DECIZIE nr. 277 din 26 februarie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România



Ioan Vida – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorClaudia-Margareta Krupenschi – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Hong Yong în Dosarul nr. 411/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii Constituţionale acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată. Arată, în acest sens, că textul de lege criticat conţine suficiente elemente pentru a îndeplini condiţiile de claritate şi previzibilitate instituite de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi nici nu are caracter retroactiv, acesta urmând a se aplică de la momentul intrării sale în vigoare. Mai susţine că nu se poate reţine critica referitoare la îngrădirea dreptului la muncă, iar prevederile referitoare la dreptul la un proces echitabil, reglementate de art. 21 alin. (3) din Constituţie şi de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, invocate, nu au incidenţă în cauză. De altfel, autorul excepţiei formulează critica de neconstituţionalitate mai mult din perspectiva interpretării şi aplicării textului legal criticat, şi nu a contradicţiei lui cu normele fundamentale, ceea ce constituie o cauză de inadmisibilitate a excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 11 iunie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 411/2/2008, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România.Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Hong Yong într-o acţiune de contencios administrativ având ca obiect anularea unui decizii de returnare şi obligarea Oficiului Român pentru Imigrări la prelungirea dreptului de şedere în România în scop de muncă.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 56 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, care condiţionează prelungirea dreptului de şedere pe teritoriul României în scopul angajării în muncă de deţinerea unei autorizaţii de muncă valabile, conţin norme retroactive şi discriminatorii, pe de o parte, şi sunt lipsite de precizie şi claritate, pe de altă parte. Textul de lege criticat nu face precizări cu privire la situaţia străinilor care s-au conformat legislaţiei în vigoare la momentul venirii în România şi care prevedea doar avizul Oficiului pentru Migraţia Forţei de Muncă, noua legislaţie reglementând în prezent condiţii de prelungire a dreptului de şedere mult mai restrictive. Este lezată, prin urmare, chiar substanţa dreptului la un proces echitabil şi este afectat, de asemenea, dreptul la muncă, având în vedere că străinul solicitant al prelungirii dreptului de şedere are obligaţii contractuale faţă de angajatorul său care a obţinut, anterior, avizul Oficiului pentru Migraţia Forţei de Muncă.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 56 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 56 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, cu următorul conţinut: „(1) Străinilor intraţi în România în scopul angajării în muncă li se prelungeşte dreptul de şedere temporară, dacă:a) sunt titulari ai unei autorizaţii de muncă valabile;". … În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile legale criticate contravin art. 15 alin. (2) referitoare la principiul neretroactivităţii legii civile, art. 21 alin. (3) privind dreptul părţilor la un proces echitabil şi art. 41 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. De asemenea, sunt invocate şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi jurisprudenţa în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului.Analizând critica de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională reţine că este neîntemeiată, excepţia urmând să fie respinsă.În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea principiului neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea constată că este nefondată. Dispoziţiile art. 56 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România reglementează condiţia obţinerii autorizaţiei de muncă valabile de către străinul – solicitant al prelungirii dreptului de şedere temporară în scop de muncă şi nu conţin niciun fel de referire cu privire la aplicarea retroactivă a acestora. Potrivit art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală, invocat, legea dispune numai pentru viitor, astfel că textul legal criticat urmează să se aplice acelor situaţii intervenite după intrarea sa în vigoare.Curtea nu poate reţine nici critica referitoare la nesocotirea prevederilor art. 41 alin. (1) din Constituţie, privind neîngrădirea dreptului la muncă. Condiţia obţinerii autorizaţiei de muncă, care a înlocuit permisul de muncă din reglementarea anterioară, este o cerinţă cu caracter special, având în vedere scopul pentru care se solicită prelungirea dreptului de şedere temporară în România. Autorizaţia de muncă este documentul oficial, eliberat în condiţiile legii, care dă dreptul titularului să fie încadrat în muncă sau detaşat în România la un singur angajator. Prin urmare, prevederile legale criticate nu sunt de natură să îngrădească exercitarea dreptului la muncă ci, dimpotrivă, reglementează cadrul juridic special în care străinii să-şi poată exercita acest drept. De asemenea, condiţiile prevăzute de lege se aplică, în egală măsură, tuturor celor vizaţi de ipoteza normei criticate, astfel că nu se poate susţine nici încălcarea principiului nediscriminării.Cât priveşte invocarea dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Constituţie şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea constată că aceste dispoziţii nu sunt incidente în cauză, întrucât reglementează dreptul părţilor la un proces echitabil, drept ce nu poate fi pus în discuţie prin stabilirea unei condiţii speciale pentru obţinerea prelungirii dreptului de şedere temporară în România în scop de muncă.Cu privire la susţinerile referitoare la lipsa de precizie şi claritate a prevederilor art. 56 alin. (1) lit. a) din ordonanţa de urgenţă criticată, Curtea reţine că acestea oferă suficiente repere şi elemente pentru ca persoana căreia i se adresează să înţeleagă condiţiile în funcţie de care i se poate acorda dreptul solicitat şi să îşi dirijeze, în consecinţă, comportamentul.În plus, Curtea observă că, în realitate, autorul excepţiei supune controlului de constituţionalitate aspecte legate fie de pretinse omisiuni ale legii, deduse din propria interpretare a textului în funcţie de situaţia sa specifică, fie aspecte privind interpretarea şi aplicarea acesteia de către instanţa de judecată. Or, asemenea chestiuni nu intră în competenţa Curţii Constituţionale, ci revin, după caz, autorităţii legiuitoare sau instanţei judecătoreşti.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Hong Yong în Dosarul nr. 411/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 februarie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Claudia-Margareta Krupenschi_________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește