DECIZIE nr. 273 din 11 martie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţii băneşti, aprobată prin Legea nr. 356/2002, şi a art. 1 din Legea nr. 313/1879 pentru anularea clauzei penale din oarecare contracte şi pentru adaosul unui alineat la articolul 1089 din Codul civil



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţii băneşti şi ale art. 1 din Legea nr. 313/1879 pentru anularea clauzei penale din oarecare contracte şi pentru adaosul unui alineat la articolul 1089 din Codul civil, excepţie ridicată de Cristian Daniel Toth în Dosarul nr. 75/308/2007 al Judecătoriei Sighişoara.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.106D/2007, care are ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederile art. 1 din Legea nr. 313/1879, excepţie ridicată de Andreea Dana Popovici.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor, având în vedere că sunt îndeplinite cerinţele conexării prevăzute de art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.Reprezentantul Ministerului Public este de acord ca aceste dosare să fie conexate.Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.106D/2007 la Dosarul nr. 1.025D/2007, care este primul înregistrat.Cauza este în stare de judecată. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin Încheierea din 7 iunie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 75/308/2007, Judecătoria Sighişoara a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţii băneşti şi ale art. 1 din Legea nr. 313/1879 pentru anularea clauzei penale din oarecare contracte şi pentru adaosul unui alineat la articolul 1089 din Codul civil, excepţie ridicată de Cristian Daniel Toth într-un proces având ca obiect o acţiune în constatarea nulităţii absolute a unui contract de împrumut.Prin Încheierea din 14 iunie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 1.149/306/2007, Judecătoria Sibiu a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 din Legea nr. 313/1879 pentru anularea clauzei penale din oarecare contracte şi pentru adaosul unui alineat la articolul 1089 din Codul civil, excepţie ridicată de Andreea Dana Popovici într-un proces având ca obiect o acţiune în constatare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile de lege criticate contravin principiului constituţional al accesului liber la justiţie, "deoarece creditorul este pus în situaţia de a nu se putea adresa instanţelor de judecată în vederea obligării debitorului la executarea unei clauze convenţionale". Or, se arată că, "în acest fel, nu mai primesc eficienţă juridică nici principiul libertăţii actelor juridice civile şi nici principiul voinţei reale".De asemenea, se mai susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale privind egalitatea în drepturi şi celor privind protecţia egală a proprietăţii private, întrucât, datorită interdicţiei sancţionării debitorului în cazul nerespectării termenului de restituire a împrumutului, se creează o situaţie de favoare pentru datornici în defavoarea creditorilor.Judecătoria Sighişoara consideră că excepţia trebuie respinsă.Judecătoria Sibiu apreciază că texul criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază excepţia ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale, invocând, de asemenea, jurisprudenţa Curţii Constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţiile băneşti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 25 ianuarie 2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 356/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 18 iunie 2002, şi ale art. 1 din Legea nr. 313/1879 pentru anularea clauzei penale din oarecare contracte şi pentru adaosul unui alineat la articolul 1089 din Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 40 din 20 februarie 1879.Textele de lege criticate au următorul cuprins:– Art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 9/2000: „Părţile sunt libere să stabilească, în convenţii, rata dobânzii pentru întârzierea la plata unei obligaţii băneşti.”;– Art. 1. din Legea nr. 313/1879: „Clauza penală, aflată în contracte de împrumuturi sau de prestaţiuni în natură, este şi va rămâne anulată, oricare va fi data actului a cărui executare se cere, însă numai dacă termenul exigibilităţii creanţei va cădea în urma promulgării acestei legi.Judecătorul, în caz de împrumut, va putea condamna numai la plata dobânzii prevăzută de art. 1589 din Codul civil sau, în caz de alte obligaţiuni, la daune-interese, conform art. 1084 din Codul civil".Textele constituţionale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 44 alin. (2) privind dreptul de proprietate privată şi art. 135 alin. (2) lit. a) referitor la libertatea comerţului.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că este neîntemeiată pentru considerentele ce urmează.I. Cu privire la art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 9/2000, potrivit căruia „părţile sunt libere să stabilească, în convenţii, rata dobânzii pentru întârzierea la plata unei obligaţii băneşti”, Curtea reţine că aceste prevederi trebuie coroborate cu prevederile art. 5 alin. 1 din acelaşi act normativ, care limitează posibilitatea de a depăşi dobânda legală cu cel mult 50% pe an.Analizând aceste prevederi, Curtea constată că nu există temei legal care să permită stabilirea, în cadrul raporturilor civile, a altor dobânzi decât a celor convenite prin contract, al căror cuantum nu poate însă depăşi dobânda legală decât cu cel mult 50% pe an. Aşadar, nu se poate susţine că aceste prevederi contravin normelor constituţionale.II. În ce priveşte art. 1 din Legea nr. 313/1879, Curtea constată că asupra constituţionalităţii prevederilor acestei legi s-a pronunţat prin Decizia nr. 541/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 680 din 8 august 2006, Decizia nr. 676/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 915 din 10 noiembrie 2006, şi Decizia nr. 890/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 54 din 24 ianuarie 2007.În considerentele acestor decizii s-a reţinut că, în condiţiile în care legea interzice instituirea clauzei penale în contractele de împrumut sau prestaţii în natură, sub sancţiunea nulităţii, potrivit art. 966 coroborat cu art. 968 din Codul civil, care prevăd că obligaţia fondată pe o cauză ilicită , prohibită de legi, nu poate avea niciun efect, dispoziţiile constituţionale invocate a fi încălcate nu pot fi aplicabile într-o astfel de situaţie, întrucât dreptul a cărui valorificare se pretinde în justiţie este în mod vădit nelegitim.Soluţiile şi considerentele acestor decizii sunt valabile şi în cauza de faţă, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art.1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţii băneşti, aprobată prin Legea nr. 356/2002, şi a art. 1 din Legea nr. 313/1879 pentru anularea clauzei penale din oarecare contracte şi pentru adaosul unui alineat la articolul 1089 din Codul civil, excepţie ridicată de Cristian Daniel Toth în Dosarul nr. 75/308/2007 al Judecătoriei Sighişoara şi de Andreea Dana Popovici în Dosarul nr. 1.149/306/2007 al Judecătoriei Sibiu.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 martie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Maria Bratu_______

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește