DECIZIE nr. 273 din 21 martie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Banca Populară Română – Cooperativa de Credit, prin lichidator judiciar Societatea Comercială "Real – Reorganizare, Administrare, Lichidare" – S.R.L. – Agenţia Tulcea în Dosarul nr. 4.914/2005 al Judecătoriei Tulcea.La apelul nominal se prezintă Dan Iulian Drăgan, avocatul Societăţi Comerciale "Ferom" – S.A. din Tulcea, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Avocatul Societăţii Comerciale "Ferom" – S.A. solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, depunând note scrise în acest sens.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 21 decembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 4.914/2005, Judecătoria Tulcea a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Banca Populară Română – Cooperativa de Credit, prin lichidator judiciar Societatea Comercială "Real – Reorganizare, Administrare, Lichidare" – S.R.L. – Agenţia Tulcea.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că textul de lege criticat permite unui executor din circumscripţia teritorial-jurisdicţională a unei judecătorii să solicite înfiinţarea popririi unui terţ poprit din raza teritorială a altei judecătorii, fapt ce este de natură a contraveni dispoziţiilor constituţionale referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, la accesul liber la justiţie, respectiv la calea de atac a apelului.Judecătoria Tulcea apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă ridică o problemă de interpretare şi aplicare a textului procedural, critica în acest sens fiind neîntemeiată.Avocatul Poporului arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textul de lege criticat fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, care au următorul conţinut: "Poprirea se înfiinţează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit."Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) şi (2) privitor la egalitatea în drepturi, în art. 21 alin. (1), (2) şi (3) referitor la accesul liber la justiţie şi în art. 129 privind folosirea căilor de atac. De asemenea, sunt nesocotite şi prevederile art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Autorul excepţiei mai arată că textul de lege criticat este neconstituţional şi prin raportare la dispoziţii legale cuprinse în Codul de procedură civilă.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine că textul de lege criticat stabileşte competenţa materială şi teritorială pentru soluţionarea cererii creditorului de înfiinţare a popririi. Astfel, legea atribuie competenţa materială de a dispune înfiinţarea popririi executorului judecătoresc, creditorul având a alege între două birouri execuţionale deopotrivă competente, cel de la domiciliul sau sediul debitorului, respectiv cel de la domiciliul sau sediul terţului poprit.Reglementarea criticată a fost adoptată de legiuitor în cadrul atribuţiilor sale, astfel cum sunt determinate prin dispoziţiile art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Constituţie, potrivit cărora competenţa, procedura de judecată, inclusiv procedura executării silite, precum şi căile de atac sunt prevăzute numai prin lege.Curtea constată că textul de lege criticat nu încalcă prevederile art. 16 din Constituţie, privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, întrucât reglementarea este aplicabilă tuturor persoanelor aflate în situaţia prevăzută de ipoteza normei, fără nici o distincţie sau în considerarea altor criterii, şi anume creditorii deţinători ai unui titlu executoriu, care solicită executorului judecătoresc înfiinţarea popririi.De asemenea, este nefondată şi critica autorului excepţiei potrivit căreia reglementarea dedusă controlului îngrădeşte accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, în condiţiile în care art. 399 din Codul de procedură civilă prevede că împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, oferind toate garanţiile procesuale pentru realizarea deplină a acestor drepturi.Pentru motivele expuse mai sus, Curtea nu poate reţine nici încălcarea prevederilor internaţionale cuprinse în art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Pe de altă parte, nu pot fi primite susţinerile autorului excepţiei privind contrarietatea dintre dispoziţiile legale cuprinse în acelaşi act normativ, respectiv în Codul de procedură civilă, întrucât Curtea Constituţională nu se poate pronunţa asupra neconcordanţelor dintre diferite norme juridice, ci numai asupra înţelesului dispoziţiilor legale criticate, în raport cu prevederile şi principiile constituţionale.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Banca Populară Română – Cooperativa de Credit, prin lichidator judiciar Societatea Comercială "Real – Reorganizare, Administrare, Lichidare" – S.R.L. – Agenţia Tulcea în Dosarul nr. 4.914/2005 al Judecătoriei Tulcea.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 martie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește