DECIZIE nr. 278 din 24 iunie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 143 alin. 1 teza întâi şi alin. 3 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorNicoleta Grigorescu – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistent şefPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 143 alin. 1 teza întâi şi alin. 3 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Samoilă Vinersar în Dosarul nr. 1.828/2003 al Tribunalului Bucureşti – Secţia I penală.La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, domnul avocat Dragoş Târşia, în baza delegaţiei depuse la dosar.Reprezentantul autorului excepţiei solicită admiterea acesteia. În acest sens, arată că art. 143 din Codul de procedură penală, care condiţionează luarea măsurii restrictive de libertate doar de săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, nu şi de indicii temeinice sau probe că fapta a fost săvârşită cu vinovăţie şi nici de existenţa pericolului social al faptei, încalcă art. 5 pct. 1 lit. c) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care condiţionează arestarea unei persoane doar de săvârşirea unei infracţiuni. Depune note scrise.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, apreciază că aceasta îşi menţine valabilitatea şi în prezenta cauză.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 8 februarie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 1.828/2004, Tribunalul Bucureşti – Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 143 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Samoilă Vinersar, inculpat în dosarul menţionat.În motivarea excepţiei se susţine că textele de lege criticate sunt neconstituţionale "în raport cu art. 5 paragraf 1 lit. c) din Convenţia europeană a drepturilor omului şi art. 11 alin. (1) şi (2) şi art. 20 din Constituţie, în măsura în care acesta permite privarea de libertate a unei persoane în ipoteza săvârşirii unei fapte prevăzute de legea penală, pe când dispoziţiile CEDO condiţionează arestarea unei persoane doar de săvârşirea unei infracţiuni."Tribunalul Bucureşti – Secţia I penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este întemeiată. În acest sens, arată că "trăsătura esenţială a infracţiunii de a fi o faptă prevăzută de legea penală nu se poate confunda cu infracţiunea", care, cumulativ, trebuie să prezinte pericol social, să fie săvârşită cu vinovăţie şi să fie prevăzută de legea penală. Consideră că, printr-o aplicare corectă a prevederilor constituţionale ale art. 11 şi 20, în acord cu art. 5 pct. 1 lit. c) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, "art. 143 alin. 1 şi 3 din Codul de procedură penală trebuia să facă referire la «săvârşirea unei infracţiuni» şi nu la «săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală», între cele două noţiuni existând, în mod evident, deosebiri. Textul actual al dreptului intern (art. 143 alin. 1 şi 3 din Codul de procedură penală încalcă garanţiile de protecţie ale drepturilor omului oferite de CEDO şi contravin dispoziţiilor art. 11 şi 20 din Constituţia României."Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările ulterioare, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, întrucât art. 143 din Codul de procedură penală nu încalcă dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor şi nici art. 5 pct. 1 lit. c) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Se arată că acestea nu exclud reţinerea învinuitului de săvârşirea unei fapte penale, punctul de plecare al aprecierii asupra existenţei unei infracţiuni constând tocmai în prevederea faptei ca fiind contrară normelor penale, urmând a se constata pe parcursul procesului penal şi îndeplinirea celorlalte cerinţe legate de săvârşirea cu vinovăţie a faptei şi existenţa pericolului social.Avocatul Poporului consideră că art. 143 alin. 1 teza întâi şi alin. 3 din Codul de procedură penală, cu modificările şi completările ulterioare, sunt constituţionale, acesta fiind şi sensul în care s-a pronunţat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 344 din 5 decembrie 2002.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, republicată, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, republicată, cu modificările ulterioare, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, precum şi ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 143 alin. 1 teza întâi şi alin. 3 din Codul de procedură penală, modificat prin Legea nr. 281/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003, prevederi care au următorul conţinut:– alin. 1 teza întâi şi alin. 3: "Măsura reţinerii poate fi luată de organul de cercetare penală faţă de învinuit, dacă sunt probe sau indicii temeinice că a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală […];Sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea că persoana faţă de care se efectuează urmărirea penală a săvârşit fapta."Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că aceste prevederi de lege contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 11 privind "Dreptul internaţional şi dreptul intern" şi ale art. 20 referitoare la "Tratatele internaţionale privind drepturile omului", precum şi celor ale art. 5 pct. 1 lit. c) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, conform cărora:"1. Orice persoană are dreptul la libertate şi la siguranţă. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepţia următoarelor cazuri şi potrivit căilor legale: […] c) dacă a fost arestat sau reţinut în vederea aducerii sale în faţa autorităţii judiciare competente, sau când există motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârşească o infracţiune sau să fugă după săvârşirea acesteia;"Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:Articolul 143 alin. 1 din Codul de procedură penală a fost modificat prin art. I pct. 67 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală, dar teza întâi a acestui alineat, precum şi alin. 3 al aceluiaşi articol, dispoziţii ce formează obiectul prezentei excepţii, au fost menţinute în redactarea iniţială. În legătură cu aceste prevederi de lege, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat, de exemplu, prin Decizia nr. 344 din 5 decembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 11 februarie 2003, reţinând că „dispoziţiile art. 143 şi 148 din Codul de procedură penală, care reglementează condiţiile reţinerii şi arestării preventive, nu încalcă prevederile constituţionale privind drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor […].” Prin aceeaşi decizie s-a constatat, de asemenea, că „dispoziţiile menţionate sunt în concordanţă cu prevederile art. 5 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.”Cele statuate prin decizia amintită îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.De altfel, Curtea constată că, în speţă, excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză penală având ca obiect săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc şi introducerea pe teritoriul României de droguri de mare risc, infracţiuni prevăzute de art. 2 alin. (2) şi art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, iar împotriva autorului faptei, care se afla în situaţia prevăzută de art. 148 lit. h) din Codul de procedură penală, a fost luată măsura reţinerii, în temeiul art. 143 alin. 1 din acelaşi cod. Or, conform alin. 2 al acestui din urmă articol, „Măsura reţinerii se ia în cazurile prevăzute de art. 148, […]”, iar cazul de la lit. h) dispune cu privire la inculpatul care „a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, iar lăsarea sa în libertate ar prezenta un pericol pentru ordinea publică.”Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.d) şi art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 143 alin. 1 teza întâi şi alin. 3 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Samoilă Vinersar în Dosarul nr. 1.828/2003 al Tribunalului Bucureşti – Secţia I penală.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 iunie 2004.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent şef,Gabriela Dragomirescu––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește