DECIZIE nr. 276 din 24 iunie 2004

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206 din Codul penal



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorNicoleta Grigorescu – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206 din Codul penal, excepţie ridicată de Cornel Dumitru în Dosarul nr. 3.652/2003 al Judecătoriei Călăraşi.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, se acordă cuvântul pe fond.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 9 martie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 3.652/2003, Judecătoria Călăraşi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206 din Codul penal. Excepţia a fost ridicată de Cornel Dumitru, inculpat în dosarul menţionat pentru săvârşirea infracţiunii de calomnie, la plângerea prealabilă a persoanei vătămate Adelina Oprea.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se consideră că dispoziţia de lege criticată contravine prevederilor constituţionale ale art. 30 alin. (1) referitor la libertatea de exprimare şi ale art. 31 alin. (1) referitor la dreptul la informaţie. Se motivează că textul criticat îngrădeşte libertatea de exprimare a gândurilor, opiniilor şi credinţelor, precum şi libertatea de exprimare a creaţiilor de orice fel prin intermediul presei scrise. Sintagma "care dacă ar fi adevărată" din textul incriminator îngrădeşte dreptul la informaţie, deoarece ziaristul nu poate verifica adevărul asupra faptelor asupra cărora informează.Judecătoria Călăraşi apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece stabilirea prin lege a unor restrângeri sau sancţiuni nu este incompatibilă nici cu libertatea de exprimare şi nici cu dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public, atâta vreme cât acestea sunt absolut necesare pentru apărarea onoarei şi demnităţii persoanei.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, arată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206 din Codul penal este neîntemeiată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 206 din Codul penal, care au următorul conţinut: "Afirmarea sau imputarea în public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoană, care, dacă ar fi adevărată, ar expune acea persoană la o sancţiune penală, administrativă sau disciplinară, ori dispreţului public, se pedepseşte cu închisoare de la 2 luni la 2 ani sau cu amendă.Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală."Aceste dispoziţii sunt considerate de autorul excepţiei ca fiind neconstituţionale în raport cu prevederile art. 30 alin. (1) din Legea fundamentală, referitoare la libertatea de exprimare, precum şi cu cele ale art. 31 alin. (1) referitoare la dreptul persoanelor la informaţie. Textele constituţionale invocate au următorul conţinut:– Art. 30 alin. (1): "Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile."– Art. 31 alin. (1): "(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit."Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206 din Codul penal, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Prin dispoziţiile art. 206 din Codul penal legiuitorul incriminează şi sancţionează faptele de calomnie ca infracţiuni contra demnităţii persoanei, valoare supremă, garantată în statul de drept şi consacrată în art. 1 alin. (3) din Constituţie, republicată. Libertatea de exprimare, astfel cum este consfinţită de dispoziţiile art. 30 din Constituţie, republicată, impune respectarea cerinţei înscrise în alin. (6) al aceluiaşi articol, şi anume aceea de a nu prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi dreptul la propria imagine. Incriminarea infracţiunii de calomnie dă expresie, aşadar, restrângerii dreptului la exprimare, prevăzut de art. 30 alin. (6) din Constituţie, în scopul apărării unor valori care sunt de esenţa unei societăţi democratice. De altfel, posibilitatea limitării libertăţii de exprimare este prevăzută şi în art. 10 pct. 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care dispune că "Exercitarea acestor libertăţi ce comportă îndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru […] protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora […]."Curtea constată că art. 206 din Codul penal nu aduce atingere art. 31 alin. (1) din Constituţie, republicată, deoarece nu încalcă dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public, ci constituie o garanţie a informării corecte a persoanei. Curtea s-a mai pronunţat asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate, prin mai multe decizii, dintre care menţionăm Decizia nr. 129 din 16 aprilie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 din 11 iunie 2002, şi Decizia nr. 298 din 8 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 14 august 2003. Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţiile şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă, aşa încât excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206 din Codul penal urmează a fi respinsă.Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.d) şi alin. (3) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206 din Codul penal, excepţie ridicată de Cornel Dumitru în Dosarul nr. 3.652/2003 al Judecătoriei Călăraşi.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 iunie 2004.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Florentina Geangu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește