DECIZIE nr. 275 din 24 februarie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 431 alin. 1 şi alin. 1^2, precum şi ale art. 437 alin. 1 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorMarinela Mincă – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 431 alin. 1 şi alin. 1^2, precum şi ale art. 437 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Sabo V. Adrian în Dosarul nr. 1.534/182/2008 al Tribunalului Maramureş – Secţia penală.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 17 februarie 2009, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 24 februarie 2009.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 1 octombrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 1.534/182/2008, Tribunalul Maramureş – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 431 alin. 1 şi alin. 1^2, precum şi ale art. 437 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Sabo V. Adrian.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textele de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece forma actuală a Codului de procedură penală nu prevede niciun text expres în temeiul căruia persoana faţă de care se ia măsura obligării la tratament medical să poată cere instanţei revocarea acesteia, existând astfel un regim discriminator, având în vedere că persoana faţă de care s-a luat măsura internării medicale poate cere instanţei încetarea măsurii. Astfel, în cazul obligării la tratament medical, pentru înlocuirea tratamentului sau internarea medicală, sesizarea instanţei se face doar de către unitatea medicală. Instanţa are fie opţiunea de a obliga la internarea medicală, fie de a înlocui tratamentul medical, fără a avea abilitatea de a revoca măsura, iar această opţiune limitată reprezintă o atingere a dreptului persoanei la integritate fizică şi sănătate.Tribunalul Maramureş – Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. Arată că prevederile art. 437 din Codul de procedură penală, în forma actuală, aduc atingere drepturilor fundamentale prevăzute de art. 16 din Constituţie, deoarece, recunoscând prin art. 434 alin. 2 din Codul de procedură penală dreptul persoanei faţă de care s-a luat măsura internării medicale de a cere încetarea măsurii, în contradicţie cu regimul juridic stabilit în cazul obligării la tratament medical, se creează o discriminare evidentă. De asemenea, recunoaşterea dreptului doar al unităţii medicale de a sesiza instanţa de judecată şi condiţionarea procedurii prevăzute de art. 431 din Codul de procedură penală doar de împrejurarea "primirii comunicării" reprezintă o încălcare a dreptului constituţional ce permite accesul direct la justiţie. Totodată, se apreciază că opţiunea limitată a instanţei, conform art. 431 alin. 1^2 din Codul de procedură penală, în sensul de a dispune fie doar înlocuirea tratamentului medical, fie internarea medicală, şi nu revocarea, reprezintă o atingere a dreptului persoanei la integritate fizică şi sănătate, prin menţinerea unei măsuri de siguranţă care, la un moment dat, nu se mai impune.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile criticate sunt constituţionale, deoarece nu aduc atingere normelor constituţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 431 alin. 1 şi alin. 1^2, precum şi ale art. 437 alin. 1 din Codul de procedură penală, având următorul cuprins:– Art. 431 alin. 1 şi alin. 1^2: "Primind comunicarea, instanţa de executare sau instanţa prevăzută în art. 430 alin. 2 dispune efectuarea unui raport medico-legal cu privire la starea de sănătate a persoanei faţă de care este luată măsura de siguranţă.";După primirea raportului medico-legal şi a concluziilor medicului specialist prevăzut în alin. 1^1, instanţa ascultă concluziile procurorului, ale persoanei faţă de care este luată măsura de siguranţă şi apărătorului acesteia, precum şi ale expertului şi medicului specialist, atunci când consideră necesar, dispunând fie înlocuirea tratamentului, fie internarea medicală.";– Art. 437 alin. 1: "Persoana cu privire la care s-a luat una dintre măsurile prevăzute în art. 115 şi 116 din Codul penal poate cere instanţei corespunzătoare în grad instanţei de executare în a cărei circumscripţie locuieşte, revocarea măsurii, când temeiurile care au impus luarea acesteia au încetat."În susţinerea excepţiei se invocă art. 16, art. 21 şi art. 22 privind egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie şi, respectiv, dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, Curtea constată că motivarea autorului vizează, în esenţă, o omisiune de reglementare, acesta arătând că normele criticate nu prevăd posibilitatea revocării măsurii de siguranţă a obligării la tratament medical. Astfel, se susţine că art. 437 alin. 1 din Codul de procedură penală prevede posibilitatea revocării numai a măsurilor de siguranţă prevăzute la art. 115 şi art. 116 din Codul penal – Interzicerea unei funcţii sau profesii, respectiv Interzicerea de a se afla în anumite localităţi, iar nu şi a măsurii de siguranţă constând în Obligarea la tratament medical. De asemenea, din compararea regimului juridic al măsurii de siguranţă a Internării medicale cu cea a Obligării la tratament medical, se deduce că dacă, în ceea ce priveşte prima dintre acestea, Codul de procedură penală prevede posibilitatea persoanei internate de a cere încetarea sau înlocuirea măsurii (art. 434 alin. 2 din Codul de procedură penală), în cazul celei de-a doua niciun text din acelaşi cod nu stabileşte expres posibilitatea de a se solicita revocarea sa. Această situaţie este, în opinia autorului excepţiei, discriminatorie şi încalcă dispoziţiile constituţionale invocate.Asemenea critici nu pot fi reţinute, întrucât examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispoziţii din Constituţie sau din actele internaţionale la care România este parte, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele şi nici coroborarea lor sau posibilele contradicţii din cadrul legislaţiei interne. Tot astfel, examinarea criticii de neconstituţionalitate având ca obiect omisiuni legislative excedează competenţei Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă „numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 431 alin. 1 şi alin. 1^2, precum şi ale art. 437 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Sabo V. Adrian în Dosarul nr. 1.534/182/2008 al Tribunalului Maramureş – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 februarie 2009.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Marieta Safta––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește