DECIZIE nr. 274*) din 26 iunie 1997

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV pct. 2, pct. 3 alin. 1 şi 2 şi pct. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobată şi modificată prin Legea nr. 12/1995



Costica Bulai – preşedinteLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorConstantin Burada – magistrat-asistentCompletul de judecată, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata următoarele:Judecătoria Cluj-Napoca, prin Încheierea din 15 ianuarie 1997, pronunţată în Dosarul nr. 6.952/1996, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV pct. 2, pct. 3 alin. 1 şi 2 şi pct. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobată şi modificată prin Legea nr. 12/1995, invocată de Societatea Comercială „Da Vinci Comexim” – S.R.L. Cluj-Napoca.Deşi în notele de şedinţa aflate la paginile 173 şi 174 ale dosarului figurează ca făcând obiectul excepţiei de neconstituţionalitate – în formularea data de autoarea acesteia – prevederile de mai sus din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994, instanţa de judecată sesizează Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate la normelor metodologice date în aplicarea ordonanţei.Din dosar, însă, nu rezultă nici un indiciu privind existenta şi cuprinsul unor norme metodologice date în vederea aplicării Ordonanţei Guvernului nr. 18/1994 şi care urmează să fie aplicată pentru soluţionarea pricinii. Dimpotriva, argumentele autoarei excepţiei, raportate exclusiv la texte din Ordonanţa şi la prevederi ale Constituţiei României, sunt clare şi suficiente pentru înţelegerea sensului excepţiei.În aceste condiţii, trecând peste inadvertentele cuprinse în încheierea de sesizare, Curtea Constituţională urmează să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate în forma prezentată de autoarea ei.Exprimandu-şi opinia în conformitate cu art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, instanţa a apreciat ca Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 este constituţională.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, încheierea de sesizare, notele de şedinţa ale autoarei excepţiei, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine:În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competenţa să soluţioneze excepţia, fiind legal sesizată.Pe fond, art. IV pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 instituie obligaţia persoanelor juridice şi fizice autorizate, potrivit legii, sa producă şi sa comercializeze mărfuri, să execute lucrări şi sa presteze servicii, sa încaseze sumele în valută aferente exporturilor de mărfuri, executarilor de lucrări şi prestările de servicii în străinătate, precum şi din orice alte operaţiuni şi tranzacţii externe, prin conturile deschise în România la bănci autorizate.Nici o obiectie privind constituţionalitatea acestui text nu este, însă, formulată de autoarea excepţiei. Urmează, de aceea, sa considere ca textul este constituţional, cuprinderea lui în enumerarea mai larga data de autoarea excepţiei fiind o simpla inadvertenta.De altfel, potrivit art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, Curtea poate fi sesizată de instanţele judecătoreşti asupra neconstitutionalitatii unor prevederi din legi sau ordonanţe de care depinde judecarea cauzei, or textul art. IV pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 nu reprezintă o asemenea prevedere, dat fiind ca litigiul are ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva unui proces-verbal de contravenţie pentru întârzierea repatrierii unor sume în valută.Situaţia este identică şi în ceea ce priveşte pct. 4 al art. IV din ordonanţa, text care a fost, de asemenea, atacat cu excepţia de neconstituţionalitate, dar care apare a fi irelevant pentru soluţionarea cauzei. Într-adevăr, în sensul prevederii de la art. IV pct. 4, deţinerea de disponibilitati valutare în conturi din străinătate de către persoanele fizice şi juridice menţionate anterior poate fi facuta pe baza şi în condiţiile autorizării prealabile a Băncii Naţionale a României.În practica sa Curtea a statuat constant ca excepţiile sunt vadit nefondate atunci când nu primesc nici una dintre dispoziţiile legale de care depinde judecarea cauzei de către instanţa judecătorească. În acest sens este şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 29 din 29 martie 1995, definitivă prin Decizia nr. 118 din 21 noiembrie 1995, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 6 din 15 ianuarie 1996.Cat priveşte alin. 1 şi 2 pct. 3 din art. IV al Ordonanţei Guvernului nr. 18/1994, acestea obliga persoanele fizice şi pe cele juridice române sa repatrieze, în anumite termene, valuta aferentă exporturilor sau serviciilor prestate în străinătate. Ordonanţa cuprinde, de altfel, un nou regim sanctionator pentru nerespectarea termenelor astfel stabilite pentru repatrierea valutei.În motivarea excepţiei s invoca încălcarea prin aceste prevederi ale ordonanţei a art. 107 alin. (2), (3) şi (4) din Constituţie, pe de o parte, şi a art. 53 alin. (2) şi (3), raportat la art. 134 alin. (2) din legea fundamentală, pe de altă parte.Cat priveşte evocarea art. 107 alin. (2), (3) şi (4) din Constituţie, autoarea excepţiei considera ca Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 nu poate fi aplicată de sine statator, ci doar completată cu Instrucţiunile nr. 1/15.086/1995 ale Ministerului Finanţelor sau, astfel cu se arata în altă parte, ale Băncii Naţionale a României, instrucţiuni care nu au fost publicate în Monitorul Oficial al României.Asa fiind – se arata în motivarea excepţiei – "se ajunge la situaţia paradoxala ca o lege să aibă acest caracter ca urmare a unei norme interne a unei instituţii". Se pare ca, în opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, o asemenea situaţie ar fi incompatibilă cu art. 107 alin. (2), (3) şi (4) din Constituţie, texte care privesc condiţiile de emitere, adoptare şi publicare a hotărârilor şi ordonanţelor. Or, întrucât nu se afirma ca Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 ar fi fost adoptată cu încălcarea prevederilor constituţionale menţionate, rezultă ca neconstituţionalitatea s-ar referi la împrejurarea ca aplicarea prevederilor respective presupune existenta unor norme metodologice emise de organul de specialitate al administraţiei publice centrale.Aspectele legate de importanţa normelor metodologice în aplicarea ordonanţei în discuţie nu implica, însă, problema constituţionalităţii acesteia. Condiţiile de legalitate a instrucţiunilor evocate de autoarea excepţiei urmează să fie verificate de instanţa de fond, ele nefiind de competenţa Curţii Constituţionale.Un alt argument adus în sprijinul excepţiei de neconstituţionalitate are în vedere încălcarea, prin textele menţionate ale ordonanţei, a prevederilor art. 53 alin. (2) şi (3) din Constituţie. Numai ca textele constituţionale menţionate nu au nici o legătură cu prevederile art. IV pct. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 nu se referă nicidecum la sistemul legal de impuneri, nici la aşezarea justa a sarcinilor fiscale şi nici la alte prestaţii ţinând de contribuţia cetăţenilor la cheltuielile publice, avute în vedere de art. 53 al legii fundamentale. Obligaţia de repatriere a valutei încasate, prevăzută de art. IV pct. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994, nu intra, asadar, în sfera de reglementare a prevederilor constituţionale evocate.Se pretinde, în fine, în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, ca prevederile contestate ale ordonanţei în discuţie se abat şi de la prevederile art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie, text potrivit căruia statul trebuie să asigure libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.Textul art. IV pct. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 a mai făcut obiectul unor excepţii de neconstituţionalitate, pentru motivele identice cu cele arătate în cauza de faţa, invocandu-se şi încălcarea art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie.Curtea Constituţională a respins, prin deciziile nr. 15 şi nr. 16 din 28 ianuarie 1997 – rămase definitive prin deciziile nr. 116 din 21 mai 1997 şi nr. 149 din 3 iunie 1997 -, excepţiile de neconstituţionalitate a art. IV pct. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994.Spre a decide astfel, Curtea Constituţională a considerat, în esenta, ca, potrivit art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituţie, statul are obligaţia de a asigura protejarea intereselor naţionale în activitatea financiară şi valutară. Activitatea de comerţ exterior a agenţilor economici, ce se desfăşoară pe baza autonomiei lor juridice, este necesar să fie în concordanta cu interesul naţional, prin respectarea dispoziţiilor legale adoptate în temeiul art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituţie, pentru consolidarea regimului valutar şi întărirea disciplinei financiare privind disponibilităţile în conturile valutare. Nici economia de piaţa şi nici libertatea comerţului nu justifica încălcarea obligaţiei de repatriere a valutei şi a termenului legal maxim de repatriere.În ceea ce priveşte afirmatia autoarei excepţiei ca Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 instituie răspunderea contravenţională a agentului economic din România pentru culpa beneficiarului extern, aceasta presupune aspecte intrand în competenţa instanţei sesizate cu contestaţia facuta împotriva aplicării sancţiunii, fiind vorba despre aprecierea culpei agentului economic care nu a repatriat în termen valuta cuvenită din străinătate, ţinându-se seama ca, potrivit sistemului răspunderii administrative în România, aceasta răspundere presupune, în toate cazurile, vinovăţia celui ce urmează să fie sancţionat.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) şi al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV pct. 2, pct. 3 alin. 1 şi 2 şi pct. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobată şi modificată prin Legea nr. 21/1995, invocată de Societatea Comercială „Da Vinci Comexim” – S.R.L. Cluj-Napoca în Dosarul nr. 6.952/1996 al Judecătoriei Cluj-Napoca.Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.Pronunţată în şedinţa din 26 iunie 1997.––––––Notă …
*) Definitivă prin nerecurare.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. Costica Bulai Magistrat-asistent,Constantin BuradaDin cauza decesului magistratului-asistent Constantin Burada, în temeiul art. 261 alin. 2 din Codul de procedură civilă, în locul acestuia semneazăMagistrat-asistent,Valer-Vasilie Bica –––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește