DECIZIE nr. 273 din 26 mai 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 42 alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991



Ioan Vida – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorFlorentina Baltă – procurorIrina Loredana Lăpădat – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 42 alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Mariana Dochinoiu în Dosarul nr. 10.473/2003 al Judecătoriei Piteşti.La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens arată că prevederile legale criticate, excluzând de la atribuirea către foştii proprietari sau moştenitorii acestora a suprafeţelor de teren pe care s-au efectuat investiţii, nu contravin dispoziţiilor art. 44 alin. (2) teza întâi, alin. (3) şi (5) din Constituţie, ci sunt în deplină concordanţă cu cele cuprinse în alin. (1) teza a doua, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 25 noiembrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 10.473/2003, Judecătoria Piteşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 42 alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Mariana Dochinoiu.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine că, faţă de dispoziţiile art. 44 alin. (2) teza întâi, alin. (3) şi (5) din Constituţie, textul de lege criticat este neconstituţional.Judecătoria Piteşti consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că art. 42 alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 stabileşte limitele dreptului de proprietate, în deplină conformitate cu dispoziţiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie şi cu prevederile art. 480 din Codul civil.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată în acest sens că "excluderea de la restituire a suprafeţelor de teren pe care s-au efectuat investiţii, altele decât îmbunătăţirile funciare, are la bază exercitarea dreptului pe care legiuitorul îl are de a decide asupra modului de reparare a abuzurilor din legislaţia trecută cu privire la proprietatea funciară". Se mai arată că "scopul Legii fondului funciar nr. 18/1991 a fost acela de a statornici măsuri reparatorii în interesul foştilor proprietari”, în aplicarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (1) teza a doua, potrivit cărora conţinutul şi limitele drepturilor de proprietate sunt stabilite de lege.Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor art. 44 din Constituţie. Se arată în acest sens că "reglementarea prin dispoziţiile legale criticate a modalităţilor de restituire a terenurilor intrate în proprietatea de stat anterior anului 1990 şi pe care s-au efectuat investiţii, altele decât îmbunătăţiri funciare, este conformă cu dispoziţiile art. 44 alin. (1) teza a doua, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege".Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând Încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 42 alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, al căror cuprins este următorul:– Art. 42 alin. (3): "Nu pot fi atribuite suprafeţele de teren pe care s-au efectuat investiţii, altele decât îmbunătăţiri funciare."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile contravin dispoziţiilor art. 44 alin. (2) teza întâi, alin. (3) şi (5) din Constituţie, al căror conţinut este următorul: "(2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. (…)(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire. (…) … (5) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare, cu obligaţia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autorităţii." … Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă, pentru următoarele considerente:Art. 42 alin. (3) din Legea nr. 18/1991 prevede că terenurile agricole pe care s-au efectuat investiţii, altele decât îmbunătăţiri funciare, nu pot fi atribuite foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora. În susţinerea neconstituţionalităţii acestui text de lege, autoarea excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor art. 44 alin. (2) teza întâi, alin. (3) şi (5) din Constituţie.Curtea constată că dispoziţiile art. 44 din Constituţie, astfel cum au fost modificate prin Legea de revizuire a Constituţiei României nr. 429/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, referitoare la dreptul de proprietate privată, instituie obligaţia constituţională a statului de a garanta şi ocroti dreptul de proprietate privată, dar statuează şi cu privire la stabilirea prin lege a conţinutului şi limitelor acestuia.Aşadar, prevederile art. 42 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, excluzând de la reconstituirea dreptului de proprietate acele suprafeţe de teren pe care s-au efectuat investiţii, altele decât îmbunătăţirile funciare, sunt în deplină concordanţă cu dispoziţiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege. Mai mult, textul de lege criticat nu interzice reconstituirea dreptului de proprietate pe alt amplasament sau plata despăgubirilor, având în vedere caracterul reparator al Legii nr. 18/1991.În ceea ce priveşte invocarea încălcării dispoziţiilor art. 44 alin. (3) şi (5) referitoare la expropriere şi, respectiv, la dreptul autorităţii publice de a folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare pentru lucrări de interes general, Curtea constată că textul de lege ce face obiect al controlului de constituţionalitate nu contravine acestor dispoziţii constituţionale. Astfel, art. 44 alin. (3) din Constituţie stabileşte că exproprierea nu poate fi realizată decât pentru o cauză de utilitate publică, că despăgubirile se stabilesc de comun acord cu proprietarul, iar, în caz de divergenţă, prin justiţie. Alin. (5) al art. 44, statuând asupra posibilităţii folosirii subsolului unei proprietăţi imobiliare de către autorităţile publice, prevede în egală măsură obligaţia acestor autorităţi publice de a despăgubi proprietarul pentru daunele ce le sunt imputabile. Din acest punct de vedere, textele constituţionale referitoare la expropriere şi la dreptul autorităţii publice de a folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare pentru lucrări de interes general reprezintă atât limitări ale dreptului de proprietate, cât şi garanţii ale acestui drept. Legiuitorul constituţional prevede în acest sens dreptul proprietarului de a beneficia de despăgubiri stabilite de comun acord sau prin intermediul justiţiei, în caz de divergenţă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 42 alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Mariana Dochinoiu în Dosarul nr. 10.473/2003 al Judecătoriei Piteşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 mai 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Irina Loredana Lăpădat––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește