DECIZIE nr. 277 din 22 martie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorBenke Karoly – magistrat-asistent-şefCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie invocată de Societatea Comercială „Banat Automotive” – S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 10.378/325/2009 al Tribunalului Timiş – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.453D/2011.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în această materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Decizia civilă nr. 509 din 14 iulie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 10.378/325/2009, Tribunalul Timiş – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie invocată de Societatea Comercială „Banat Automotive” – S.R.L. din Timişoara într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în pretenţii prin care se solicită executarea unor obligaţii contractuale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că textul de lege criticat impune plata unei taxe de timbru exagerate în raport cu veniturile părţii care a introdus o acţiune sau o cerere la instanţa judecătorească şi cu natura cererii sau a acţiunii introduse, ceea ce contravine liberului acces la justiţie. Se mai arată că, în situaţia unei cereri privind declararea nulităţii sau a unei cereri privind rezilierea unui act juridic patrimonial, chiar dacă nu se solicită repunerea părţilor în situaţia anterioară, taxa de timbru se va calcula la valoarea obiectului contractului. Se încalcă astfel dreptul la apărare, parte componentă a dreptului la un proces echitabil, persoana în cauză neavând posibilitatea de a-şi valorifica pretenţiile sau de a dovedi netemeinicia pretenţiilor adversarului. Totodată, se apreciază că sunt înfrânte şi prevederile constituţionale care garantează dreptul de proprietate privată. Se mai susţine că este încălcat textul art. 53 din Constituţie, întrucât limitarea accesului la justiţie, prin stabilirea unor taxe judiciare de timbru foarte mari, nu este proporţională cu scopul urmărit, şi anume acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie.Tribunalul Timiş – Secţia comercială şi de contencios administrativ consideră că textul de lege criticat este constituţional.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă prevederile art. 2 alin. (1^1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, astfel cum au fost modificate prin articolul unic pct. 2 din Legea nr. 276/2009 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 212/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 13 iulie 2009, potrivit cărora:"(1^1) Dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi cererilor privind declararea nulităţii, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui act juridic patrimonial, precum şi cererilor privind constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept patrimonial; cererea privind repunerea părţilor în situaţia anterioară este scutită de taxă de timbru dacă este accesorie cererii privind declararea nulităţii, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea actului juridic patrimonial."În opinia autorului excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 20 alin. (2) referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 – Accesul liber la justiţie, art. 24 – Dreptul la apărare, art. 44 – Dreptul de proprietate privată, art. 53 – Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi în art. 56 alin. (2) privind aşezarea justă a sarcinilor fiscale. Se mai invocă şi încălcarea art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra aceluiaşi text de lege, prin raportare la dispoziţiile constituţionale invocate şi în prezenta cauză şi cu o motivare identică.Astfel, prin Decizia nr. 1.236 din 5 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 16 noiembrie 2010, invocând jurisprudenţa anterioară asupra unor excepţii de neconstituţionalitate identice, Curtea a reţinut că accesul liber la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţie, nu înseamnă gratuitate. Nicio dispoziţie constituţională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor privind realizarea actului de justiţie. Regula este cea a timbrării acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile legate de realizarea actului de justiţie sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituţie, cetăţenii sunt obligaţi să contribuie prin impozite şi taxe, stabilite în condiţiile legii.Prin aceeaşi decizie s-a reţinut că plata unor taxe judiciare de timbru fiind o condiţie legală pentru începerea proceselor civile, obligaţia la plata lor anticipată (în unele cazuri până la un termen ulterior, stabilit de instanţa judecătorească) este justificată, ca şi sancţiunea anulării acţiunii sau cererii, în caz de neplată a acestora.De asemenea, la finalul procesului judiciar, sarcina suportării cheltuielilor judiciare, inclusiv a celor constând în plata taxelor de timbru, revine persoanei care a căzut în pretenţii sau care, în cauzele nelitigioase, a beneficiat de prestaţiile efectuate, în condiţiile legii, de organele de justiţie.De asemenea, prin Decizia nr. 1.587 din 19 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 28 ianuarie 2010, Curtea a reţinut că, în cazul actelor juridice ce au în conţinut drepturi patrimoniale şi al actelor juridice patrimoniale, acţiunile în constatare sau cererile în anulare, rezoluţiune sau reziliere au caracterul unei acţiuni în realizarea dreptului, întrucât tind la readucerea în patrimoniul reclamantului a unui bun. Or, apare ca fiind pe deplin justificată soluţia adoptată de legiuitor în cuprinsul dispoziţiilor art. 2 alin. (1^1) din Legea nr. 146/1997 în materia timbrării unor astfel de acţiuni cu o taxă calculată în funcţie de valoarea bunului, tocmai în scopul instituirii unui tratament juridic identic cu cel aplicabil acţiunilor sau cererilor evaluabile în bani, reglementat de prevederile art. 2 alin. (1) din aceeaşi lege.Aşa fiind, pentru acţiunile reglementate în ipoteza normei juridice criticate, indiferent dacă se solicită sau nu distinct repunerea părţilor în situaţia anterioară, taxarea acţiunii se va face la valoarea bunului, în timp ce taxa cu valoare fixă urmează a fi datorată numai în cazul acţiunilor care au ca obiect drepturi nepatrimoniale.Neintervenind elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile pronunţate în deciziile menţionate sunt valabile şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (11) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie invocată de Societatea Comercială „Banat Automotive” – S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 10.378/325/2009 al Tribunalului Timiş – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 martie 2012.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent-şef,Benke Karoly_______

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește