DECIZIE nr. 276 din 22 martie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIuliana Nedelcu – procurorClaudia-Margareta – magistrat-asistentKrupenschiPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstitu-ţionalitate a dispoziţiilor "art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale”, excepţie ridicată de Niculiţa Ioana Carmen Bratu în Dosarul nr. 2.583/35/P/2006 al Curţii de Apel Oradea – Secţia penală şi pentru cauze cu minori.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Magistratul-asistent informează Curtea că partea statul român, prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, a transmis note scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, invocând, în acest sens, jurisprudenţa constantă în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 23 octombrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 2.583/35/P/2006, Curtea de Apel Oradea Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale”. Excepţia a fost ridicată de Niculiţa Ioana Carmen Bratu într-o cauză penală având ca obiect soluţionarea unui recurs prin care s-a solicitat reformarea hotărârilor pronunţate în cauză.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul de lege criticat încalcă prevederile art. 15 alin. (2) şi ale art. 16 alin. (1) din Constituţie. Astfel, dispoziţiile legale se opun principiului aplicării retroactive a legii penale mai favorabile, întrucât acordarea beneficiului cauzei de neimpunere este condiţionată de stadiul procesului penal la momentul publicării legii, lipsindu-i de tratament juridic mai blând pe cei aflaţi deja în curs de judecată. Textul de lege creează totodată discriminări între persoanele care, săvârşind în acelaşi timp infracţiuni de evaziune fiscală, fiind deci în aceeaşi situaţie juridică, beneficiază sau nu de cauza de nepedepsire în funcţie de operativitatea cercetării penale. Ca atare, tratamentul juridic mai favorabil aplicat nu depinde de comportamentul învinuitului sau inculpatului, ci numai de celeritatea şi operativitatea organelor de cercetare şi urmărire penală, şi anume dacă, până la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 241/2005, persoana în cauză se află în faza de urmărire penală sau de judecată ori dacă, fiind trimis în judecată, a trecut sau nu primul termen de judecată.Curtea de Apel Oradea – Secţia penală şi pentru cauze cu minori opinează în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Arată, în acest sens, că persoanele aflate în aceeaşi situaţie beneficiază de acelaşi regim juridic şi de aceleaşi garanţii procesuale prevăzute de lege, inclusiv în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, astfel că nu se poate susţine încălcarea art. 16 din Constituţie, consacrat principiului egalităţii în drepturi. De asemenea, textul de lege criticat nu cuprinde dispoziţii referitoare la o eventuală aplicare pentru perioada anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 241/2005, fiind, aşadar, în concordanţă cu prevederile art. 15 din Legea fundamentală.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 241/2005 este neîntemeiată. Textul legal nu contravine principiului neretroactivităţii legii, întrucât se aplică tuturor persoanelor aflate în aceeaşi situaţie la momentul intrării în vigoare a legii, şi anume celor care au comis fapte de evaziune fiscală şi au acoperit integral prejudiciul în condiţiile stabilite de art. 10. Totodată, nu se poate susţine că dispoziţiile criticate instituie o discriminare pe criterii de avere, deoarece privesc toate subiectele de drept al căror patrimoniu a fost sporit în dauna patrimoniului altui subiect de drept, prin fapte de evaziune fiscală, indiferent de averea concretă a acestora.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 sunt constituţionale. Textul legal criticat nu conţine nicio normă cu caracter retroactiv, acesta urmând a se aplică exclusiv de la intrarea în vigoare a legii menţionate, astfel cum prevede art. 15 alin. (2) din Constituţie. Totodată, este respectat şi principiul egalităţii în drepturi, statuat de art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, atâta vreme cât dispoziţiile legale examinate se aplică în mod unitar tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei, fără discriminări pe considerente arbitrare. De altfel, în acest sens s-a pronunţat şi Curtea Constituţională prin Decizia nr. 285/2006.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005. Din motivarea autorului, reiese însă că, în realitate, critica sa priveşte numai dispoziţiile cuprinse în alin. (1) al art. 10 din legea menţionată, astfel că acestea vor constitui obiect al excepţiei de neconstituţionalitate. Textul criticat are următorul conţinut: „(1) În cazul săvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârşită se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se poate aplica pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se aplică o sancţiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar.”În motivarea excepţiei, autorul acesteia susţine încălcarea principiului neretroactivităţii legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, şi a principiului egalităţii, statuat de art. 16 alin. (1) din aceasta.Analizând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea Constituţională constată că dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale şi cu o motivare asemănătoare. Astfel, prin Decizia nr. 697 din 20 decembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 31 ianuarie 2006, Curtea a reţinut că acestea nu contravin principiului egalităţii în drepturi, statuat în art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece cauza de impunitate prevăzută de textul de lege atacat se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementată de art. 10 alin. (1) teza finală din Legea nr. 241/2005, adică autorilor unei infracţiuni de evaziune fiscală care au acoperit prejudiciul de până la 50.000 de euro cauzat prin fapta penală. Totodată, prin Decizia nr. 932 din 14 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2007, Curtea, examinând critica de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea principiului aplicării legii penale mai favorabile, a reţinut că „orice lege se aplică numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, care are efecte şi asupra raporturilor juridice penale sau contravenţionale născute anterior intrării sale în vigoare. În consecinţă, Curtea constată că, în speţa examinată, primul termen de judecată poate fi considerat cel imediat următor datei intrării în vigoare a Legii nr. 241/2005, indiferent de faza în care se află judecarea procesului penal”.Întrucât, faţă de excepţiile de neconstituţionalitate soluţionate prin deciziile amintite, nu au intervenit elemente noi, de natură a modifica jurisprudenţa în materie a Curţii, rezultă că atât soluţia, cât şi considerentele ce au stat la baza acestora se menţin şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicată de Niculiţa Ioana Carmen Bratu în Dosarul nr. 2.583/35/P/2006 al Curţii de Apel Oradea – Secţia penală şi pentru cauze cu minori.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 martie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Claudia-Margareta Krupenschi–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește