DECIZIE nr. 271 din 16 martie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorBenke Karoly – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată din oficiu de Tribunalul Comercial Cluj în Dosarul acestuia nr. 1.990/1.285/2007.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 9 martie 2010, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, şi au fost consemnate în încheierea din aceeaşi dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea, în conformitate cu dispoziţiile art. 14 şi ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a amânat pronunţarea pentru data de 16 martie 2010.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 16 martie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 1.990/1.285/2007, Tribunalul Comercial Cluj a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată din oficiu într-o cauză ce priveşte procedura insolvenţei.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se apreciază că textul legal criticat este neconstituţional, întrucât instituie în favoarea unui creditor sau a unor creditori ce acţionează concertat un regim favorabil şi discriminator faţă de ceilalţi participanţi la procedura insolvenţei, întrucât le acordă acestora în mod discreţionar posibilitatea de a alege administratorul/lichidatorul judiciar. Se mai arată că, întrucât procedura insolvenţei este una judiciară şi publică, nu privată, şi această măsură ar trebui să fie sub controlul judecătorului-sindic, în sensul că acesta să aibă posibilitatea de a o cenzura.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006. În realitate, din motivarea excepţiei se reţine că autorul acesteia critică numai primele două teze ale art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 85/2006, text asupra căruia Curtea, potrivit jurisprudenţei sale, urmează să se pronunţe. Dispoziţiile legale criticate au următorul cuprins:"Art. 11. – (1) Principalele atribuţii ale judecătorului-sindic, în cadrul prezentei legi, sunt […]:c) desemnarea motivată, prin sentinţa de deschidere a procedurii, dintre practicienii în insolvenţă compatibili care au depus ofertă de servicii în acest sens la dosarul cauzei, a administratorului judiciar provizoriu sau, după caz, a lichidatorului care va administra procedura până la confirmarea ori, după caz, înlocuirea sa de către adunarea creditorilor sau creditorul care deţine cel puţin 50% din valoarea creanţelor, fixarea remuneraţiei în conformitate cu criteriile stabilite de legea de organizare a activităţii practicienilor în insolvenţă, precum şi a atribuţiilor acestuia pentru această perioadă. Judecătorul-sindic va desemna administratorul judiciar provizoriu sau lichidatorul provizoriu solicitat de către creditorul care a solicitat deschiderea procedurii sau de către debitor, dacă cererea îi aparţine. […]". … Chiar dacă instanţa de judecată nu a arătat în mod expres textele constituţionale pretins a fi încălcate, Curtea observă, din motivarea excepţiei, că acestea sunt art. 16 privind egalitatea în drepturi şi art. 124 privind înfăptuirea justiţiei.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că, în jurisprudenţa sa, s-a mai pronunţat asupra unor excepţii de neconstituţionalitate motivate în mod similar.Astfel, Curtea, prin Decizia nr. 726 din 7 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 496 din 17 iulie 2009, a stabilit cu valoare de principiu că, „în cadrul procedurii falimentului, administratorul judiciar sau lichidatorul au o poziţie şi o situaţie deosebite faţă de toate părţile şi faţă de toţi ceilalţi participanţi la procedură, ei nefiind parte în proces, ci participanţi la procedură, cu rol şi atribuţii determinate de lege. Aceştia nu acţionează în interes personal, ci în interesul bunei desfăşurări a întregii proceduri, în interesul debitorului insolvabil, pentru reîntregirea patrimoniului acestuia, cât şi în interesul creditorilor, pentru ca aceştia să îşi poată valorifica creanţele în cât mai mare măsură şi cât mai operativ”.De asemenea, prin Decizia nr. 898 din 16 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 6 august 2009, Curtea a statuat, în raport cu dispoziţiile art. 19 alin. (2^1) şi alin. (3) din Legea nr. 85/2006, că „posibilitatea creditorului ce deţine cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor de a desemna, fără consultarea adunării creditorilor, un administrator judiciar sau lichidator ori de a-l confirma pe cel provizoriu, este pe deplin justificată, întrucât legiuitorul a optat pentru criteriul valorii, iar nu cel al numărului creditorilor şi nu contravine principiului egalităţii în faţa legii, prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituţie”. Totodată, Curtea a mai arătat că, „potrivit art. 11 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2006, judecătorul-sindic confirmă, prin încheiere, administratorul judiciar sau lichidatorul desemnat de creditorul ce deţine cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor, iar, în conformitate cu prevederile alin. (3) al art. 19 din aceeaşi lege, ceilalţi creditori pot contesta la judecătorul-sindic, pentru motive de nelegalitate, decizia creditorului care deţine cel puţin 50%, prevăzută la alin. (21), în termen de 3 zile de la data publicării acesteia în Buletinul procedurilor de insolvenţă. Prin urmare, Curtea constată că dispoziţiile art. 19 alin. (21) din Legea nr. 85/2006 nu contravin prevederilor art. 21 din Legea fundamentală”. Prin aceeaşi decizie, Curtea a statuat că „faptul că împotriva deciziei creditorului care deţine cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor de a desemna, fără consultarea adunării creditorilor, un administrator judiciar sau lichidator în locul celui provizoriu ori de a confirma administratorul judiciar provizoriu sau lichidatorul provizoriu, creditorii interesaţi pot face contestaţie la judecătorul-sindic, pentru motive de nelegalitate, în termen de 3 zile de la data publicării acestei decizii în Buletinul procedurilor de insolvenţă, îşi găsesc justificarea în însuşi specificul acestei proceduri şi are drept scop asigurarea desfăşurării cu celeritate a acesteia”.Prin alte decizii, de exemplu, Decizia nr. 900 din 16 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 18 august 2009, Curtea a statuat: „faptul că adunarea creditorilor desemnează administratorul judiciar sau lichidatorul, stabilindu-i şi remuneraţia, sau confirmă administratorul judiciar ori lichidatorul desemnat provizoriu de către judecătorul-sindic nu poate avea ca o consecinţă încălcarea principiului potrivit căruia justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege, consacrat prin art. 126 alin. (1) din Constituţie, deoarece, pe de-o parte, această desemnare este confirmată de judecătorul-sindic prin încheiere, iar ceilalţi creditori pot contesta decizia de desemnare la judecătorul-sindic, pentru motive de nelegalitate, în condiţiile art. 19 alin. (3) din Legea nr. 85/2006. Pe de altă parte, aşa cum rezultă din nota de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 173/2008, care a modificat dispoziţiile criticate ale art. 11 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2006, această lege privind procedura insolvenţei a introdus ca elemente de noutate, printre altele, degrevarea judecătorului-sindic de responsabilităţile ce excedează sferei contenciosului şi amplificarea rolului adunării creditorilor, pornind de la acquis-ul comunitar în materie şi valorificând principiile consacrate în legislaţia internaţională şi bunele practici în materie”.În fine, prin Decizia nr. 572 din 14 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 357 din 27 mai 2009, Curtea a statuat că reglementarea atribuţiilor administratorului judiciar şi ale lichidatorului nu atrag restrângerea accesului la justiţie.Având în vedere aceste considerente de principiu, Curtea constată că judecătorul-sindic poate controla măsura înlocuirii lichidatorului sau administratorului judiciar dispusă de adunarea creditorilor ori de creditorul care deţine cel puţin 50% din valoarea creanţelor numai pentru motive de legalitate.O asemenea limitare a controlului judecătoresc ţine de specificul procedurii insolvenţei, mai precis de rolul crescut pe care creditorii trebuie să îl deţină în procesul de urmărire şi recuperare a creanţelor lor. În schimb, în temeiul art. 11 lit. d) din lege, judecătorul-sindic are competenţa de a înlocui, pentru motive temeinice, prin încheiere, administratorul judiciar sau lichidatorul.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată din oficiu de Tribunalul Comercial Cluj în Dosarul acestuia nr. 1.990/1.285/2007.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 martie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Benke Karoly––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește