DECIZIE nr. 274 din 26 mai 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 50 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989



Ioan Vida – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorFlorentina Baltă – procurorIrina Loredana Lăpădat – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 50 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Stelian Constantin Iordănescu, personal, şi de Ana Ciurcu, Emil Gongescu, Nicoleta Dumitrescu, prin mandatar Stelian Constantin Iordănescu, în Dosarul nr. 12.119/2002 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.La apelul nominal răspunde autorul excepţiei Stelian Constantin Iordănescu. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent informează completul de judecată că părţile Corneliu Liviu Popescu şi Rodica Iuliana Elena Popescu au depus la dosarul cauzei note scrise prin care solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată.Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 138D/2005. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Maria Marcon în Dosarul nr. 2.204/2004 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate care fac obiectul dosarelor nr. 77D/2005 şi nr. 138D/2005 au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Autorul excepţiei şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu măsura conexării dosarelor.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 138D/2005 la Dosarul nr. 77D/2005.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul pe fond.Autorul excepţiei Stelian Constantin Iordănescu solicită admiterea excepţiei astfel cum a fost formulată prin notele scrise depuse la dosar.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând practica în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin încheierile din 25 ianuarie 2005 şi din 27 ianuarie 2005, pronunţate în dosarele nr. 12.119/2002 şi nr. 2.204/2004, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.Excepţia a fost ridicată de Stelian Constantin Iordănescu, personal, şi de Ana Ciurcu, Emil Gongescu, Nicoleta Dumitrescu, prin mandatar Stelian Constantin Iordănescu, în Dosarul nr. 12.119/2002 şi de Maria Marcon în Dosarul nr. 2.204/2004.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 [devenit art. 50 alin. (2) în urma republicării] contravin dispoziţiilor constituţionale referitoare la neretroactivitatea legii, deoarece acest text de lege „validează, cu efect retroactiv, acte juridice care la momentul încheierii lor erau lovite de nulitate absolută (…)”.Se mai arată că textul de lege criticat încalcă şi dispoziţiile art. 16 din Constituţie, deoarece "creează un dezechilibru pe plan procesual între foştii proprietari şi foştii chiriaşi (…)", întrucât "foştii chiriaşi sunt obligaţi să-şi dovedească buna-credinţă, pornindu-se ab initio de la o prezumţie de rea-credinţă". Se mai invocă şi încălcarea dispoziţiilor art. 44 şi 136 din Constituţie, prin "deschiderea căii de declarare a nulităţii absolute a unor acte prin care s-a dobândit dreptul de proprietate", în condiţiile în care "este incontestabil că la data încheierii lor aceste acte respectau toate normele legale în vigoare".Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti consideră că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, deoarece contravine dispoziţiilor art. 15 alin. (2) şi ale art. 44 alin. (2) şi (3) din Constituţie. În ceea ce priveşte încălcarea principiului constituţional al neretroactivităţii, instanţa de judecată arată că textul de lege criticat "vizează un caz de nulitate necunoscut sub imperiul legii în vigoare la data încheierii actelor declarate nule de legea nouă (…)", consacrându-se astfel, "cu efect retroactiv, (…) un caz de nulitate a unui act juridic în care simpla invocare a bunei-credinţe este nu numai necesară, dar şi suficientă pentru dobândirea unui drept real imobiliar de la o altă persoană decât de la cea a adevăratului proprietar (…)". Se mai arată că este încălcat în acest mod şi principiul constituţional al garantării şi ocrotirii proprietăţii private.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că prevederile legale criticate nu încalcă principiul constituţional al neretroactivităţii legii, deoarece "se consacră o soluţie care exista şi anterior intrării în vigoare a actului normativ (…)". De asemenea, se mai arată că textul de lege criticat "nu instituie obligaţia foştilor chiriaşi de a-şi dovedi buna credinţă" şi "nu protejează interesele unei anumite categorii sociale în interesul alteia, din moment ce proprietatea este garantată, în condiţiile legii".Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată în acest sens că textul de lege criticat "lipseşte de eficienţă juridică actele de înstrăinare a imobilelor preluate de către stat fără titlu valabil, prin sancţionarea lor cu nulitatea absolută", cu excepţia cazului în care "asemenea acte îşi menţin valabilitatea în situaţia în care au fost încheiate cu bună-credinţă". Se mai precizează că, în sensul jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie, textul de lege criticat nu încalcă dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că textul de lege criticat nu încalcă dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, deoarece "ocrotirea interesului dobânditorului de bună-credinţă (…) a fost determinată de raţiuni care vizează asigurarea securităţii circuitului civil şi stabilitatea raporturilor juridice civile şi nu aplicarea retroactivă a legii". Invocă în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Nu poate fi reţinută nici încălcarea art. 16 din Constituţie, deoarece prevederile art. 50 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 „se aplică tuturor persoanelor prevăzute în ipoteza normei legale, respectiv tuturor celor care au încheiat cu rea-credinţă acte juridice de înstrăinare, având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil”. În ceea ce priveşte invocarea încălcării art. 44 din Constituţie, se apreciază că textul de lege criticat nu contravine acestor dispoziţii constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Aşa cum rezultă din încheierile de sesizare a Curţii Constituţionale din data de 25 ianuarie 2005 şi 27 ianuarie 2005, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001.Legea nr. 10/2001 a fost republicată în Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr. 279 din 4 aprilie 2005, dându-se textelor o nouă numerotare. Astfel, art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 a devenit art. 50 alin. (2), fără a se modifica substanţa reglementării.Prevederile legale criticate au următorul conţinut:– Art. 50 alin. (2): "Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună-credinţă."În opinia autorilor excepţie de neconstituţionalitate, prevederile contravin dispoziţiilor art. 15 alin. (2), art. 16, art. 44 şi art. 136 din Constituţie, al căror conţinut este următorul:– Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.";– Art. 16: "(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.(2) Nimeni nu este mai presus de lege. … (3) Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară. Statul român garantează egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnităţi. … (4) În condiţiile aderării României la Uniunea Europeană, cetăţenii Uniunii care îndeplinesc cerinţele legii organice au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în autorităţile administraţiei publice locale."; … – Art. 44: "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.(2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală. … (3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire. … (4) Sunt interzise naţionalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietatea publică a unor bunuri pe baza apartenenţei sociale, etnice, religioase, politice sau de orice altă natură discriminatorie a titularilor. … (5) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare, cu obligaţia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autorităţii. … (6) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) şi (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenţă, prin justiţie. … (7) Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului. … (8) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă. … (9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii."; … – Art. 136: "(1) Proprietatea este publică sau privată.(2) Proprietatea publică este garantată şi ocrotită prin lege şi aparţine statului şi unităţilor administrativ-teritoriale. … (3) Bogăţiile de interes public ale subsolului, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil, de interes naţional, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de legea organică, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice. … (4) Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condiţiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică. … (5) Proprietatea privată este inviolabilă, în condiţiile legii organice." … Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:Articolul 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, devenit art. 50 alin. (2) în urma republicării legii, au mai făcut obiect al controlului de neconstituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale.Astfel, prin Decizia nr. 71 din 18 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 1 aprilie 2003, excepţia de neconstituţionalitate a fost respinsă ca neîntemeiată. Pentru a pronunţa această soluţie Curtea a reţinut că, potrivit textului de lege criticat, sancţiunea nulităţii absolute loveşte actele juridice de înstrăinare în cazul în care obiectul actului de înstrăinare îl constituie un imobil preluat de stat fără titlu valabil sau actul de înstrăinare a fost încheiat cu rea-credinţă. Întrucât este de principiu că nimeni nu poate transmite altuia mai mult decât are el însuşi, respectiv „nemo plus iuris ad alium transferre potest quam ipse habet”, un act de înstrăinare consimţit de un neproprietar, fiind esenţialmente viciat şi lipsit de eficienţă juridică, se poate susţine că prevederea expresă a unei sancţiuni cu o asemenea finalitate nu are caracter retroactiv. Mai mult, examinând teza întâi a art. 46 alin. (2) prin raportare la teza a doua a aceluiaşi text, Curtea constată că, fără a o prevedea in terminis, aceasta are în vedere actele de înstrăinare încheiate cu rea-credinţă, sancţionate cu nulitatea absolută, în lumina principiilor dreptului civil, şi anterior actualei reglementări, ceea ce impune concluzia că textul de lege criticat nu are caracter novator şi, prin urmare, nu retroactivează.Totodată, prin Decizia nr. 191 din 25 iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 1 august 2002, Curtea a reţinut că, în conflictul de interese legitime dintre adevăratul proprietar şi subdobânditorul de bună-credinţă al bunului, a fost preferat cel din urmă. Recunoaşterea prevalenţei interesului subdobânditorului de bună-credinţă a fost impusă de preocuparea pentru asigurarea securităţii circuitului civil şi a stabilităţii raporturilor juridice. Din punct de vedere juridic soluţia a fost întemeiată pe raţiuni de ordin pragmatic, concretizate în principiul validităţii aparenţei în drept, a cărui esenţă este exprimată prin adagiul „error communis facit jus”.În aceeaşi decizia s-a mai reţinut că "(…) singurul element novator adus de textul dedus controlului îl constituie consacrarea expresă, pe cale legală, a principiului ocrotirii bunei-credinţe, într-un domeniu particular, dar de interes social major, acela al regimului juridic al imobilelor preluate în mod abuziv de stat în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989. Consacrarea unei astfel de soluţii legislative a fost impusă legiuitorului şi de împrejurarea că în această materie eroarea comună cu privire la concordanţa dintre aparenţă şi realitate îşi are temeiul în cadrul legislativ în vigoare la acel moment, ce confirmă, cu forţa unei prezumţii juris et de jure, că proprietarul aparent, statul, este adevăratul proprietar. O atare împrejurare justifică pe deplin opţiunea legiuitorului de a conferi bunei-credinţe o eficienţă juridică similară celei din dreptul comun.În considerarea acestor argumente, Curtea a constatat că textul de lege dedus controlului de constituţionalitate nu are caracter retroactiv şi a respins ca neîntemeiată excepţia.Soluţiile pronunţate în deciziile anterior menţionate, precum şi considerentele ce au stat la baza acestora îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, întrucât nu au fost aduse elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 50 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Stelian Constantin Iordănescu, personal, şi de Ana Ciurcu, Emil Gongescu, Nicoleta Dumitrescu, prin mandatar Stelian Constantin Iordănescu, în Dosarul nr. 12.119/2002 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi de Maria Marcon în Dosarul nr. 2.204/2004 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 mai 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Irina Loredana Lăpădat–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește