DECIZIE nr. 277 din 26 mai 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 195 alin. (6), (7) şi (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală



Ioan Vida – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorFlorentina Baltă – procurorBenke Karoly – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 195 alin. (4), (5) şi (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Recoli Concept” – S.R.L. Galaţi în Dosarul nr. 2.072/COM/2004 al Tribunalului Galaţi – Secţia comercială.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că prevederile legale criticate nu impun sarcini fiscale, ci stimulează personalul cu atribuţii în administrarea creanţelor fiscale locale pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu. Totodată se mai arată că în cazul în care contribuabilul se consideră vătămat prin actele încheiate de inspectorii fiscali, acesta le poate contesta în justiţie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 7 februarie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 2.072/COM/2004, Tribunalul Galaţi – Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 195 alin. (4), (5) şi (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Recoli Concept” – S.R.L. Galaţi în Dosarul nr. 2.072/COM/2004 al acelei instanţe, având ca obiect soluţionarea unei acţiuni împotriva deciziei emise de Direcţia Generală a Finanţelor Publice, prin care s-a soluţionat contestaţia împotriva unui proces-verbal încheiat de organul de inspecţie fiscală. Prin acest proces-verbal au fost stabilite în sarcina autorului excepţiei obligaţii fiscale suplimentare, dobânzi şi penalităţi de întârziere.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 187 alin. (4), (5) şi (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală contravin textului constituţional al art. 53 [devenit art. 56 după revizuirea şi republicarea Constituţiei].În argumentarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia arată că dispoziţiile legale criticate "creează premisa pentru ca inspectorii fiscali să stabilească în mod abuziv obligaţii suplimentare de plată şi să aplice contravenţii cât mai mari contribuabililor, pentru a încasa în propriul lor interes cota de 5% pe care le-o permite legea". De asemenea, se mai arată că prevederile art. 187 alin. (4), (5) şi (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 au impus o practică de natură a conduce la „abuzuri evidente din partea inspectorilor fiscali”.Tribunalul Galaţi – Secţia comercială, formulându-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, consideră că aceasta este neîntemeiată. În argumentarea acestei opinii instanţa arată că "sumele reţinute în sarcina contribuabililor prin acte administrative fiscale încheiate de organele de control nu sunt stabilite arbitrar, ci în baza unor criterii legale". De asemenea, se mai arată că acel "contribuabil care se simte lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal are dreptul de a-l contesta, atât în baza dispoziţiilor Codului de procedură fiscală, cât şi la instanţele de contencios administrativ, în baza Legii nr. 554/2004, existând şi posibilitatea suspendării executării actului atacat”. Astfel, numai „după epuizarea tuturor căilor de atac, sumele cuprinse în titlurile de creanţă şi în celelalte acte administrative fiscale sunt stabilite în mod irevocabil”.Instanţa apreciază că, în conformitate cu textul art. 187 alin. (4), (5) şi (6) din Codul de procedură fiscală, devenit în urma republicării acestuia art. 195, "cota de 5% […] se reţine din sume al căror cuantum nu mai poate fi pus în discuţie". În consecinţă, se consideră că "nu se poate reţine că funcţionarii publici din cadrul organelor fiscale au libertatea de a stabili arbitrar sume în sarcina contribuabililor, cu atât mai mult cu cât, potrivit dispoziţiilor alin. (2) şi (3) ale art. 195, se instituie răspunderea patrimonială a statului şi a unităţilor administrativ-teritoriale pentru prejudiciile cauzate contribuabilului de funcţionarii publici, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, precum şi răspunderea personală civilă şi penală a funcţionarilor publici pentru aceleaşi considerente".De asemenea, se mai arată că textul legal criticat nu încalcă dispoziţiile art. 56 din Constituţie, întrucât "funcţionarii publici din cadrul organelor fiscale nu obligă contribuabilii la prestaţii în afara cadrului legal, ci doar la cele stabilite prin lege".Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere se arată că, "în exercitarea drepturilor, ceea ce se prezumă şi se impune este buna-credinţă, astfel cum rezultă din prevederile art. 57 din Constituţie", în acest sens fiind şi prevederile legale criticate de autorul excepţiei. De asemenea, se mai susţine în continuare că, în conformitate cu dispoziţiile art. 52 din Constituţie, "cel interesat are posibilitatea de a ataca actul fiscal nelegal şi de a supune orice abuz rigorilor legii".Totodată Guvernul apreciază că textul art. 195 alin. (4), (5) şi (6) din Codul de procedură fiscală creează "posibilitatea stimulării îndeplinirii atribuţiilor cu respectarea întocmai a cerinţelor legii şi nu pentru a le încălca". În consecinţă, "scopul reglementării criticate nu poate fi considerat […] contrar prevederilor Constituţiei".Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, întrucât, "fără a stabili sarcini fiscale pentru contribuabili, textele criticate stabilesc dreptul unităţilor administrativ-teritoriale, în calitatea lor de creditor fiscal, de a constitui fonduri pentru acordarea de stimulente personalului cu atribuţii în administrarea creanţelor fiscale".Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 187 alin. (4), (5) şi (6) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 29 decembrie 2003, astfel cum au fost modificate şi completate prin dispoziţiile art. I pct. 134 din Legea nr. 174/2004 de aprobare a acestei ordonanţe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 465 din 25 mai 2004. Anterior sesizării Curţii, în temeiul art. II din Legea nr. 174/2004, Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 24 iunie 2004.Curtea constată că, în urma republicării Codului de procedură fiscală, soluţia legislativă cuprinsă iniţial de art. 187 alin. (4), (5) şi (6) se regăseşte în textul art. 195 alin. (6), (7) şi (8). În consecinţă, potrivit jurisprudenţei sale, Curtea se va pronunţa prin prezenta decizie cu privire la constituţionalitatea acestui din urmă text legal. Dispoziţiile criticate ca fiind neconstituţionale au următorul cuprins:"(6) Unităţile administrativ-teritoriale, în calitate de creditor fiscal local, pot constitui lunar fonduri pentru acordarea de stimulente personalului din compartimentele de specialitate, cu atribuţii în administrarea creanţelor fiscale locale, prin aplicarea unei cote de 5% asupra sumelor încasate:a) prin executarea silită, conform legii; … b) în cadrul procedurii de reorganizare judiciară şi a falimentului; … c) din impozitele şi taxele locale stabilite ca urmare a constatării de bunuri sau servicii impozabile ori taxabile, stabilite suplimentar peste nivelul celor declarate de contribuabil, rezultat al inspecţiilor fiscale efectuate, precum şi din dobânzile şi penalităţile de întârziere aferente acestora. … (7) Aprobarea stimulentelor prevăzute la alin. (6) se face de către ordonatorul de credite, la propunerea conducătorului compartimentului de specialitate. … (8) Plata stimulentelor aprobate se face în cursul lunii curente pentru luna precedentă." … Textul constituţional invocat în susţinerea excepţiei este cel al art. 56, care are următorul cuprins:"(1) Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice.(2) Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale. … (3) Orice alte prestaţii sunt interzise, în afara celor stabilite prin lege, în situaţii excepţionale." … Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că, în esenţă, autorul excepţiei de neconstituţionalitate apreciază că prin constituirea unor fonduri, în valoare de 5% din sumele încasate conform dispoziţiilor art. 195 alin. (6) lit. a)-c) din Codul de procedură fiscală, pentru acordarea unor stimulente personalului cu atribuţii în administrarea creanţelor fiscale locale, se creează premisele unei practici abuzive din partea inspectorilor fiscali, ceea ce este de natură a încălca prevederile constituţionale ale art. 56.Curtea reţine că autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu contestă necesitatea existenţei unui sistem legal de impuneri şi nici existenţa vreunei disproporţii între veniturile supuse sistemului de impuneri şi nivelul taxelor şi impozitelor stabilite potrivit legii, ci apreciază că instituirea unor stimulente în favoarea personalului cu atribuţii în administrarea creanţelor fiscale locale ar putea duce la exercitarea cu rea-credinţă a atribuţiilor acestuia, determinându-l să stabilească obligaţii fiscale mai mari. Cu privire la acest aspect, Curtea reţine că legislaţia fiscală stabileşte criteriile necesare şi condiţiile pentru stabilirea sarcinilor fiscale, precum şi posibilitatea contribuabililor de a contesta, inclusiv în justiţie, actele de impunere ori cele prin care sunt stabilite amenzi în cazul săvârşirii unor contravenţii.Totodată Curtea constată că textul legal criticat nu impune sarcini fiscale sau alte prestaţii în sarcina persoanelor fizice ori juridice, ci stabileşte posibilitatea stimulării personalului cu atribuţii în administrarea creanţelor fiscale locale, în scopul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu. De altfel, stimulentele respective nu sunt stabilite în mod arbitrar sau în afara cadrului legal, ci în baza unor criterii legale obiective şi, prin urmare, modul lor de stabilire nu poate fi considerat ca premisa unui dezechilibru în stabilirea sistemului de impuneri.Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate, prin ele însele, nu încalcă textul constituţional invocat în susţinerea excepţiei, iar eventualitatea la care se referă autorul excepţiei, ca personalul cu atribuţii fiscale să săvârşească abuzuri în exercitarea atribuţiilor de serviciu, reprezintă o situaţie de fapt, a cărei stabilire este de resortul autorităţilor competente, inclusiv a instanţelor judecătoreşti sesizate în condiţiile legii, iar nu a instanţei de contencios constituţional. Astfel, eventualele abuzuri săvârşite în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu de către personalul cu atribuţii în administrarea creanţelor fiscale locale, potrivit dispoziţiilor alin. (2) şi (3) ale art. 195 din Codul de procedură fiscală, atrag răspunderea patrimonială a statului şi a unităţilor administrativ-teritoriale pentru prejudiciile cauzate contribuabilului, precum şi răspunderea personală civilă şi penală a acestor persoane. De asemenea, Curtea observă că persoana care se consideră vătămată prin actele încheiate de inspectorii fiscali se poate plânge împotriva acestor acte, în conformitate cu prevederile titlului IX din Codul de procedură fiscală, organului administrativ competent şi, dacă este în continuare nemulţumit de soluţia dată contestaţiei sale, se poate adresa instanţei de contencios administrativ, astfel cum a procedat şi autorul excepţiei de neconstituţionalitate.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 195 alin. (6), (7) şi (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Recoli Concept” – S.R.L. Galaţi în Dosarul nr. 2.072/COM/2004 al Tribunalului Galaţi – Secţia comercială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 mai 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Benke Karoly–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește