DECIZIE nr. 271 din 24 februarie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2004 privind unele măsuri pentru finalizarea privatizării societăţilor comerciale aflate în portofoliul Autorităţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului şi consolidarea unor privatizări



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2004 privind unele măsuri pentru finalizarea privatizării societăţilor comerciale aflate în portofoliul Autorităţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului şi consolidarea unor privatizări, excepţie ridicată din oficiu de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 2.210/36/2007.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu conţine nicio normă retroactivă, scutirea de la plata accesoriilor aferente creanţelor bugetare reprezentând opţiunea liberă a legiuitorului.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 30 octombrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 2.210/36/2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 52 pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2004 privind unele măsuri pentru finalizarea privatizării societăţilor comerciale aflate în portofoliul Autorităţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului şi consolidarea unor privatizări, excepţie ridicată din oficiu de instanţa de judecată.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal susţine că dispoziţiile art. 52 pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2004, prin care a fost introdus art. 11^1 în Ordonanţa Guvernului nr. 72/2002, sunt neconstituţionale, întrucât contravin principiului neretroactivităţii legii civile, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie. În motivarea excepţiei, se arată că Ordonanţa Guvernului nr. 72/2002 privind unele măsuri pentru finalizarea procesului de privatizare a Societăţii Comerciale „Şantierul Naval” – S.A. Constanţa este un act juridic cu caracter legislativ care nu conţine dispoziţii cu caracter general, aplicabile unui număr nedeterminat de subiecte de drept, ci reglementează anumite măsuri aplicabile strict procedurii de finalizare a procesului de privatizare a Societăţii Comerciale „Şantierul Naval” – S.A. Constanţa. În aplicarea dispoziţiilor ordonanţei, la data de 8 octombrie 2002 a fost finalizat procesul de privatizare, iar la data de 8 ianuarie 2004 s-a realizat transferul dreptului de proprietate asupra acţiunilor societăţii, prin conversia în acţiuni a obligaţiilor acesteia către bugetul de stat şi bugetele speciale exigibile la data finalizării privatizării.Or, în condiţiile în care, prin introducerea art. 11^1 în cuprinsul ordonanţei se reglementează la data de 30 aprilie 2004, cu privire la raporturile juridice născute şi consumate anterior acestei date, şi anume în privinţa majorărilor de întârziere, a dobânzilor şi penalităţilor de orice fel aferente creanţelor care fac obiectul conversiei prevăzute la art. 3-5 din Ordonanţa Guvernului nr. 72/2002, operaţiune juridică realizată la data de 8 octombrie 2002, prin încheierea procesului de privatizare a societăţii, respectiv la data de 8 ianuarie 2004, prin conversia în acţiuni a obligaţiilor societăţii faţă de bugetul de stat şi bugetele speciale, dispoziţiile art. 52 pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2004 sunt retroactive, încălcând prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, arătând că dispoziţiile legale dispun şi pentru trecut, deoarece se extind ca sferă de aplicabilitate şi asupra situaţiilor juridice anterioare intrării în vigoare a legii.Guvernul consideră că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 26/2004 îşi limitează incidenţa exclusiv la situaţii juridice cu persistenţă în timp, aşadar integrate domeniului temporal de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr. 72/2002.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 52 pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2004 privind unele măsuri pentru finalizarea privatizării societăţilor comerciale aflate în portofoliul Autorităţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului şi consolidarea unor privatizări, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 385 din 30 aprilie 2004, text de lege care are următorul conţinut: „2. Se scutesc la plată majorările de întârziere, dobânzile şi penalităţile de orice fel aferente creanţelor care fac obiectul conversiei prevăzute la art. 3-5, datorate de la data finalizării privatizării până la data realizării conversiei, precum şi orice alte accesorii aferente creanţelor bugetare achitate de societatea comercială, datorate şi calculate la data finalizării privatizării.”În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2) din Constituţie.Examinând critica de neconstituţionalitate, Curtea constată că prin Ordonanţa Guvernului nr. 72/2002 s-au reglementat unele măsuri privind finalizarea procesului de privatizare a Societăţii Comerciale „Şantierul Naval” – S.A. Constanţa.Printre măsurile adoptate a fost conversia în acţiuni a creanţelor pe care societatea le datora bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor fondurilor speciale, bugetelor locale, Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Bancare şi Autorităţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, creanţe exigibile la data finalizării privatizării.Potrivit art. 11 din ordonanţă, au fost scutite de la plată majorările de întârziere şi penalităţile de orice fel aferente creanţelor care au făcut obiectul acestei conversii, datorate şi neachitate până la data finalizării privatizării. Cu alte cuvinte, legiuitorul a instituit o scutire de la plata accesoriilor aferente creanţelor bugetare şi creanţelor Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Bancare şi Autorităţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, exigibile la data transferului către investitorul strategic al dreptului de proprietate asupra pachetului majoritar de acţiuni deţinut de stat – data finalizării privatizării.Ulterior, dispoziţiile art. 11^1 , introduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2004, extind sfera de aplicare a scutirii de la plata accesoriilor aferente creanţelor amintite sub două aspecte: pe de o parte, o extindere temporală – se scutesc de la plată majorările de întârziere, dobânzile şi penalităţile datorate de la data finalizării privatizării până la data realizării conversiei şi, pe de altă parte, se adaugă o nouă categorie de scutiri, şi anume aceea a plăţii accesoriilor aferente creanţelor bugetare achitate de societatea comercială, datorate şi calculate la data finalizării privatizării.Aşa cum rezultă din preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 26/2004, finalizarea privatizării în mod accelerat a societăţilor comerciale care se mai află în portofoliul Autorităţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, mai ales a celor cu impact semnificativ în plan economic şi social, precum şi consolidarea unor privatizări, în scopul menţinerii acestor societăţi comerciale în activitate şi fără perturbări sociale majore, servesc interesului public general şi imediat. Avându-se în vedere aceste obiective, scopul reglementării este acela ca societăţile comerciale privatizate să poată exercita în continuare funcţiile economice pentru care au fost constituite, aspecte ce privesc interesul public general, în acord cu obligaţia statului de a asigura protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară, precum şi libertatea comerţului şi protecţia concurenţei loiale, potrivit art. 135 din Constituţie.Curtea reţine că analiza pe care o impune controlul de constituţionalitate trebuie, în mod necesar, să înceapă prin a califica situaţia juridică reglementată prin norma de lege criticată. Astfel, ori de câte ori o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacă s-au realizat înainte de intrarea în vigoare a legii noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii reglementări, care trebuie să respecte suveranitatea legii anterioare. Legea nouă însă este aplicabilă de îndată tuturor situaţiilor ce se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum şi tuturor efectelor produse de situaţiile juridice formate după abrogarea legii vechi.Astfel, Curtea constată că legea nouă operează o modificare sub aspectul extinderii sferei de aplicare a scutirilor de la plata accesoriilor aferente creanţelor datorate statului. Obligaţia de plată a acestor accesorii a luat naştere în mod valabil potrivit reglementărilor în vigoare şi nu a fost stinsă prin plata către creditor, astfel că situaţia juridică nu poate fi calificată drept "facta praeterita", ci "facta pendentia", ale cărei efecte nu au fost consumate. Legea nouă nu modifică temeiul juridic al obligaţiei debitorului, respectiv modalitatea de constituire a situaţiei juridice, ci doar modalitatea de executare, mai precis, de stingere a obligaţiei.De altfel, chiar noţiunea de "scutire de la plată" are semnificaţia aplicării pentru trecut unor obligaţii născute în mod valabil, exigibile, dar neexecutate până la momentul reglementării scutirii. Mai mult, în materia reglementată prin ordonanţa criticată, dat fiind obiectul asupra căruia operează scutirea, şi anume majorările de întârziere, dobânzile şi penalităţile de orice fel aferente creanţelor care fac obiectul conversiei prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 72/2002, dispoziţia criticată nu poate avea ca domeniu temporal de acţiune decât obligaţiile născute în trecut, pentru care statul, în considerarea argumentelor expuse în prealabil, poate institui această exonerare.Aşa fiind, Curtea constată că dispoziţiile criticate respectă principiul "tempus regit actum" şi dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii civile.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2004 privind unele măsuri pentru finalizarea privatizării societăţilor comerciale aflate în portofoliul Autorităţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului şi consolidarea unor privatizări, excepţie ridicată din oficiu de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 2.210/36/2007.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 februarie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește