DECIZIE nr. 275 din 26 mai 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 şi ale art. 47^1 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării



Ioan Vida – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorFlorentina Balta – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 şi ale art. 47^1 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Lindsell Enterprises Limited” în Dosarul nr. 3.265/COM/2003 al Tribunalului Valcea – Secţia comercială.La apelul nominal răspund Societatea Comercială "Lindsell Enterprises Limited", prin avocat, şi Societatea Comercială "Oltchim" – S.A., prin avocat. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul autorului excepţiei de neconstituţionalitate solicita admiterea acesteia, considerând ca, deşi dispoziţiile art. 17 şi ale art. 47^1 din Legea nr. 137/2002 au mai fost examinate de Curte, în prezenta cauza exista elemente noi de natura sa modifice soluţiile pronunţate anterior. Astfel, referitor la prejudicierea Societăţii Comerciale „Oltchim” – S.A., se arata ca, în urma majorării de capital, cota de participare a societăţii comerciale la capitalul social s-a diminuat, de la 12,0371% la doar 1,0981%, în favoarea statului român, fără să fie vorba despre o restrangere justificată a cotei sale de participare.Se apreciază ca textele de lege criticate sunt neconstituţionale numai în măsura în care majorarea capitalului social are o influenţa asupra societăţii.Reprezentantul Societăţii Comerciale "Oltchim" – S.A. considera ca excepţia este neîntemeiată. Se arata ca majorarea capitalului social s-a făcut în mod legal, iar hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului, invocate de autorul excepţiei, nu au legătură cu soluţionarea acestei cauze.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată. Se arata ca asupra dispoziţiilor criticate Curtea s-a mai pronunţat, stabilind ca acestea sunt constituţionale, iar în cauza nu au intervenit elemente noi de natura sa determine modificarea acestei jurisprudente.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 27 ianuarie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 3.265/COM/2003, Tribunalul Valcea – Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 şi ale 47^1 din Legea nr. 137/2002, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Lindsell Enterprises Limited” într-o cauza având ca obiect judecarea cererii de anulare a hotărârii adunării generale extraordinare a acţionarilor Societăţii Comerciale „Oltchim” – S.A. Ramnicu Valcea, prin care s-a decis majorarea capitalului social al societăţii prin conversia în acţiuni a creanţei deţinute de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare [devenită Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului].În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia considera ca dispoziţiile art. 17 şi ale art. 47^1 din Legea nr. 137/2002, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 208/2002, contravin prevederilor art. 44 alin. (2) teza întâi, art. 45, art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a) şi g), precum şi ale art. 136 alin. (5) din Constituţie. Totodată, sunt invocate şi dispoziţiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Autorul excepţiei precizează ca dispoziţiile criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, menţionând deciziile Curţii Constituţionale nr. 106/2004 şi nr. 475/2003, prin care au fost respinse excepţiile de neconstituţionalitate cu acelaşi obiect.Se susţine ca, în cauza, exista doua elemente noi, de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, şi anume:1. Prejudicierea proprietăţii private. Astfel, autorul excepţiei arata ca, în urma majorării de capital, cota sa de participare la capitalul social al Oltchim S.A. "a fost diminuată drastic, de la 12,0371% la doar 1,0981%, în favoarea statului român. Date fiind dispoziţiile art. 17 şi 47^1 din Legea nr. 137/2002, nu s-a acordat nici o posibilitate de conservare a cotei iniţiale prin metodele prevăzute de legislaţia societăţilor comerciale şi a pieţei de capital: drept de preferinta, prima de emisiune, actualizarea prealabilă a imobilizarilor corporale din patrimoniu”. Se apreciază totodată ca, deşi are „în continuare posesia acţiunilor deţinute, prin reducerea cotei de participare de la 12% la 1%, este grav alterat atributul folosinţei (usus) pachetului de acţiuni deţinut, prin aceea ca se pierd o serie de drepturi legale încorporate doar unui număr de acţiuni ce alcătuiesc o cota minima (10%) din participarea la capitalul social”.Autorul excepţiei face referire la cauza Sovtransavto c. Ucraina, 2002, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului "a statuat ca diminuarea părţii din capitalul social deţinut de un subiect de drept ca urmare a majorării capitalului social într-un mod posibil ilegal (sau neconstitutional, cum [autorul excepţiei considera] în speta) constituie o violare a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale";2. Nesocotirea principiilor economiei de piaţa şi încălcarea libertăţii economice. Referitor la aceasta sustinere, se arata ca "a impune unei societăţi comerciale un simulacru de adunare generală în care hotărârile sunt nu expresia voinţei societare, ci doar un act de transcriere a dispoziţiei legale neconstituţionale înseamnă nu doar abolirea principiilor economiei de piaţa, ci şi încălcarea libertăţii economice, adică a unei libertăţi fundamentale, considerată ca atare prin art. 45 din Constituţia României".Tribunalul Valcea – Secţia comercială, formulandu-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, considera ca aceasta este neîntemeiată. În acest sens, instanţa face referire la jurisprudenta Curţii Constituţionale – deciziile nr. 106/2004 şi nr. 370/2003.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere se arata, referitor la critica de neconstituţionalitate a art. 17 din Legea nr. 137/2002, raportat la art. 44 alin. (2) şi art. 136 alin. (5) din Constituţie, ca „prin conversia creanţelor nu se produce un transfer de proprietate”, astfel încât dispoziţiile legale contestate „nu au condus la o privare de proprietate a acţionarilor minoritari”. Guvernul precizează ca, în acelaşi sens, s-a pronunţat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 106/2004, „apreciind ca «prin conversia creanţelor Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Bancare în acţiuni nu este prejudiciata proprietatea privată», deoarece […] nu presupune şi realizarea unui transfer de proprietate”. Totuşi, se menţionează în continuare, „asa cum retine Curtea Europeană a Drepturilor Omului, acţiunea este un bun complex care certifica faptul ca deţinătorul poseda o parte a capitalului social, dar şi drepturile corespunzătoare. «O acţiune nu este numai o creanta indirecta asupra activelor societăţii, ci ea implica şi alte drepturi, în special dreptul de vot şi cel de a avea o influenţa asupra societăţii.» (CEDO, Cauza Sovtransavto Holding c. Ucrainei, Hotărârea din 25 iulie 2002, paragraf 92, CEDO, Cauza S. şi T. c. Suediei, Decizia de inadmisibilitate din 11 decembrie 1986, Culegerea de decizii D.R. 50, p. 158). Asadar, deşi conversia creanţelor în acţiuni nu produce un transfer de proprietate şi deci nu poate atrage o privare de proprietate a acţionarilor minoritari, totuşi scăderea semnificativă a ponderii acţiunilor acestora, ca urmare a conversiei, poate avea semnificatia unei limitări a dreptului de proprietate, limitare care este însă justificată […] de eficientizarea şi urgentarea procesului privatizării, reconsiderarea datoriilor ce grevează asupra activelor societăţilor comerciale având ca efect sporirea atractivităţii ofertei de privatizare”. De asemenea, precizează Guvernul, „nu exista indicii ca dispoziţiile legale în discuţie ar institui un regim discriminatoriu, în favoarea statului în calitatea sa de acţionar, întrucât scopul conversiei creanţelor nu este cel de a spori participaţia statului la capitalul social, ci dimpotriva de a o diminua, acţiunile obţinute prin conversie urmând a face obiectul vânzării către investitori privati”.Referitor la susţinerea ca prevederile art. 47^1 din Legea nr. 137/2002 încalcă dispoziţiile art. 44 şi ale art. 136 alin. (5) din Constituţie, Guvernul considera ca aceasta este neîntemeiată. În acest sens, se arata ca „operaţiunea de marire a capitalului social, la care se referă textul criticat, în sine, nu contravine prevederilor constituţionale, fiind în mod tradiţional prevăzut, în legislaţia societăţilor, dreptul de a recurge la aceasta, ca metoda mai puţin împovărătoare decât împrumutul bancar sau emiterea de obligaţiuni. Majorarea capitalului social nu atrage un transfer de proprietate, iar procedura de realizare prevăzută de actul normativ contestat nu oferă indicii ca ar institui o mai ferma ocrotire a dreptului de proprietate al statului şi unităţilor administrativ-teritoriale […]”. Guvernul menţionează, cu privire la constituţionalitatea art. 47^1 din Legea nr. 137/2002, jurisprudenta Curţii Constituţionale. Totuşi, în lumina interpretării Curţii Europene a Drepturilor Omului, se arata în punctul de vedere prezentat de Guvern, „în cazul în care majorarea capitalului social atrage o însemnată diminuare a ponderii acţiunilor deţinute, cu efectul modificării substanţei drepturilor incumbate de acestea (drept de vot, drept de a gestiona societatea), operaţiunea poate avea ca efect limitarea dreptului de proprietate asupra acţiunilor”, limitare care în situaţia data este considerată de către Guvern justificată „de interesul general al diminuării participatiei statului în economie, prin privatizarea societăţilor la care statul este unic sau principal acţionar”. În acest sens, Guvernul precizează ca, „potrivit art. 44 din Constituţie, conţinutul şi limitele dreptului de proprietate privată «sunt stabilite prin lege». În cazul de faţa, legiuitorul a înţeles sa stabilească regimul juridic al majorării capitalului, în considerarea scopului accelerarii procesului privatizării”.În ceea ce priveşte critica prevederilor art. 17 şi art. 47^1 din Legea nr. 137/2002, în raport cu art. 135 alin. (2) din Constituţie, Guvernul apreciază ca textul criticat are ca temei insesi prevederile constituţionale invocate.Avocatul Poporului considera ca prevederile criticate "nu contravin nici unui text din Constituţie".Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi cel al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părţilor prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 17 şi ale art. 47^1 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 28 martie 2002, astfel cum au fost modificate prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 208/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 961 din 28 decembrie 2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 540/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 910 din 19 decembrie 2003, prin Legea nr. 556/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 922 din 22 decembrie 2003, precum şi prin Ordonanţa Guvernului nr. 36/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 31 ianuarie 2004, aprobată, cu modificări şi completări, prin Legea nr. 191/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004.Dispoziţiile legale criticate au următorul cuprins:– Art. 17: "(1) În termen de 30 de zile de la solicitarea instituţiei publice implicate creanţele deţinute de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare asupra societăţii comerciale ce urmează să se privatizeze se vor converti în acţiuni.(2) Acţiunile rezultate în urma conversiei vor fi transferate pe bază de protocol instituţiei publice implicate, în vederea administrării şi vânzării acestora. … (3) Preţul obţinut în urma vânzării va fi repartizat, între cele doua instituţii, proporţional cu numărul acţiunilor vândute, după deducerea cheltuielilor efectuate de către instituţia publică implicata."; … – Art. 47^1: "Sunt exceptate de la prevederile Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 28/2002 privind valorile mobiliare, serviciile de investiţii financiare şi pieţele reglementate, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 525/2002, cu modificările ulterioare, operaţiunile de majorare a capitalului social efectuate în conformitate cu prevederile art. 14 şi 22 din prezenta lege, precum şi cele efectuate în conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 25/2002 privind unele măsuri de urmărire a executării obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a societăţilor comerciale, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 506/2002, cu modificările şi completările ulterioare.”Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine ca prevederile legale criticate încalcă dispoziţiile art. 44 alin. (2) teza întâi, ale art. 45, ale art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi g), precum şi cele ale art. 136 alin. (5) din Constituţie.Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei au următorul cuprins:– Art. 44 alin. (2) teza întâi: "Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular.";– Art. 45: "Accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora în condiţiile legii sunt garantate.";– Art. 135: "(1) Economia României este economie de piaţa, bazată pe libera iniţiativă şi concurenta.(2) Statul trebuie să asigure: … a) libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie; […] … g) aplicarea politicilor de dezvoltare regionala în concordanta cu obiectivele Uniunii Europene."; … – Art. 136 alin. (5): "Proprietatea privată este inviolabilă, în condiţiile legii organice."Totodată, sunt invocate şi dispoziţiile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, al cărui cuprins este următorul: "Orice persoană fizica sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinţă bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor."Critica de neconstituţionalitate are la baza, în esenta, susţinerea potrivit căreia operaţiunile de majorare a capitalului social, efectuate în baza dispoziţiilor art. 17 şi art. 47^1 din Legea nr. 137/2002, încalcă drepturile acţionarilor minoritari, prin diminuarea cotei de participare a acestora şi prejudicierea proprietăţii private, precum şi principiile constituţionale ale economiei de piaţa şi ale libertăţii economice. În opinia autorului excepţiei, aceste sustineri constituie elemente noi, de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cu referire directa la deciziile nr. 106/2004 şi nr. 475/2003.Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca susţinerile autorului excepţiei sunt neintemeiate.Potrivit art. 17 din Legea nr. 137/2002, creanţele deţinute de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului [fosta Autoritate pentru Valorificarea Activelor Bancare] se convertesc în acţiuni care se transmit instituţiei publice implicate, în vederea administrării şi vânzării acestora. În acelaşi timp, articolul 47^1, de asemenea criticat, prevede exceptarea operaţiunilor de majorare a capitalului social, efectuate în condiţiile aceleiaşi legi, de la prevederile Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 28/2002.Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 17 din Legea nr. 137/2002, Curtea s-a mai pronunţat, în sensul respingerii acesteia, prin Decizia nr. 106 din 9 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2004. În decizia menţionată s-a reţinut ca „prin conversia creanţelor Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Bancare în acţiuni nu este prejudiciata proprietatea privată, deoarece majorarea capitalului social al societăţii comerciale nu presupune şi realizarea unui transfer de proprietate”. De asemenea, Curtea Constituţională menţionează că, „în jurisprudenta sa, a statuat, în mod constant, în acelaşi sens, arătând ca «prin majorarea capitalului social al unei societăţi comerciale nu este afectat dreptul de proprietate al acţionarilor […]. Cel mult se poate produce o modificare a ponderii pe care unii acţionari o deţin în totalul acţiunilor. De altfel, măsura ca atare este prevăzută de lege şi uzitata în practica societăţilor comerciale. Problema aplicării majorării capitalului social al societăţii comerciale, a condiţiilor în care aceasta poate fi realizată sau a exceptarilor eventuale de la prevederile general aplicabile nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, ci de aplicare a legii, care este de resortul instanţei de judecată (de exemplu: Decizia nr. 350 din 23 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 794 din 11 noiembrie 2003).»”De asemenea, şi dispoziţiile art. 47^1 din Legea nr. 137/2002 au mai format obiect al controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională. Prin mai multe decizii, Curtea a respins ca nefondate excepţiile de neconstituţionalitate cu acelaşi obiect. Menţionăm, în acest sens, Decizia nr. 350/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 794 din 11 noiembrie 2003; Decizia nr. 365/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 778 din 5 noiembrie 2003; Decizia nr. 370/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 10 noiembrie 2003; Decizia nr. 475/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 115 din 9 februarie 2004; Decizia nr. 57/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 11 martie 2004.În Decizia nr. 475/2003, ca de altfel şi în considerentele altor decizii, Curtea a reţinut ca "dispoziţiile legale controlate nu încalcă principiul ocrotirii egale a proprietăţii private, indiferent de titular". Totodată, s-a constatat ca "textul de lege analizat nu dispune nici un transfer de proprietate şi nu prevede ocrotirea mai ferma a dreptului de proprietate al statului ori al unităţilor administrativ-teritoriale, ci urmăreşte satisfacerea interesului general al accelerarii privatizării societăţilor comerciale". S-a mai reţinut, de asemenea, prin aceeaşi decizie, ca măsura prevăzută de textul criticat nu instituie discriminări între investitorii-cumpărători ai acţiunilor societăţilor în cauza şi investitorii-acţionari ai acestora. Exceptarea prevăzută de lege, introdusă prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 208/2002, reprezentând o opţiune a legiuitorului pentru societăţile comerciale vizate (la care statul sau o unitate administrativ-teritorială este acţionar sau asociat), are în vedere, în mod evident, accelerarea procesului de privatizare, obiectiv de interes general.Curtea a constatat, prin aceste decizii, ca prevederile criticate nu încalcă dispoziţiile art. 44 alin. (2) teza întâi, ale art. 135 şi ale art. 136 alin. (5) din Constituţie.În ceea ce priveşte invocarea Hotărârii din 25 iulie 2002 a Curţii Europene a Drepturilor Omului, pronunţată în cauza Sovtransavto Holding c. Ucrainei, în care s-a pus şi problema devalorizarii unor acţiuni şi a maririi capitalului societăţii, ca un element nou, faţă de cele avute în vedere de jurisprudenta în materie a Curţii Constituţionale, aceasta nu are relevanta în cauza, asa cum rezultă din considerentele hotărârii la care ne referim.Prin hotărârea pronunţată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit, cu privire la aplicabilitatea articolului 1 din Protocolul nr. 1, ca "în speta nu a existat o privare directa de către autorităţile naţionale de bunuri aparţinând reclamantei şi nici o alta ingerinta comparabila unei asemenea privari".Curtea Europeană a reţinut însă în cauza respectiva caracterul inechitabil pe care "l-a imbracat procedura litigioasa care are o legătură directa cu dreptul petitionarei la respectarea bunurilor sale". S-a reţinut în acest sens, de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, ca "refuzul instanţelor de diferite grade de a se supune instrucţiunilor Curţii Supreme de Arbitraj, precum şi divergenţele considerabile de abordare a instanţelor de diferite grade în aplicarea şi interpretarea dreptului naţional, a făcut posibila reluarea repetată a procedurii litigioase şi deci a creat o incertitudine permanenta cu privire la legalitatea deciziilor Sovtransavto-Lugansk şi a actelor Consiliului executiv din Lugansk. În afară de aceasta, intervenţiile autorităţilor executive ale statului în procedurile judiciare au contribuit de o maniera semnificativă la aceasta incertitudine".Curtea Europeană a Drepturilor Omului a conchis ca "modul în care s-a desfăşurat şi încheiat procedura litigioasa, ca şi incertitudinea petitionarului, au rupt «justul echilibru» între cerinţele interesului public şi imperativele apărării dreptului celui interesat la respectarea bunurilor sale. În consecinţa, statul nu şi-a îndeplinit obligaţia de a asigura petitionarului protecţia efectivă a dreptului sau de proprietate garantată de articolul 1 al Protocolului nr. 1".În cauza aflată pe rolul Curţii Constituţionale nu se pun probleme de aceeaşi natură. În discuţie este însuşi textul de lege criticat, în raport cu prevederile Constituţiei şi ale unor documente internaţionale, iar nu modul de aplicare a legii şi de desfăşurare a procedurii litigioase. Or, asa cum s-a arătat mai sus, Curtea Constituţională a stabilit prin mai multe decizii ca textele de lege criticate nu încalcă prevederile constituţionale privind protecţia proprietăţii private, întrucât operaţiunea de majorare a capitalului social nu duce la un transfer de proprietate şi, în consecinţa, nu afectează posesia acţiunilor deţinute de alţi acţionari. De asemenea, Curtea retine ca, asa cum se arata de altfel şi în punctul de vedere al Guvernului, chiar dacă s-ar admite ca majorarea de capital cu consecinţa diminuării ponderii acţiunilor deţinute de unii acţionari poate avea semnificatia unei limitări a unor drepturi ce decurg din dreptul de proprietate asupra acţiunilor, aceasta "este justificată de interesul general al diminuării participatiei statului în economie, prin privatizarea societăţilor la care statul este unic sau principal acţionar", obiectiv în deplina concordanta cu dispoziţiile art. 135 din Constituţie.De altfel, potrivit dispoziţiilor art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.Referitor la invocarea, în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, a dispoziţiilor art. 45 din Constituţie, Curtea constata ca în cauza nu se pune problema încălcării acestui text constituţional. Art. 45 din Constituţie, statuand accesul liber al persoanei la o activitate economică şi libera iniţiativă, precizează ca exercitarea acestora se face în condiţiile legii.Curtea constata, de asemenea, ca textele de lege criticate nu numai că nu încalcă prevederile constituţionale ale art. 135 alin. (2) lit. a) şi g), ci prin finalitatea lor – accelerarea privatizării – asigura consolidarea economiei de piaţa, bazată pe libera iniţiativă şi concurenta, creează un cadru favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie şi, prin acestea, aplicarea politicilor de dezvoltare regionala în concordanta cu obiectivele Uniunii Europene.Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 şi ale art. 47^1 din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Lindsell Enterprises Limited” în Dosarul nr. 3.265/COM/2003 al Tribunalului Valcea – Secţia comercială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 mai 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta__________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește