnă plătit” cuprinsă în art. 41 alin. (2) din Constituţie, astfel că restrângerea nejustificată a acestui drept constituţional încalcă art. 53 din Legea fundamentală, ale cărui condiţii strict şi limitativ prevăzute pentru restrângerea exerciţiului unui drept prin lege nu sunt respectate.În plus, în dosarele nr. 205D/2005, nr. 219D/2005, nr. 220D/2005, nr. 221D/2005, nr. 222D/2005, nr. 223D/2005 şi nr. 224D/2005, autorii excepţiei susţin şi încălcarea art. 115 alin. (4) din Constituţie, deoarece măsura dispusă prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 nu a fost justificată de o situaţie excepţională, aşa cum impune norma constituţională invocată.De asemenea, în dosarele nr. 219D/2005, nr. 220D/2005, nr. 221D/2005, nr. 222D/2005 şi nr. 223D/2005 autorii excepţiei invocă şi contrarietatea textelor de lege criticate faţă de prevederile art. 16 din Constituţie, susţinându-se în acest sens că "salarizarea personalului din autoritatea judecătorească se întemeiază pe raporturi de autoritate, nu pe principii contractuale", ceea ce creează "o inechitate faţă de personalul contractual al societăţilor comerciale care, în baza negocierii, beneficiază de asemenea prime de vacanţă, precum şi de primele reglementate de Codul fiscal".În sfârşit, în Dosarul nr. 205D/2005 autorii excepţiei de neconstituţionalitate invocă prevederile art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală, referitoare la caracterul de stat de drept, democratic şi social al României, precum şi la garantarea, ca valori supreme în stat, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.În ceea ce priveşte argumentarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor, ridicată în dosarele nr. 207D/2005 şi nr. 218D/2005, autorii acesteia arată că dispoziţiile de lege criticate au abrogat toate reglementările referitoare la salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor şi personalului de specialitate juridică asimilat acestora din Legea nr. 50/1996, fără ca noua lege de salarizare să prevadă un drept similar. Or, art. 18 din Codul muncii, în vigoare la data suspendării, respectiv abrogării, prevedea în mod imperativ că „Drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul vreunei tranzacţii, renunţări sau limitări, ele fiind apărate de stat împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz sau arbitrariu.”Tribunalul Braşov – Secţia civilă, exprimându-şi opinia în dosarele nr. 205D/2005 şi nr. 238D/2005, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. În acest sens, se arată că "prima de vacanţă prevăzută de art. 41^1 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000 se încadrează în sintagma «alte condiţii specifice, stabilite de lege», prevăzută de art. 41 alin. (2) din Constituţie, având în vedere că aceasta este distinctă de concediul de odihnă plătit, însă este specifică categoriei profesionale a magistraţilor şi a personalului auxiliar din autoritatea judecătorească şi este prevăzută prin lege specială.” În consecinţă, suspendarea primei de vacanţă, „chiar dacă ar fi considerată o restrângere temporară”, nu este justificată prin prisma prevederilor art. 53 din Constituţie, deoarece nu se încadrează în nici una dintre situaţiile prevăzute limitativ de norma constituţională invocată, nu este necesară într-o societate democratică şi are ca efect atingerea dreptului în însăşi substanţa sa. Se mai menţionează că actele normative ce conţin dispoziţiile de lege criticate nu cuprind nici o expunere de motive care să justifice luarea acestei măsuri „de natură a conduce la discriminarea autorităţii judecătoreşti faţă de celelalte puteri ale statului”.Tribunalul Sălaj – Secţia civilă, exprimându-şi opinia în dosarele nr. 218D/2005, nr. 219D/2005, nr. 220D/2005, nr. 221D/2005, nr. 222D/2005, nr. 223D/2005 şi nr. 224D/2005, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este fondată. Se precizează în acest sens că, potrivit art. 41 din Constituţie, "drepturile salariale constituie un mijloc de protecţie socială a muncii şi se acordă în funcţie de complexitatea şi importanţa socială a muncii", iar "prima de vacanţă are drept scop refacerea psihică a magistratului, având în vedere condiţiile speciale în care îşi desfăşoară activitatea". Or, acest "drept fundamental", care se corelează cu dispoziţiile art. 18 din Codul muncii, nu poate fi suspendat sau restrâns decât în condiţiile exprese prevăzute de art. 53 din Constituţie.Tribunalul Bistriţa-Năsăud – Secţia civilă, exprimându-şi opinia în Dosarul nr. 207D/2005, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, deoarece dreptul la prima pentru concediul de odihnă este un drept suplimentar, care nu face parte din categoria drepturilor fundamentale prevăzute de art. 41 din Constituţie. Se mai precizează că dreptul la concediul de odihnă plătit este asigurat şi în prezent prin acordarea, conform legislaţiei în vigoare, a indemnizaţiei de concediu de odihnă, astfel că, ţinând cont şi de aceste considerente, textele de lege criticate sunt constituţionale.Tribunalul Galaţi – Secţia civilă, exprimându-şi opinia în Dosarul nr. 240D/2005, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, întrucât textele de lege criticate încalcă prevederile art. 53 din Constituţie.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul a transmis punctele sale de vedere, având un conţinut asemănător, prin care consideră următoarele: excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 este întemeiată pentru următoarele argumente: concediul de odihnă plătit este un drept al salariaţilor garantat de art. 41 alin. (2) din Constituţie, referitor la măsurile de protecţie socială a muncii; din „interpretarea coroborată a dispoziţiilor Codului muncii şi ale Legii nr. 188/1999” rezultă că dreptul la concediul de odihnă are două componente, care nu se pot disocia: una nepatrimonială, constând în însăşi efectuarea concediului prin suspendarea obligaţiei salariatului de a presta munca, iar cealaltă de natură patrimonială, care acoperă drepturile cuvenite salariatului în perioada concediului de odihnă; or, „a admite posibilitatea suspendării aplicabilităţii prevederilor legale care consacră dreptul la prima de concediu echivalează cu recunoaşterea implicită a posibilităţii de suspendare a exerciţiului oricărei componente a dreptului la concediu plătit, inclusiv sub aspectul laturii nepatrimoniale”; art. 139 alin. (2) din Codul muncii prevede că dreptul la concediu de odihnă anual nu poate forma obiectul vreunei cesiuni, renunţări sau limitări. În consecinţă, se apreciază că suspendarea acordării dreptului la prima de concediu reprezintă în fapt o suspendare a unui drept constituţional fundamental consacrat de art. 41 alin. (2) din Constituţie”, iar această suspendare „echivalează cu restrângerea nejustificată a acestui drept, fără a fi incidentă vreuna dintre situaţiile de excepţie prevăzute de art. 53 din Constituţie, care să permită o astfel de restrângere”. Mai mult, se susţine că „restrângerea adusă de legiuitor prin măsura suspendării care în fapt anulează aplicarea unei componente esenţiale a dreptului constituţional în discuţie, aduce atingere însăşi existenţei dreptului”, încălcând flagrant şi sub acest aspect dispoziţiile art. 53 din Legea fundamentală.În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001, ale art. 32 din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2002 nr. 744/2001, ale art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002, ale art. 7 din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2003 nr. 632/2002, ale art. 9 alin. (7) teza întâi din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003, ale art. 7 alin. (3) din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2004 nr. 519/2003, consideră că aceasta este inadmisibilă, deoarece, potrivit art. 138 alin. (2) din Constituţie care consacră principiul anualităţii bugetului de stat, dispoziţiile criticate nu mai sunt în vigoare.În ceea ce priveşte normele bugetare în vigoare, care au prelungit termenul de suspendare a aplicării dispoziţiilor legale ce reglementează dreptul la prima de concediu de odihnă până la data de 31 decembrie 2005, respectiv art. 8 alin. (7) din Legea nr. 511/2004 şi art. 7 alin. (3) din Legea nr. 512/2004, se arată că acestea sunt neconstituţionale, pentru aceleaşi considerente ce susţin neconstituţionalitatea textului art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001.În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 177/2002, se apreciază că aceasta este neîntemeiată, deoarece textul criticat este „o prevedere finală, prin care se abrogă dispoziţiile referitoare la salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor şi personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, acestora, din Legea nr. 50/1996„. În plus, se menţionează că „autorii excepţiei nu prezintă motivele prin care susţin neconstituţionalitatea textului în cauză.”Avocatul Poporului a transmis punctul său de vedere, prin care arată următoarele:În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001, ale art. 7 alin. (3) din Legea nr. 512/2004 şi ale art. 50 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 177/2002 faţă de prevederile art. 53 din Constituţie, se arată că „aceasta nu poate fi reţinută, întrucât textele legale atacate nu pun în discuţie restrângeri ale exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale.” De asemenea, textele de lege menţionate nu contravin nici art. 41 alin. (2) din Constituţie, deoarece suspendarea dreptului la primă ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă, respectiv abrogarea prevederilor referitoare la salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor şi personalului de specialitate asimilat, se circumscriu noţiunii de măsuri de protecţie socială „stabilite prin lege”, aşa cum prevede chiar norma constituţională invocată de autorii excepţiei.În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a textelor din legile bugetului de stat şi din legile bugetului asigurărilor sociale de stat pe anii 2002, 2003 şi 2004, se arată că, potrivit principiului anualităţii bugetului de stat, acestea nu mai sunt în vigoare. În consecinţă, sunt incidente prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, conform cărora Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra excepţiilor de neconstituţionalitate având ca obiect dispoziţii legale în vigoare.În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004, faţă de prevederile art. 41 alin. (2) şi ale art. 53 din Constituţie, aşa cum aceasta a fost prezentată de autorii excepţiei de neconstituţionalitate în Dosarul nr. 207D/2005, se apreciază că dispoziţiile constituţionale invocate nu au incidenţă în cauză.În concluzie, Avocatul Poporului consideră că prevederile art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001, ale art. 7 alin. (3) din Legea nr. 512/2004 şi ale art. 50 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 177/2002 sunt constituţionale, iar excepţia de neconstituţionalitate referitoare la celelalte dispoziţii din legile bugetare şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat pe anii 2002, 2003 şi 2004 este inadmisibilă.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că este legal sesizată şi competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autorităţii judecătoreşti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 108 din 2 martie 2001, aprobată şi modificată prin Legea nr. 386/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 17 iulie 2001, ale art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001, ale art. 32 din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2002 nr. 744/2001, ale art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002, ale art. 7 alin. (3) din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2003 nr. 632/2002, ale art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003, ale art. 7 alin. (3) din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2004 nr. 519/2003, ale art. 8 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004 (şi nu ale art. 7 din Legea nr. 511/2004, aşa cum în mod eronat indică autorii excepţiei de neconstituţionalitate), ale art. 7 alin. (3) din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2005 nr. 512/2004, precum şi ale art. 50 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 924 din 18 decembrie 2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 347/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 22 iulie 2003, cu modificările şi completările ulterioare. Aceste dispoziţii au următorul cuprins:– Art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autorităţii judecătoreşti: „De asemenea, se suspendă până la data de 1 ianuarie 2002 aplicarea prevederilor art. 41^1 alin. (1) care cuprind dispoziţii referitoare la acordarea primei pentru concediul de odihnă şi ale art. 45 alin. (1) referitoare la cuantumul sporului cu care se plătesc orele lucrate peste durata normală a timpului de muncă din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 1 septembrie 2000, precum şi aplicarea prevederilor art. IV referitoare la acordarea primei cu ocazia plecării în concediul de odihnă din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 237/2000 pentru modificarea Legii nr. 21/1999 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 614 din 29 noiembrie 2000.”;– Art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001: „Termenele prevăzute la art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autorităţii judecătoreşti, aprobată şi modificată prin Legea nr. 386/2001, se prelungesc până la data de 31 decembrie 2002.”;– Art. 32 din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2002 nr. 744/2001: „Termenele prevăzute la art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autorităţii judecătoreşti, aprobată şi modificată prin Legea nr. 386/2001, se prelungesc până la data de 31 decembrie 2002.”;– Art. 10 alin. (3) din Legea bugetului de stat pe anul 2003 nr. 631/2002: „Termenele prevăzute la art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autorităţii judecătoreşti, aprobată cu modificări prin Legea nr. 386/2001, cu modificările ulterioare, se prelungesc până la data de 31 decembrie 2003.”;– Art. 7 alin. (3) din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2003 nr. 632/2002: „Termenele prevăzute la art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autorităţii judecătoreşti, aprobată cu modificări prin Legea nr. 386/2001, cu modificările ulterioare, se prelungesc până la data de 31 decembrie 2003.”;– Art. 9 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003: „Aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă, precum şi a celor ale art. 32 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, cu modificările şi completările ulterioare, se suspendă până la data de 31 decembrie 2004.”;– Art. 7 alin. (3) din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2004 nr. 519/2003: „Aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare, referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă, precum şi a celor ale art. 32 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, cu modificările şi completările ulterioare, se suspendă până la data de 31 decembrie 2004.”;– Art. 8 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004: "Aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă, precum şi a celor ale art. 32 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările ulterioare, se suspendă până la data de 31 decembrie 2005.”;– Art. 7 alin. (3) din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2005 nr. 512/2004: "Aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare, referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă, precum şi a celor ale art. 32 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările ulterioare, se suspendă până la data de 31 decembrie 2005.”;– Art. 50 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor: „Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se abrogă art. 1^1, precum şi celelalte dispoziţii referitoare la salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor şi personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, acestora, din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare.”În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate autorii invocă încălcarea art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1), art. 41 alin. (2), art. 53, precum şi a art. 115 alin. (4) din Constituţie. Aceste prevederi au următorul cuprins:– Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate.";– Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";– Art. 41 alin. (2): "Salariaţii au dreptul la măsuri de protecţie socială. Acestea privesc securitatea şi sănătatea salariaţilor, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe ţară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii deosebite sau speciale, formarea profesională, precum şi alte situaţii specifice, stabilite prin lege.";– Art. 53: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii."; … – Art. 115 alin. (4): "Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora."Examinând dispoziţiile de lege criticate, raportate la normele constituţionale invocate, Curtea Constituţională constată că excepţia urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente:Curtea reţine că, în esenţă, se consideră neconstituţională suspendarea acordării unor drepturi băneşti prin dispoziţiile art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001, prelungirea succesivă a acestei suspendări prin legile criticate, referitoare la bugetul de stat şi la bugetul asigurărilor sociale de stat aferente anilor 2002, 2003, 2004 şi 2005, precum şi abrogarea dispoziţiilor legale a căror aplicare fusese suspendată faţă de magistraţi şi personalul de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, acestora, întrucât aceasta constituie o măsură care încalcă prevederile art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1), art. 41 alin. (2) şi ale art. 53 din Constituţie. De asemenea, se consideră că adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 s-a făcut cu nerespectarea prevederilor textului constituţional al art. 115 alin. (4).Curtea Constituţională constată că dispoziţiile legale criticate au mai format obiectul controlului de constituţionalitate, iar, de exemplu, prin Decizia nr. 69 din 3 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 14 martie 2005, Decizia nr. 96 din 15 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 18 martie 2005, sau prin Decizia nr. 148 din 17 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 3 mai 2005, Curtea a respins excepţii de neconstituţionalitate cu obiect similar şi cu o motivare identică.Astfel, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001, Curtea a constatat prin deciziile menţionate că acestea şi-au produs efecte numai până la data de 1 ianuarie 2002, aşa cum prevedea textul acestei ordonanţe de urgenţă, iar legile bugetare şi cele ale bugetului asigurărilor sociale de stat pe anii 2002, 2003 şi 2004 au fost în vigoare până la data de 31 decembrie 2002, 31 decembrie 2003, respectiv 31 decembrie 2004. Aşadar, la data ridicării excepţiei de neconstituţionalitate aceste dispoziţii nu mai erau în vigoare, iar, în conformitate cu prevederile art. 147 alin. (1) din Constituţie şi cu cele ale art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 8 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004 şi ale art. 7 alin. (3) din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2005 nr. 512/2004, Curtea constată că acestea sunt în vigoare şi dispun suspendarea dreptului la prima pentru concediul de odihnă doar în ceea ce priveşte personalul auxiliar din organele autorităţii judecătoreşti, în condiţiile în care dreptul la prima de concediu a magistraţilor, prevăzut de art. 41^1 alin. (1) din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din autorităţile judecătoreşti, a fost abrogat prin art. 50 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 924 din 18 decembrie 2002. Aşadar, critica de neconstituţionalitate urmează a se referi doar la aceste texte legale în vigoare şi prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1), art. 41 alin. (2) şi art. 53 din Constituţie. Prin deciziile anterior menţionate, Curtea a examinat însă constituţionalitatea textelor de lege amintite faţă de normele fundamentale invocate şi în prezenta cauză, astfel că, neintervenind elemente noi de natură să modifice schimbarea jurisprudenţei în materie, se impune menţinerea acesteia. În plus, în cauza de faţă a fost invocată şi contrarietatea textelor de lege criticate faţă de prevederile art. 1 alin. (3) din Constituţie. Curtea constată că această critică nu poate fi reţinută, deoarece dispoziţiile legale atacate nu afectează principiul statului de drept, democratic şi social, şi nici pe cel al garantării valorilor supreme în stat, enunţate în norma constituţională invocată, astfel că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi sub acest aspect.În sfârşit, referitor la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 177/2002, Curtea a reţinut, prin aceleaşi decizii mai sus amintite, că „beneficiul unor drepturi salariale suplimentare, cum este şi prima de concediu, nu constituie un drept constituţional fundamental, iar prevederile art. 53 din Constituţie nu sunt incidente în privinţa reglementării lor. În consecinţă, legiuitorul este în drept să le acorde, să le modifice ori să înceteze acordarea lor, precum şi să stabilească perioada în care le acordă. De altfel, aplicând acest principiu, legiuitorul a înţeles ca prin prevederile art. 50 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 177/2002 să abroge toate dispoziţiile Legii nr. 50/1996 referitoare la salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor şi personalului de specialitate juridică asimilat, astfel că prevederile art. 41^1 alin. (1) din Legea nr. 50/1996 şi-au încetat aplicarea cu privire la aceste categorii de persoane”. În ceea ce priveşte invocarea pentru susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate a unor dispoziţii legale din Codul muncii, Curtea precizează că examinarea constituţionalităţii dispoziţiilor dintr-o lege sau ordonanţă se face în raport cu norme şi principii ale Legii fundamentale sau ale unor convenţii şi tratate la care România este parte, şi nu faţă de dispoziţii legale din acte normative cu forţă juridică inferioară.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:I. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001 privind unele măsuri referitoare la salarizarea funcţionarilor publici şi a altor categorii de personal din sectorul bugetar, precum şi a personalului din organele autorităţii judecătoreşti şi ale art. 12 alin. (4) din Legea bugetului de stat pe anul 2002 nr. 743/2001, excepţie ridicată de Trandafir Scutaru, Dumitru Moroşan şi alţii în Dosarul nr. 1.970/C/2004 al Tribunalului Galaţi – Secţia civilă; excepţia de neconstituţionalitate a art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001, ale art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001, ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002, precum şi cele ale art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003, excepţie ridicată de Teodor Rusu, Teodora Vârcioroveanu şi alţi în Dosarul nr. 5/M/2005 al Tribunalului Braşov – Secţia civilă, de Mircea Marincaş, Chivu Papiţa şi alţii în Dosarul nr. 47/2005 al Tribunalului Sălaj – Secţia civilă, de Aurica Taloş, Nicolae Claudiu Chis, Dumitru Drăgan şi Georgeta Frăsineanu în Dosarul nr. 66/2005 al Tribunalului Sălaj – Secţia civilă, de Simona Boldan, Petronela Zoiţa Năsăudean şi alţii în Dosarul nr. 67/2005 al aceleiaşi instanţe, de Ana Szallosi, Iudit Maria Onaciu şi alţii în Dosarul nr. 68/2005 al aceleiaşi instanţe, de Valeria Sabou, Cornelia Jula şi alţii în Dosarul nr. 99/2005 al aceleiaşi instanţe, de Silviu Sălăjan, Mirela Lazoc şi alţii în Dosarul nr. 100/2005 al instanţei mai sus menţionate, de Rodica Lobonţ, Angela Maxim şi alţii în Dosarul nr. 101/2005 al aceleiaşi instanţe, respectiv de Ana Nicoleta Goşman Ţigău, Nicoleta Boţoman şi alţii în Dosarul nr. 4.227/2004 al Tribunalului Braşov – Secţia civilă; excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001, ale art. 12 alin. (4) din Legea nr. 743/2001, ale art. 32 din Legea nr. 744/2001, ale art. 10 alin. (3) din Legea nr. 631/2002, ale art. 7 alin. (3) din Legea nr. 632/2002, ale art. 9 alin. (7) din Legea nr. 507/2003, precum şi ale art. 7 alin. (3) din Legea nr. 519/2003, excepţie ridicată de Iosif Ioan Mureşan, Dacia Rubl şi alţii în Dosarul nr. 3.275/2004 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud – Secţia civilă.II. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (7) din Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004 şi ale art. 7 alin. (3) din Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2005 nr. 512/2004, precum şi ale art. 50 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor, excepţie ridicată de Iosif Ioan Mureşan, Dacia Rubl şi alţii în Dosarul nr. 3.275/2004 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud – Secţia civilă, respectiv excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 50 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor, excepţie ridicată de Mircea Marincaş, Chivu Papiţa şi alţii în Dosarul nr. 47/2005 al Tribunalului Sălaj – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 mai 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Claudia Margareta Niţă––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește