DECIZIE nr. 270 din 22 martie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorCristina Cătălina Turcu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Nicolae Cojocaru, Eliza Cojocaru, Cristian Cojocaru, Ştefan Cojocaru şi George Cojocaru în Dosarul nr. 30.637/299/2005 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.La apelul nominal răspunde unul dintre autorii excepţiei, Nicolae Cojocaru, şi partea Aura Ilie, personal şi asistată de apărător cu delegaţie la dosar. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Autorul excepţiei, Nicolae Cojocaru, depune la dosar o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată, întrucât apărătorul său este bolnav.Apărătorul părţii prezente se opune cererii de amânare, considerând că se urmăreşte tergiversarea judecării cauzei.Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea cererii de amânare.Curtea respinge cererea de amânare, întrucât aceasta nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă.Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.Autorul excepţiei, Nicolae Cojocaru, solicită admiterea acesteia.Apărătorul părţii Aura Ilie solicită, în principal, respingerea excepţiei ca inadmisibilă, apreciind că aceasta nu are legătură cu soluţionarea cauzei. În subsidiar, consideră că excepţia este neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat ocroteşte în mod egal atât chiriaşii, cât şi proprietarii. Totodată, arată că niciuna dintre interpretările posibile date normelor legale criticate nu aduce atingere prevederilor art. 20 din Constituţie şi, prin prisma acestuia, prevederilor din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului invocate de autorii excepţiei. Mai arată că titularii drepturilor au obligaţia constituţională de a le exercita cu bună-credinţă.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că dispoziţiile legale criticate ocrotesc în mod egal pe proprietar şi pe chiriaş, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 20 septembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 30.637/299/2005, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, deoarece din formularea acestuia "rezultă că există cetăţeni cărora li se prelungesc contractele de închiriere şi cetăţeni cărora nu li se prelungesc aceste contracte", instituindu-se aşadar discriminări între cele două categorii. Totodată, art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 ocroteşte numai pe proprietar, nu şi pe chiriaş. Sunt încălcate şi prevederile art. 25 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art. 9, 10, 11 şi 12 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, ce garantează dreptul la un nivel de trai corespunzător, respectiv dreptul la locuinţă.Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, considerând că situaţiile excepţionale reglementate prin textul de lege criticat au impus soluţii de excepţie.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată că nu poate fi reţinută critica de neconstituţionalitate a textului de lege criticat în raport de dispoziţiile art. 16 din Constituţie, deoarece acestea se aplică tuturor celor prevăzuţi în ipoteza normei, fără discriminări pe considerente arbitrare.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, prezent la dezbateri, susţinerile apărătorului părţii Aura Ilie, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999, cu modificările aduse prin Legea nr. 241/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 23 mai 2001.– Art. 13: "Prelungirea contractelor de închiriere nu se aplică:a) în cazul contractelor de închiriere încheiate de chiriaşi cu proprietari persoane fizice, altele decât cele prevăzute la art. 2-7; … b) în cazul contractelor de închiriere pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe proprietate particulară, prevăzute la art. 1-7, ai căror titulari de contract sau membri de familie menţionaţi în contract sunt proprietari ai unei locuinţe corespunzătoare ori au înstrăinat o locuinţă corespunzătoare, după data de 1 ianuarie 1990, în aceeaşi localitate. Fac excepţie contractele de închiriere ai căror titulari sau membri de familie menţionaţi în contract au redobândit, ca foşti proprietari sau moştenitori ai acestora, locuinţe care sunt efectiv ocupate de chiriaşi persoane fizice, de una dintre persoanele juridice prevăzute la art. 1 sau de o instituţie publică; … c) chiriaşului care refuză să preia în folosinţă o altă locuinţă pusă la dispoziţie, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, de fostul proprietar sau de moştenitorii acestuia ori de autorităţile publice locale; … d) în cazul litigiilor determinate de refuzul chiriaşilor cărora li s-a notificat să încheie un nou contract de închiriere cu proprietarul, potrivit Legii nr. 17/1994, Legii nr. 112/1995 sau Legii nr. 114/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; … e) în cazul litigiilor dintre proprietar şi chiriaş având ca obiect schimbul de locuinţe; … f) în cazul chiriaşilor care au subînchiriat locuinţa fără consimţământul scris al proprietarului; … g) în cazul chiriaşilor care au schimbat total sau parţial destinaţia ori structura interioară a locuinţei fără consimţământul scris al proprietarului şi fără aprobările legale; … h) chiriaşului care a pricinuit însemnate stricăciuni locuinţei, clădirii în care este situată aceasta, instalaţiilor sau bunurilor aferente acestora ori care a înstrăinat fără drept părţi din acestea; … i) chiriaşului care are un comportament ce face imposibilă convieţuirea sau împiedică folosirea normală a locuinţei; … j) chiriaşilor rezidenţi în străinătate care, fără a fi detaşaţi, nu au mai folosit locuinţa mai mult de un an fără întrerupere." … Prevederile legale criticate sunt considerate a fi contrare dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi şi ale art. 20 privitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, cu referire la art. 25 privind dreptul la un nivel de trai decent, din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, ale art. 9 referitor la dreptul oricărei persoane la securitate socială, ale art. 10 privind ocrotirea şi asistenţa acordate familiei, ale art. 11 referitor la dreptul oricărei persoane la un nivel de trai decent şi ale art. 12 privind dreptul la ocrotirea sănătăţii, din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale.Examinând excepţia, Curtea Constituţională constată că dispoziţiile art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la prevederile art. 16 din Constituţie.Astfel, prin Decizia nr. 363 din 5 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 834 din 15 septembrie 2005, Curtea a statuat că textul de lege criticat nu instituie privilegii sau discriminări între cetăţeni şi nu încalcă principiul constituţional al egalităţii în drepturi a cetăţenilor, tratamentul egal impunându-se doar pentru cetăţenii aflaţi în situaţii identice. Dispoziţiile legale criticate ocrotesc în mod egal pe proprietar şi pe chiriaş, stabilind, pe de o parte, în ce măsură proprietarul poate refuza în mod justificat prelungirea contractului, iar, pe de altă parte, dând chiriaşului posibilitatea să îşi apere dreptul locativ în condiţiile în care nu i se poate reproşa vreo conduită culpabilă.Curtea mai observă că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 este un act normativ prin care sunt instituite măsuri de protecţie a chiriaşilor. Exceptarea, prin textul de lege criticat, a unor categorii de chiriaşi de la aplicarea acestor măsuri se justifică ori prin lipsa unei necesităţi reale de a beneficia de prelungirea contractelor de închiriere, ori datorită conduitei culpabile a chiriaşilor.Aşa fiind, dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere nici prevederilor art. 20 din Constituţie, coroborate cu art. 25 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art. 9, 10, 11 şi 12 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Nicolae Cojocaru, Eliza Cojocaru, Cristian Cojocaru, Ştefan Cojocaru şi George Cojocaru în Dosarul nr. 30.637/299/2005 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 martie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Cristina Cătălina Turcu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește