DECIZIE nr. 270 din 16 martie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (2), art. 7 alin. (1^1) şi (5), art. 18 lit. c), art. 20 alin. (1) şi (2), art. 45 alin. (2) şi (2^1), art. 46 alin. (4) şi art. 48 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, astfel cum au fost modificate şi completate prin Legea nr. 1/2009



Acsinte Gaspar – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorCarmen-Cătălina Gliga – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (2), art. 7 alin. (1^1) şi (5), art. 18 lit. c), art. 20 alin. (1) şi (2), art. 45 alin. (2) şi (2^1), art. 46 alin. (4) şi art. 48 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Silvia Maria Sulica, Eugen-Dan Sulica şi Castris Maria-Cristina Sulica în Dosarul nr. 44.118/3/2007 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă, de Rodica Fotiade în Dosarul nr. 8.118/211/2008 al Tribunalului Cluj – Secţia civilă şi de Szentmiklosy Gabor Andras în Dosarul nr. 9.288/211/2008 al Judecătoriei Cluj-Napoca – Secţia civilă. Excepţia de neconstituţionalitate formează obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 5.578D/2009, nr. 5.748D/2009 şi nr. 6.831D/2009.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 25 februarie 2010 şi au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 16 martie 2010.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin Încheierea din 3 martie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 44.118/3/2007, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1^1) şi alin. (5), art. 20 alin. (2) şi art. 45 alin. (2^1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, astfel cum au fost modificate şi completate prin Legea nr. 1/2009, excepţie ridicată de Silvia Maria Sulica, Eugen-Dan Sulica şi Castris Maria-Cristina Sulica.Prin Încheierea din 19 mai 2009, pronunţată în Dosarul nr. 8.118/211/2008, Tribunalul Cluj – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (2), art. 7 alin. (1^1) şi (5), art. 18 lit. c), art. 45 alin. (2) şi (2^1), art. 46 alin. (4) şi art. 48 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, astfel cum au fost modificate şi completate prin Legea nr. 1/2009, excepţie ridicată de Rodica Fotiade.Prin Încheierea din 22 mai 2009, pronunţată în Dosarul nr. 9.288/211/2008, Judecătoria Cluj-Napoca – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (2), art. 7 alin. (1^1) şi (5), art. 18 lit. c), art. 45 alin. (2) şi (2^1), art. 46 alin. (4) şi art. 48 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, astfel cum au fost modificate şi completate prin Legea nr. 1/2009, excepţie ridicată de Szentmiklosy Gabor Andras.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia arată, în esenţă, că dispoziţiile Legii nr. 10/2001, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 1/2009, instituie un tratament diferit pentru persoane aflate în situaţii de fapt şi de drept identice, discriminarea operând în funcţie de momentul soluţionării cererilor formulate în baza legii, în forma anterioară modificării. Astfel, dacă înaintea apariţiei Legii nr. 1/2009, dovedirea lipsei bunei-credinţe a subdobânditorului avea ca efect restituirea în natură a bunului imobil către fostul proprietar, după intrarea în vigoare a legii criticate, restituirea în natură nu mai poate opera. Prin urmare, având în vedere că legea nouă intervine asupra efectelor unor situaţii juridice finalizate anterior odată cu introducerea notificărilor, respectiv a acţiunilor în justiţie reglementate de Legea nr. 10/2001, în termenele prescrise în acest sens, suprimând posibilitatea legală a persoanelor îndreptăţite de a primi restituirea în natură a imobilelor, dispoziţiile criticate încalcă prevederile cuprinse în art. 15 alin. (2), art. 16 şi 44 din Constituţie.Pe de altă parte, prevederile Legii nr. 1/2009 nu respectă cerinţele de precizie şi previzibilitate, deoarece nu stabilesc cu claritate sensul noţiunii de „imobile preluate fără titlu valabil” înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 213/1998, aducând o gravă atingere securităţii juridice şi stabilităţii raporturilor juridice.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă consideră că textele legale criticate nu retroactivează deoarece nu operează modificări cu privire la condiţiile de existenţă a dreptului de proprietate, limitându-se la a reglementa garanţii suplimentare ale dreptului de proprietate dobândit de chiriaşi.Tribunalul Cluj – Secţia civilă apreciază ca fiind întemeiată excepţia de neconstituţionalitate având ca obiect dispoziţiile art. 45 alin. (2) şi (2^1) din Legea nr. 10/2001, întrucât acestea califică drept acte autentice contractele de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul Legii nr. 112/1995, fără a diferenţia dacă au fost încheiate anterior sau ulterior modificării Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 1/2009.Judecătoria Cluj-Napoca – Secţia civilă consideră că excepţia este neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.Guvernul consideră că prevederile art. 45 alin. (2) şi (2^1) şi art. 46 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 sunt neconstituţionale prin raportare la dispoziţiile art. 15 şi 20 alin. (2) din Constituţie, precum şi la cele ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a celorlalte prevederi, criticile formulate sunt neîntemeiate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie următoarele dispoziţii din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, cu modificările şi completările aduse prin Legea nr. 1/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 3 februarie 2009, dispoziţii care au următorul conţinut:Art. 2 alin. (2): abrogat;– Art.7: "(1^1) Nu se restituie în natură, ci doar în echivalent, imobilele care au fost înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, cu modificările ulterioare, cu respectarea condiţiilor cerute de lege. […](5) Nu se restituie în natură terenurile aferente imobilelor care au fost înstrăinate în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare.”; … – Art. 18 lit. c): "Măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent şi în următoarele cazuri: […]c) imobilul a fost înstrăinat cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare.”; … – Art. 20: "(1) Persoanele care au primit despăgubiri în condiţiile Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, pot solicita restituirea în natură numai în cazul în care imobilul nu a fost vândut până la data intrării în vigoare a prezentei legi şi numai după returnarea sumei reprezentând despăgubirea primită actualizată cu indicele de inflaţie.(2) În cazul în care imobilul a fost vândut cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, persoana îndreptăţită are dreptul numai la măsuri reparatorii prin echivalent pentru valoarea de piaţă corespunzătoare a întregului imobil, teren şi construcţii, stabilită potrivit standardelor internaţionale de evaluare. Dacă persoanele îndreptăţite au primit despăgubiri potrivit prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, ele au dreptul la diferenţa dintre valoarea încasată, actualizată cu indicele inflaţiei, şi valoarea corespunzătoare de piaţă a imobilului.”; … – Art. 45 alin. (2) şi (2^1): "(2) Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, considerate astfel anterior intrării în vigoare a Legii nr. 213/1998, cu modificările şi completările ulterioare, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună-credinţă.(2^1) Contractele de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, sunt acte autentice şi constituie titlu de proprietate opozabil de la dată încheierii acestora.”;– Art. 46 alin. (4): "Persoana îndreptăţită are obligaţia de a urma calea prevăzută de prezenta lege, după intrarea acesteia în vigoare. Prevederile prezentei legi se aplică cu prioritate.";– Art. 48 alin. (2): "Indiferent dacă imobilul a fost preluat cu titlu valabil sau fără titlu, obligaţia despăgubirii prevăzută la alin. (1) revine persoanei îndreptăţite.";– Art. 48 alin. (3): abrogat.În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) şi (2), art. 20, art. 21 alin. (1), (2) şi (3), art. 44 şi art. 53, precum şi dispoziţiilor art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au făcut obiectul controlului prealabil de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 56 din 14 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 46 din 27 ianuarie 2009, Curtea a respins obiecţiile de neconstituţionalitate întemeiate pe aceleaşi argumente ca în cauza de faţă.Astfel, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate prin care se susţine că modificările aduse Legii nr. 10/2001 contravin dispoziţiilor constituţionale referitoare la principiul neretroactivităţii, întrucât schimbă, pentru trecut, condiţiile de existenţă a sancţiunii nulităţii, în scopul validării actelor de înstrăinare a imobilelor, preluate fără titlu, în temeiul Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, şi, implicit, al restrângerii sferei actelor juridice de înstrăinare considerate nule, Curtea a constatat că aceasta este neîntemeiată, arătând că „instituţia nulităţii este o sancţiune civilă ce se aplică în cazul în care la momentul încheierii actului juridic sunt eludate dispoziţiile legale sau sunt încălcate condiţiile de validitate a actului juridic. Deoarece nulitatea unui act juridic are ca efect repunerea părţilor în situaţia anterioară, nu se poate susţine că norma juridică ce instituie sancţiunea nulităţii contravine dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie”.Curtea a reţinut, de asemenea, ca fiind neîntemeiată şi critica de neconstituţionalitate ce priveşte atingerea adusă stabilităţii raporturilor juridice, deoarece dispoziţia legală privind instituirea sancţiunii nulităţii vizează doar actele juridice încheiate cu încălcarea dispoziţiilor legii.Cu privire la critica referitoare la dispoziţiile art. 45 alin. (2^1) din lege, Curtea a constatat că textul criticat nu conţine norme retroactive, ci precizează că la data încheierii contractelor de vânzare-cumpărare acestea au forţa juridică de titluri de proprietate şi sunt opozabile erga omnes. Acest text a fost introdus în lege tocmai pentru claritatea reglementării, cerinţă impusă de normele de tehnică legislativă.În ceea ce priveşte criticile ce vizează prevederile art. 46 alin. (4) din lege, potrivit cărora persoana îndreptăţită are obligaţia de a urma calea prevăzută de prezenta lege, după intrarea acesteia în vigoare, prevederile ei aplicându-se cu prioritate, împrejurare ce este de natură a împiedica persoana îndreptăţită să acţioneze pentru revendicarea bunului pe calea dreptului comun, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 1.351 din 10 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 881 din 24 decembrie 2008, reţinând că „legea nu obstrucţionează accesul la justiţie al celor îndreptăţiţi la măsuri reparatorii, ci prevede doar calea administrativă, calea legală pentru acordarea de reparaţii în natură sau prin echivalent. Art. 26 alin. (3) al Legii nr. 10/2001 prevede că decizia sau dispoziţia de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la instanţa de judecată, iar art. 19 din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, prevede că deciziile adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pot fi atacate cu contestaţie în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004. De altfel, Curtea observă că atât Legea nr. 10/2001, cât şi Legea modificatoare nr. 1/2009 sunt legi reparatorii speciale. În acest sens este şi Decizia nr. XXXIII din 9 iunie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în care s-a statuat că, «în cazul concursului dintre legea specială şi legea generală, se aplică legea specială, conform principiului specialia generalibus derogant, chiar dacă aceasta nu este prevăzută în legea specială.»” Aşadar, nici această critică de neconstituţionalitate nu poate fi reţinută ca fiind întemeiată.Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să conducă la schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia din deciziile amintite îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (2), art. 7 alin. (1^1) şi (5), art. 18 lit. c), art. 20 alin. (1) şi (2), art. 45 alin. (2) şi (2^1), art. 46 alin. (4) şi art. 48 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, astfel cum au fost modificate şi completate prin Legea nr. 1/2009, excepţie ridicată de Silvia Maria Sulica, Eugen-Dan Sulica şi Castris Maria-Cristina Sulica în Dosarul nr. 44.118/3/2007 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă, de Rodica Fotiade în Dosarul nr. 8.118/211/2008 al Tribunalului Cluj – Secţia civilă şi de Szentmiklosy Gabor Andras în Dosarul nr. 9.288/211/2008 al Judecătoriei Cluj-Napoca – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 martie 2010.PREŞEDINTE,ACSINTE GASPARMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește