DECIZIE nr. 271 din 22 martie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 237 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale şi art. 34 din Legea contabilităţii nr. 82/1991



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorDaniela Ramona Mariţiu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 237 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale şi ale art. 34 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Kym Group” – S.R.L. din Găeşti în Dosarul nr. 4.414/2006 al Tribunalului Dâmboviţa – Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilă.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 24 august 2006, pronunţată în Dosarul nr. 4.414/2006, Tribunalul Dâmboviţa – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 237 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale şi ale art. 34 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, excepţie ridicată de Societatea Comercială din Găeşti.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate sunt "anticonstituţionale", deoarece "instituie în sarcina societăţilor comerciale o anumită obligaţie de a întocmi situaţii financiare anuale şi de a fi publicate", fără însă a invoca încălcarea niciunui principiu sau drept fundamental prevăzut în Constituţie.Tribunalul Dâmboviţa – Secţia comercială şi de contencios administrativ arată că dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor art. 135 din Constituţie.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 237 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, şi ale art. 34 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 14 ianuarie 2005.În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale autorul excepţiei nu invocă încălcarea niciunui principiu sau drept fundamental prevăzut în Constituţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul acesteia susţine neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 237 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale şi ale art. 34 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, fără a indica prevederile din Constituţie pretins încălcate prin textul criticat.Curtea observă că, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizările adresate Curţii Constituţionale pot fi făcute în formă scrisă şi motivate. Coroborând acest text de lege cu prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992 rezultă că esenţa controlului de constituţionalitate este exercitarea acestuia numai în limitele sesizării. Prin urmare, Curtea Constituţională nu se poate substitui părţii cu privire la invocarea unor motive de neconstituţionalitate. Acest fapt ar avea semnificaţia exercitării unui control de constituţionalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu dispoziţiile Legii nr. 47/1992.În consecinţă, Curtea urmează să respingă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 237 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale şi ale art. 34 din Legea contabilităţii nr. 82/1991 ca fiind inadmisibilă, deoarece nu este îndeplinită o cerinţă imperativă în ceea ce priveşte sesizarea instanţei de contencios constituţional.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 237 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale şi art. 34 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Kym Group” – S.R.L în Dosarul nr. 4.414/2006 al Tribunalului Dâmboviţa – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 martie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Daniela Ramona Mariţiu–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește