DECIZIE nr. 270 din 2 octombrie 2001

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. d) şi ale art. 79 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorGabriela Ghita – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. d) şi ale art. 79 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Studio Forma Group” – S.R.L. în Dosarul nr. 7.607/1999 al Tribunalului Bucureşti – Secţia comercială.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei. Se arata ca prevederile legale criticate nu restrang exercitarea dreptului de proprietate, ele constituind o măsura de protecţie a acestuia. Or, alin. (6) al art. 41 din Constituţie obliga proprietarul la respectarea unor sarcini care sunt prevăzute de lege, precum şi la exercitarea cu buna-credinţa a drepturilor şi libertăţilor.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 14 februarie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 7.607/1999, Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. d) şi a celor ale art. 79 din Legea nr. 64/1995, republicată, cu modificările ulterioare, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Studio Forma Group” – S.R.L. în Dosarul nr. 7.607/1999 al Tribunalului Bucureşti – Secţia comercială, având ca obiect judecarea cererii formulate de autorul excepţiei împotriva Băncii Comerciale Albina, intemeiata pe dispoziţiile Legii nr. 64/1995.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenta, ca dispoziţiile art. 10 lit. d) şi ale art. 79 din Legea nr. 64/1995, republicată, contravin prevederilor art. 41 alin. (1) şi (2), ale art. 49, ale art. 134 alin. (2) lit. a) şi ale art. 135 alin. (6) din Constituţie, deoarece nu garantează dreptul de proprietate, restrangand exerciţiul acestuia şi contravenind obligaţiei statului de a asigura libertatea comerţului, prin aceea ca i se ia debitorului dreptul de a-şi conduce activitatea.Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială, exprimandu-şi opinia, considera ca excepţia nu este intemeiata, întrucât "susţinerile debitoarei nu-şi găsesc reflectarea în textele legii".Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca textele criticate nu contravin prevederilor constituţionale, ele având ca scop evitarea fraudarii creditorilor.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 10 lit. d) şi cele ale art. 79 din Legea nr. 64/1995, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999, texte care au următorul cuprins:– Art. 10 lit. d): "Principalele atribuţii ale judecătorului-sindic, în cadrul prezentei legi, sunt: […] d) judecarea cererilor de a se ridica debitorului dreptul de a-şi mai conduce activitatea;"– Art. 79: "(1) În lipsa unui plan de reorganizare, confirmat de judecătorul-sindic în condiţiile art. 68, debitorul, un creditor, comitetul creditorilor sau camera de comerţ şi industrie teritorială poate adresa judecătorului-sindic o cerere de a se ridica debitorului dreptul de a-şi conduce activitatea.(2) Judecătorul-sindic va examina, în termen de 10 zile, o astfel de cerere, într-o şedinţa la care vor fi citaţi debitorul, creditorii, administratorul, comitetul creditorilor şi camera de comerţ şi industrie teritorială. Cererea va putea fi admisă numai motivat, printre motive figurand pierderile continue din averea debitorului sau lipsa probabilitatii de realizare a unui plan raţional de activitate. … (3) Dacă cererea este admisă, judecătorul-sindic va dispune şi aplicarea de îndată a dispoziţiilor prezentei secţiuni." … Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine ca prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 41 alin. (1) şi (2), ale art. 49, ale art. 134 alin. (2) lit. a) şi ale art. 135 alin. (6).Se considera în esenta ca prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece încalcă dreptul debitorului de a-şi conduce activitatea.Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata că nu poate retine criticile formulate de autorul acesteia.Prevederile legale criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate, ele având ca finalitate ridicarea dreptului de a-şi conduce activitatea pentru debitorul faţă de care s-a declansat procedura de reorganizare şi faliment şi care suferă pierderi continue din averea sa ori se afla în situaţia în care nu exista probabilitatea de realizare a unui plan raţional de activitate. În contextul procedurii speciale de executare silită instituită prin Legea nr. 64/1995 sunt reglementate tocmai acele condiţii în care creditorii să poată fi plătiţi, iar prin aceasta să fie asigurată buna funcţionare a creditului şi respectarea obligaţiilor contractuale, esenţiale desfăşurării comerţului şi concurentei loiale. În consecinţa, Curtea constata ca debitorul care, cu reacredinta, refuza adoptarea măsurilor prevăzute de lege pentru salvgardarea intereselor creditorilor săi nu poate pretinde încălcarea dreptului de proprietate.Referitor la invocarea art. 49 din Constituţie Curtea constata ca acesta nu are nici o legătură cu cauza, întrucât dreptul comerciantului de a-şi conduce activitatea nu este unul dintre drepturile şi libertăţile fundamentale prevăzute în titlul II din Constituţie, la care se referă art. 49. De altfel, ridicarea dreptului debitorului de a-şi conduce activitatea poate interveni, cu respectarea condiţiilor prevăzute la art. 79 din lege, numai după declanşarea procedurii complexe prevăzute de Legea nr. 64/1995, republicată, în caz de încetare de plati timp de cel puţin 30 de zile, deci de insolventa comercială, situaţie în care debitorul şi-a încălcat obligaţia de a-şi plati datoriile pe care le are faţă de creditori, conform obligaţiilor contractuale asumate. În aceste condiţii ridicarea dreptului de a-şi conduce activitatea de către debitorul aflat în încetare de plati, pronunţată de judecătorul-sindic în conformitate cu dispoziţiile art. 10 lit. d) şi ale art. 79 din lege, este consecinţa deschiderii procedurii falimentului, reglementată de capitolul III secţiunea a 6-a din Legea nr. 64/1995, republicată, aplicabilă când nu mai exista posibilitatea reorganizării activităţii debitorului. Aceasta procedura extrema presupune, de asemenea, indisponibilizarea bunurilor din averea debitorului, tocmai în vederea garantarii posibilităţii de plată a creanţelor creditorilor.Pierderea dreptului de a-şi conduce activitatea de către debitorul aflat în încetare de plati, în conformitate cu dispoziţiile art. 79 din Legea nr. 64/1995, republicată, nu contravine dispoziţiilor art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie, care prevăd obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie. Măsura ridicării dreptului debitorului de a-şi conduce activitatea, prin finalitatea ei, răspunde în realitate cerinței asigurării unui cadru favorabil valorificării tuturor factorilor de producţie, ceea ce vizează pe toţi agenţii economici, inclusiv debitorul şi creditorii, precum şi funcţionarea creditului.De asemenea, Curtea retine ca prevederile art. 10 lit. d) şi ale art. 79 din Legea nr. 64/1995, republicată, nu încalcă dispoziţiile art. 135 alin. (6) din Constituţie, care consacra inviolabilitatea proprietăţii private „în condiţiile legii”.De altfel, dispoziţiile art. 10 lit. d) şi ale art. 79 din Legea nr. 64/1995, republicată, au mai format obiectul controlului de constituţionalitate, Curtea stabilind prin mai multe decizii, ca de exemplu Decizia nr. 241 din 10 iulie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 26 septembrie 2001, ca aceste dispoziţii sunt constituţionale.Soluţia pronunţată şi considerentele care au stat la baza acesteia îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţa, întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa determine modificarea jurisprudenţei Curţii.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. d) şi ale art. 79 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată, excepţie ridicată de S.C. „Studio Forma Group” – S.R.L. în Dosarul nr. 7.607/1999 al Tribunalului Bucureşti – Secţia comercială.Definitivă.Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 octombrie 2001.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Maria Bratu––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește