DECIZIE nr. 271 din 22 octombrie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV pct. 3 şi 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici, cu modificările ulterioare



Costica Bulai – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorPaula C. Pantea – procurorDoina Suliman – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV pct. 3 şi 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici, cu modificările ulterioare, excepţii ridicate de Societatea Comercială „Stana Rotrans” – S.R.L. din Arad în Dosarul nr. 11.027/2001 al Judecătoriei Arad şi Societatea Comercială „Rusexim” – S.R.L. din Targu Mures în Dosarul nr. 3.758/2002 al Tribunalului Mures – Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, având în vedere ca excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 42C/2002 şi nr. 194C/2002 au un conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexarii cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexarii dosarelor.Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicată, coroborate cu cele ale art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 194C/2002 la Dosarul nr. 42C/2002, care este primul înregistrat.Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta Curţii Constituţionale, solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV pct. 3 şi 7 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994, cu modificările ulterioare, ca fiind neîntemeiată. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor alin. (3) al pct. 7 al aceluiaşi articol, se considera ca aceasta este inadmisibila, deoarece dispoziţiile legale criticate fac referire la Legea nr. 76/1992, care a fost abrogată expres potrivit dispoziţiilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 10/1997 cu privire la diminuarea blocajului financiar şi a pierderilor din economie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 14 decembrie 2001, pronunţată de Judecătoria Arad în Dosarul nr. 11.027/2001, şi Încheierea din 5 aprilie 2002, pronunţată de Tribunalul Mures – Secţia civilă în Dosarul nr. 3.758/2002, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV pct. 3 şi 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici, cu modificările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Stana Rotrans” – S.R.L. din Arad şi Societatea Comercială „Rusexim” – S.R.L. din Targu Mures.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile legale criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), art. 41 alin. (7), art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi b), precum şi celor ale art. 135 alin. (1) şi (6), întrucât prin aceste dispoziţii se "ingradeste libertatea comerţului" şi se "instituie o confiscare voalata şi nelegală", precum şi o discriminare între agenţii economici care efectuează export şi cei care derulează afaceri interne, fără a se tine seama de situaţiile concrete care au determinat nerepatrierea la termen a valutei. De asemenea, se considera ca "statul nu asigura nici garantarea proprietăţii private şi nici libertatea comerţului, agentul economic intern fiind pus în situaţia de a răspunde cu patrimoniul sau chiar pentru situaţiile în care nu are vreo forma de vinovăţie […]".Instanţele de judecată, având în vedere jurisprudenta în materie a Curţii Constituţionale, apreciază ca dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate, deoarece prevăd măsuri de consolidare a regimului valutar, de intarire a disciplinei financiare a agenţilor economici care desfăşoară activităţi de export-import.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierile de sesizare a Curţii Constituţionale au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia este neîntemeiată, dispoziţiile legale criticate fiind în concordanta cu prevederile constituţionale invocate.Guvernul, în punctul sau de vedere, considera, de asemenea, ca excepţia este neîntemeiată. Se apreciază, ţinând seama de jurisprudenta în materie a Curţii Constituţionale, ca nici economia de piaţa şi nici libertatea comerţului nu justifica încălcarea obligaţiei de repatriere a valutei şi a termenului maxim de repatriere, deoarece de constituirea fondurilor valutare depinde funcţionarea însăşi a sistemului economic.Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, rapoartele întocmite în cauze de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. IV pct. 3 şi 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 28 din 28 ianuarie 1994), aprobată cu modificări prin Legea nr. 12/1995 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 27 din 7 februarie 1995).Textele constituţionale invocate de autorii excepţiei ca fiind incalcate sunt art. 16 alin. (1), art. 41 alin. (7), art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi b), precum şi art. 135 alin. (1) şi (6).Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata următoarele:I. Cu privire la constituţionalitatea pct. 3 al art. IV din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 (care instituie modalităţile şi termenele de repatriere a valutei rezultate din actele de comerţ internaţional realizate de agenţii economici), precum şi pct. 7 alin. (1) şi (2) al aceluiaşi articol (care prevede sancţiunile în cazul nerespectării acestor termene), Curtea s-a pronunţat prin numeroase decizii, constatând ca aceste dispoziţii legale sunt constituţionale, în esenta, pentru următoarele motive:– dispoziţiile art. IV din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994, aprobată cu modificări prin Legea nr. 12/1995 şi modificată prin Legea nr. 105/1997, nu contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 41 alin. (7), deoarece nu se instituie „o confiscare mascată”, ci se reglementează măsuri de consolidare a regimului valutar, de intarire a disciplinei financiare a agenţilor economici care desfăşoară activităţi de import-export, prevăzându-se obligaţia acestora de repatriere a valutei, precum şi sancţiuni pentru nerespectarea acestei obligaţii, nerespectare care constituie contravenţie;– conform alin. (1) al art. 41 din Constituţie, "Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege", iar în temeiul alin. (8) al art. 41 din Constituţie, "Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii";– se constată că aceste prevederi constituţionale au fost respectate, deoarece limitele dreptului de proprietate au fost stabilite prin lege (Legea nr. 12/1995, prin care a fost aprobată cu modificări Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994), iar amenzile contravenţionale prevăzute de pct. 7 al art. IV din ordonanţa criticata sunt, de asemenea, prevăzute în condiţiile legii;– se considera ca protecţia proprietăţii private şi, respectiv, a averii dobândite în mod licit, care nu poate fi confiscată, nu justifica utilizarea bunurilor proprietate privată, indiferent de natura lor, pentru nesocotirea unui interes naţional, asa cum este cel al asigurării disponibilităţilor valutare necesare asigurării obligaţiilor externe de plată ale economiei (în acelaşi sens Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 64 din 14 aprilie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 220 din 16 iunie 1998);– dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) şi b) şi nici celor ale art. 135 alin. (1) şi (6), ci, dimpotriva, acestea sunt respectate, deoarece, tocmai în temeiul art. 134 alin. (2) lit. b), "Statul trebuie să asigure: protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară". Aceasta obligaţie fundamentală a fost respectata de Guvern şi Parlament, ordonanţa criticata având ca scop însăşi protejarea intereselor naţionale prin consolidarea regimului valutar, asigurarea disponibilităţilor valutare necesare îndeplinirii obligaţiilor externe de plată ale economiei. Nici economia de piaţa şi nici libertatea comerţului nu justifica încălcarea obligaţiei de repatriere a valutei şi a termenului legal maxim de repatriere, deoarece de constituirea fondurilor valutare depinde însăşi funcţionarea sistemului economic, astfel încât autonomia juridică a agenţilor economici în activitatea de comerţ exterior nu se poate realiza decât cu respectarea acestor obligaţii.În acest sens Curtea Constituţională s-a pronunţat prin numeroase decizii ca, de exemplu, Decizia nr. 60 din 31 martie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 183 din 18 mai 1998, şi Decizia nr. 104 din 6 iunie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 383 din 16 august 2000.Întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa determine o schimbare a jurisprudenţei Curţii, soluţia şi considerentele din deciziile amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauza.Referitor la susţinerea potrivit căreia textele de lege criticate contravin art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea constata ca aceste prevederi constituţionale nu au incidenţa în cauza, deoarece acestea consacra egalitatea în drepturi a cetăţenilor, iar nu a unor societăţi comerciale.În sfârşit, Curtea constata ca aspectele legate de existenta sau inexistenta culpei nu ţin de constituţionalitatea textelor de lege criticate, ci constituie împrejurări a căror apreciere aparţine competentei instanţei de judecată.II. În legătură cu dispoziţiile alineatului final al pct. 7 al art. IV din ordonanţa supusă controlului de constituţionalitate, Curtea constata ca acestea fac referire la Legea nr. 76/1992, lege abrogată expres prin art. 11 lit. c) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 10/1997 cu privire la diminuarea blocajului financiar şi a pierderilor din economie (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 22 aprilie 1997). Ca urmare, în cazul depăşirii termenului prevăzut de alineatul final al pct. 7 al art. IV din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994, nu se vor mai putea aplica sancţiunile reglementate prin Legea nr. 76/1992, la care se aplică o majorare de 50%, deoarece un text legal care face trimitere la o norma care între timp a ieşit din vigoare nu mai produce efecte juridice. În consecinţa, prevederile alineatului final al pct. 7 al art. IV din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 nu pot constitui obiectul controlului de constituţionalitate, având în vedere ca, potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională are competenţa de a decide numai asupra normelor juridice în vigoare. Prin urmare, în temeiul alin. (6) al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, excepţia de neconstituţionalitate a alineatului final al pct. 7 al art. IV din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 apare ca fiind inadmisibila.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi în ceea ce priveşte dispoziţiile art. IV pct. 7 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV pct. 7 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici, cu modificările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Stana Rotrans” – S.R.L. din Arad în Dosarul nr. 11.027/2001 al Judecătoriei Arad şi de Societatea Comercială „Rusexim” – S.R.L. din Targu Mures în Dosarul nr. 3.758/2002 al Tribunalului Mures – Secţia civilă.2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV pct. 3 şi 7 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici, cu modificările ulterioare, excepţie ridicată de aceiaşi autori în aceleaşi dosare.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 octombrie 2002.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. COSTICA BULAIMagistrat-asistent,Doina Suliman––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește