DECIZIE nr. 276 din 2 octombrie 2001

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV pct. 2 şi 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici, cu modificările ulterioare



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorIoan Vida – judecătorPaula C. Pantea – procurorDoina Suliman – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV pct. 2 şi 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici, cu modificările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Rev Comat Inox” – S.A. din Targu Mures în Dosarul nr. 9.512/R/2001 al Judecătoriei Targu Mures.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta Curţii Constituţionale, solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV pct. 3 ca neîntemeiată. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor pct. 2 al aceluiaşi articol se considera ca aceasta este inadmisibila, deoarece dispoziţiile legale criticate nu au legătură cu soluţionarea cauzei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 9 februarie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 9.512/R/2001, Judecătoria Targu Mures a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV pct. 2 şi 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici, cu modificările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Rev Comat Inox” – S.A. din Targu Mures.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile legale criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 1, art. 24, art. 41 alin. (2) şi (3), art. 134 alin. (1) şi (2) lit. a) şi ale art. 135 alin. (1) şi (6), întrucât "afectează dreptul de dispoziţie al persoanelor juridice şi fizice, ca atribut al dreptului de proprietate privată […]". În aceste condiţii se apreciază ca "România nu este stat de drept, democratic […]".Judecătoria Targu Mures, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile pct. 3 al art. IV din ordonanţa criticata nu contravin prevederilor constituţionale invocate. În ceea ce priveşte pct. 2 al aceluiaşi articol instanţa de judecată considera ca soluţionarea cauzei nu depinde de aceste dispoziţii legale, astfel ca excepţia este inadmisibila.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, având în vedere jurisprudenta în materie a Curţii Constituţionale, considera ca excepţia este neîntemeiată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. IV pct. 2 şi 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 28 din 28 ianuarie 1994), aprobată cu modificări prin Legea nr. 12/1995 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 27 din 7 februarie 1995). Aceste texte legale au următoarea redactare: „În vederea consolidării regimului valutar în vigoare şi intaririi disciplinei financiare privind disponibilităţile în conturile valutare, se stabilesc următoarele: […]2. Persoanele juridice şi fizice prevăzute la art. 1 sunt obligate sa încaseze sumele în valută aferente exporturilor de mărfuri, executarilor de lucrări şi prestărilor de servicii în străinătate, precum şi din orice alte operaţiuni şi tranzacţii externe, prin conturile deschise în România la bănci autorizate.3. În cazul operaţiunilor de încasare la vedere, repatrierea valutei rezultate în urma producerii actului de comerţ internaţional se va face în maximum 5 zile de la data încasării, dar nu mai târziu de 90 de zile calendaristice, calculate de la data atestării documentare a trecerii mărfii prin frontiera română, sau, după caz, a executării lucrărilor şi prestării serviciilor în străinătate, în funcţie de zona geografică a partenerului extern.Pentru operaţiunile cu încasare la termen între 90 şi 360 de zile, cat şi pentru cele pe credit de peste 1 an, pentru care Ministerul Comerţului a eliberat licenţe în limita unui plafon stabilit anual de Banca Naţionala a României, termenul de repatriere este de maximum 15 zile calendaristice calculate de la data scadentei plăţii, stabilite conform clauzelor contractuale.În cazul plăţilor în avans pentru importuri, pentru care nu s-a livrat marfa, nu s-a executat lucrarea sau nu s-a prestat serviciul, sau pentru care nu s-a restituit avansul plătit, se aplică aceeaşi perioadă de 15 zile calendaristice calculate de la data ultimului termen de livrare contractual.Ministerul Comerţului, în raport cu obiectivele politicii comerciale, va propune Guvernului, în vederea aprobării, lista grupelor de produse care pot fi exportate cu plata până la 90 de zile calendaristice de la data livrării, precum şi lista grupelor de produse cu plata peste 1 an de la data livrării, produsele necuprinse în cele două categorii de grupe de produse putând fi exportate cu plata la termene între 90 şi 360 de zile calendaristice. […]"Textele constituţionale invocate de autorul excepţiei ca fiind incalcate sunt următoarele: art. 1, relativ la Statul român, art. 24, privind Dreptul la apărare, art. 41 alin. (2) şi (3), referitor la Protecţia proprietăţii private, art. 134 alin. (1) şi (2) lit. a), relativ la Economia României, şi art. 135 alin. (1) şi (6), privind ocrotirea proprietăţii private.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea retine următoarele:I. Referitor la critica de neconstituţionalitate a pct. 2 din art. IV al Ordonanţei Guvernului nr. 18/1994, care instituie obligaţia persoanelor fizice şi juridice, care executa lucrări şi prestează servicii în străinătate, de a incasa sumele în valută din orice operaţiuni şi tranzacţii externe prin conturi deschise în România la bănci autorizate, Curtea constata ca litigiul aflat în faţa instanţei judecătoreşti are ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva unui proces-verbal de contravenţie pentru întârzierea repatrierii unei sume în valută. Pe de altă parte, potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională poate fi sesizată de instanţele judecătoreşti numai asupra unor prevederi din legi sau ordonanţe de care depinde soluţionarea cauzei. În speta, soluţionarea cauzei de către instanţa de judecată nu depinde de textul de lege criticat, astfel ca excepţia privind art. IV pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 este inadmisibila.Instanţa de judecată a reţinut corect acest motiv de inadmisibilitate a excepţiei, dar nu s-a conformat dispoziţiilor alin. (6) al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, care prevăd ca, „Dacă excepţia este inadmisibila, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa o respinge printr-o încheiere motivată, fără a mai sesiza Curtea Constituţională”.II. Cu privire la constituţionalitatea pct. 3 al art. IV din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 (care instituie modalităţile şi termenele de repatriere a valutei rezultate din actele de comerţ internaţional realizate de agenţii economici) Curtea s-a pronunţat prin numeroase decizii, constatând ca aceste dispoziţii legale sunt constituţionale, în esenta, pentru următoarele motive:– se constată că prevederile constituţionale ale art. 41 au fost respectate, deoarece limitele dreptului de proprietate au fost stabilite prin lege (Legea nr. 12/1995, prin care a fost aprobată cu modificări Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994);– se considera ca protecţia proprietăţii private şi, respectiv, a averii dobândite în mod licit, care nu poate fi confiscată, nu justifica utilizarea bunurilor proprietate privată, indiferent de natura lor, pentru încălcarea unui interes naţional, asa cum este cel al asigurării disponibilităţilor valutare necesare asigurării obligaţiilor externe de plată ale economiei (în acelaşi sens Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 64 din 14 aprilie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 220 din 16 iunie 1998);– dispoziţiile legale criticate nu contravin nici prevederilor art. 134 alin. (1) şi (2) lit. a) din Constituţie, ci, dimpotriva, acestea sunt respectate, deoarece tocmai în temeiul art. 134 alin. (2) lit. b) "Statul trebuie să asigure: […] b) protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară". Aceasta obligaţie fundamentală a fost respectata de Guvern şi Parlament, ordonanţa criticata având ca scop însăşi protejarea intereselor naţionale prin consolidarea regimului valutar, asigurarea disponibilităţilor valutare necesare îndeplinirii obligaţiilor externe de plată ale economiei. Nici economia de piaţa şi nici libertatea comerţului nu justifica încălcarea obligaţiei de repatriere a valutei şi a termenului legal maxim de repatriere, deoarece de constituirea fondurilor valutare depinde însăşi funcţionarea sistemului economic, astfel încât autonomia juridică a agenţilor economici în activitatea de comerţ exterior nu se poate realiza decât cu respectarea acestor obligaţii.În acest sens Curtea Constituţională s-a pronunţată prin numeroase decizii, ca de exemplu Decizia nr. 60 din 31 martie 1998, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 183 din 18 mai 1998, şi Decizia nr. 104 din 6 iunie 2000, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 383 din 16 august 2000.Întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa determine o schimbare a jurisprudenţei Curţii, soluţia şi motivarea din deciziile amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauza.Referitor la încălcarea prin textul de lege criticat a prevederilor art. 24 din Constituţie se observa ca aceasta sustinere este vadit nefondata, deoarece agentul economic sancţionat are posibilitatea exercitării tuturor drepturilor procesuale.În aceste condiţii rezultă ca dispoziţiile de lege criticate nu contravin nici prevederilor art. 1 din Constituţie, întrucât în România, ca stat de drept şi democratic, Legea trebuie aplicată, adică toate persoanele trebuie să se supună legii.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici, cu modificările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Rev Comat Inox” – S.A. din Targu Mures în Dosarul nr. 9.512/R/2001 al Judecătoriei Targu Mures.2. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV pct. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici, cu modificările ulterioare, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 octombrie 2001.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Doina Suliman––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește