DECIZIE nr. 27 din 29 ianuarie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 136/2000 privind modul de stabilire a plăţilor compensatorii şi a ajutoarelor care se acordă personalului militar, precum şi ale art. 8 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 140/1999 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 1999



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorGabriela Ghita – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 136/2000 privind modul de stabilire a plăţilor compensatorii şi a ajutoarelor care se acordă personalului militar, precum şi a dispoziţiilor art. 8 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 140/1999 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 1999, excepţii ridicate de Aurel Oprea, Ion Draghici, Toaderi Prisecaru şi Elena Petrache în dosarele nr. 4.525/2001, nr. 4.526/2001, nr. 4.527/2001 şi nr. 4.528/2001 ale Tribunalului Bucureşti Secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ şi de Constantin Ionascu în Dosarul nr. 4.987/2001 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a civilă, în litigii cu Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul Finanţelor Publice.La apelul nominal se prezintă autorii excepţiilor Aurel Oprea, Toaderi Prisecaru, Elena Petrache şi Constantin Ionascu, personal, şi Ion Draghici, prin procurator, precum şi părţile, Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul Finanţelor Publice, prin consilieri juridici.Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 367C/2001, nr. 368C/2001, nr. 369C/2001 şi nr. 418C/2001 la Dosarul nr. 366C/2001, având în vedere ca obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate este identic în toate cauzele enumerate.Autorii excepţiei, reprezentanţii părţilor, precum şi reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condiţiile conexarii. În consecinţa, pentru o mai buna administrare a justiţiei, Curtea, în temeiul art. 164 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă şi al art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicată, dispune conexarea dosarelor anterior menţionate la Dosarul nr. 366C/2001.Cauza fiind în stare de judecată, procuratorul Dimitrie Dan Raiciu, în numele tuturor autorilor excepţiilor, solicita admiterea excepţiilor de neconstituţionalitate. În motivarea susţinerilor sale sunt invocate dispoziţiile art. 16 din Constituţie, care statuează principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor, ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivitatii legii şi ale art. 78 privind intrarea în vigoare a legii. De asemenea, reprezentantul autorilor excepţiilor invedereaza Curţii ca înţelege sa renunţe la judecarea excepţiei de neconstituţionalitate cu privire la art. 3 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 136/2000.Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind neintemeiate excepţiile ridicate, menţionând ca autorii acestora solicita, în realitate, o decizie de interpretare a textelor de lege criticate care să ajute instanţele de judecată la aplicarea acestora. În ceea ce priveşte dispoziţiile Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 140/1999 se apreciază ca, datorită caracterului tranzitoriu al ordonanţei, aceasta a avut o aplicabilitate temporară, excepţia de neconstituţionalitate fiind, sub acest aspect, inadmisibila, potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin încheierile din 10 septembrie 2001, pronunţate în dosarele nr. 4.525/2001, nr. 4.526/2001, nr. 4.527/2001 şi nr. 4.528/2001, Tribunalul Bucureşti – Secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ şi, respectiv, prin Încheierea din 21 septembrie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 4.987/2001, Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilă au sesizat Curtea Constituţională cu excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 136/2000 privind modul de stabilire a plăţilor compensatorii şi a ajutoarelor care se acordă personalului militar, precum şi ale art. 8 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 140/1999 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 1999, excepţii ridicate de Aurel Oprea, Ion Draghici, Toaderi Prisecaru, Elena Petrache şi, respectiv, Constantin Ionascu în litigii cu Ministerul Apărării Naţionale şi Ministerul Finanţelor Publice pentru pretenţii băneşti.În motivarea excepţiilor autorii acestora susţin ca plăţile compensatorii şi celelalte ajutoare care se acordă personalului militar disponibilizat, trecut în rezerva sau pensionat, precum şi modul de impozitare a sumelor acordate au fost reglementate în mod contradictoriu prin diferite acte normative succesive (Legea nr. 80/1995, Ordonanţa Guvernului nr. 7/1998, Legea nr. 138/1999, Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 140/1999 şi Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 136/2000), unele dispoziţii ale acestora fiind contrare Constituţiei. Astfel art. 2 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 136/2000 încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât nu prevede aplicabilitatea acestui act normativ şi persoanelor trecute în rezerva anterior datei de 22 septembrie 2000, creând în acest mod o situaţie discriminatorie faţă de persoanele trecute în rezerva după această dată. Art. 3 din aceeaşi ordonanţa de urgenţă încalcă principiul neretroactivitatii legii, prevăzut la art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât, deşi ordonanţa a intrat în vigoare la 22 septembrie 2000, prevede că modul de impozitare stabilit prin acest act normativ se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2000. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 8 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 140/1999 autorii excepţiilor considera ca acestea încalcă prevederile art. 78 din Constituţie, întrucât ordonanţa, care a intrat în vigoare la 24 septembrie 1999, dispune amânarea intrării în vigoare a Legii nr. 138/1999 până la 1 decembrie 1999, deşi această lege era deja în vigoare începând cu data de 1 august 1999.Tribunalul Bucureşti, Secţia a IV-a civilă şi Secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ, apreciază ca excepţia ridicată este nefondata şi propune respingerea ei.În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţiile de neconstituţionalitate ridicate.Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţiile de neconstituţionalitate nu sunt întemeiate sub nici un aspect. Astfel "dispoziţiile art. 2 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 136/2000 nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţia României”, tratamentul juridic diferit fiind determinat de perioada diferita de aplicare, întrucât „o lege aplicabilă la un anumit moment şi oportuna datorită situaţiei economico-financiare existente poate peste un anumit interval de timp sa devină ineficienta şi sa necesite anumite modificări date de schimbarea împrejurărilor ce au stat la baza emiterii ei”. De asemenea, „dispoziţiile art. 3 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 136/2000 nu contravin principiului neretroactivitatii legii prevăzut în art. 15 alin. (2) din Constituţia României”, întrucât „legislaţia fiscală suporta nenumarate modificări în timpul unui an, regulile fiscale pe anul respectiv îşi produc efectele în anul următor, globalizarea operand la sfârşitul anului fiscal”. Nici dispoziţiile art. 8 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 140/1999 nu încalcă prevederile constituţionale, întrucât prin aceste texte legale „s-a suspendat aplicarea legii până la data de 1 decembrie 2000. Suspendarea aplicării legii nu afectează intrarea acesteia în vigoare, fapt ce s-a produs, în respectul prevederilor constituţionale, la data prevăzută în textul legii, suspendarea nu contravine Legii fundamentale, intervenind printr-un act normativ de tipul ordonanţei de urgenta. Suspendarea legii operează de la data de 23 septembrie 1999 până la data de 1 decembrie 1999”.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 136/2000 este inadmisibila, întrucât „motivele invocate de autorii excepţiei nu vizează, în realitate, neconstituţionalitatea dispoziţiilor legale criticate, ci modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 7/1998 şi ale Legii nr. 138/1999 (menţionate la art. 1 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 136/2000), în legătură cu modul de stabilire a plăţilor compensatorii şi ajutoarelor acordate personalului militar trecut în rezerva, în condiţiile legii, prin corelare cu dispoziţiile legale privind impozitul pe venituri, în vigoare la data plăţii acestora”, ceea ce „este de competenţa instanţelor judecătoreşti, iar nu a Curţii Constituţionale”. Excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 din aceeaşi ordonanţa de urgenţă se apreciază ca fiind neîntemeiată, „întrucât data de 1 ianuarie 2000, la care se face referire în cuprinsul acestor dispoziţii legale, este data aplicării Ordonanţei Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, care stabileşte regimul juridic al impozitării veniturilor realizate începând cu această dată”. Cu privire la art. 8 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 140/1999 se considera, în acelaşi punct de vedere, ca excepţia de neconstituţionalitate este, de asemenea, inadmisibila conform art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, întrucât „Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 140/1999 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 1999 […] şi-a încetat aplicarea la data intrării în vigoare a Legii nr. 76/2000 privind bugetul de stat pe anul 2000, asadar, nu mai este în vigoare”.Preşedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor şi cel al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţiile de neconstituţionalitate ridicate.În ceea ce priveşte cererea autorilor excepţiilor de renunţare la judecarea excepţiei de neconstituţionalitate cu privire la art. 3 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 136/2000, Curtea retine ca, potrivit jurisprudenţei sale, o asemenea renunţare este inadmisibila. Astfel, prin Decizia nr. 136 din 21 octombrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998, s-a arătat ca în materie de jurisdicţie constituţională „nu îşi poate găsi aplicarea principiul disponibilităţii, întrucât acesta este propriu procesului civil, iar nu unei proceduri de drept public, cum este aceea a soluţionării obiectiei de neconstituţionalitate”. Aceste considerente îşi găsesc aplicabilitatea şi în cauza care face obiectul prezentei decizii.În plus, potrivit art. 25 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, adoptat prin Hotărârea Plenului Curţii Constituţionale nr. 12 din 4 noiembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 308 din 12 noiembrie 1997, „O dată legal sesizată, Curtea procedează la examinarea constituţionalităţii, nefiind aplicabile dispoziţiile referitoare la suspendarea, întreruperea sau stingerea procesului”.Faţa de cele de mai sus renunţarea autorilor excepţiei de neconstituţionalitate la soluţionarea acesteia nu împiedica realizarea în continuare a controlului de constituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 136 din 14 septembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 462 din 22 septembrie 2000, aprobată prin Legea nr. 130 din 3 aprilie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 4 aprilie 2001, precum şi dispoziţiile art. 8 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 140 din 23 septembrie 1999 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 465 din 24 septembrie 1999, aprobată prin Legea nr. 44 din 12 aprilie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 18 aprilie 2000. Aceste dispoziţii legale au următoarea redactare:– Art. 2 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 136/2000: „Baza de calcul a soldei lunare nete o constituie solda lunară bruta din ultima luna de activitate, din care se scade o sumă calculată prin aplicarea asupra acesteia a baremului lunar de impozitare, în vigoare la data stabilirii soldei lunare nete.Baremul lunar de impozitare este cel prevăzut de Ordonanţa Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit”;– Art. 3 din aceeaşi ordonanţa: "Plăţile compensatorii şi ajutoarele prevăzute la art. I, plătite începând de la data de 1 ianuarie 2000, nu sunt supuse globalizarii.";– Art. 8 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 140/1999: „(2) Prevederile Legii nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţionala, ordine publică şi siguranţa naţionala, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii se aplică începând cu data de 1 decembrie 1999″.Prevederile constituţionale invocate de autorii excepţiei ca fiind incalcate sunt următoarele:– Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile.";– Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";– Art. 78: "Legea se publică în Monitorul Oficial al României şi intră în vigoare la data publicării sau la data prevăzută în textul ei."Examinând excepţiile de neconstituţionalitate, Curtea constata ca acestea sunt neintemeiate şi urmează să fie respinse. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 2 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 136/2000, în motivarea criticilor de neconstituţionalitate este invocată încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie. Astfel se considera ca prin aplicarea noului mod de calcul al soldei lunare nete doar în cazul personalului militar trecut în rezerva după data de 22 septembrie 2000, data intrării în vigoare a ordonanţei, cei trecuţi în rezerva anterior acestei date sunt dezavantajati, aplicându-li-se un tratament discriminatoriu. Curtea constata ca principiul egalităţii consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie nu înseamnă uniformitate, asa încât la situaţii diferite trebuie să corespundă un tratament juridic diferenţiat. Trecerea în rezerva anterior, respectiv ulterior, datei de 22 septembrie 2000 generează situaţii juridice diferite, fapt care justifica reglementarea unor tratamente diferite. Sub acest aspect susţinerile autorilor excepţiilor de neconstituţionalitate conform cărora Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 136/2000 trebuia sa prevadă ca aceasta „este aplicabilă tuturor celor trecuţi în rezerva după intrarea în vigoare a Ordonanţei nr. 73/1999 privind impozitul pe venit” sunt neintemeiate cu atât mai mult cu cat o eventuala prevedere a aplicabilitatii actului normativ pentru situaţii din trecut ar avea efect retroactiv şi ar contraveni dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie. Pe de altă parte, chiar dacă reglementarea pretinsa de către autorii excepţiei ar fi necesară şi justificată, integral sau în parte, aceasta problema nu poate fi privită decât ca o problemă de oportunitate şi de opţiune a legiuitorului, a carei rezolvare intră în competenţa exclusiva a acestuia.Cu privire la dispoziţia art. 3 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 136/2000 Curtea constata ca aceste texte legale nu sunt contrare prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie. Cu toate ca ordonanţa prevede aplicarea noului mod de impozitare pentru plăţile făcute începând de la data de 1 ianuarie 2000, deşi actul normativ a intrat în vigoare la data de 22 septembrie 2000, este de reţinut ca aceste dispoziţii legale urmăresc aplicarea principiului general (consacrat atât prin Ordonanţa Guvernului nr. 73 din 27 august 1999 privind impozitul pe venit, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 419 din 31 august 1999, cat şi prin Ordonanţa Guvernului nr. 7 din 19 iulie 2001 privind impozitul pe venit, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 435 din 3 august 2001, care a abrogat şi înlocuit Ordonanţa Guvernului nr. 73/1999), potrivit căruia impozitul pe venit are caracter global şi anual. În consecinţa, în cursul anului de exerciţiu financiar modul de calcul al impozitului pe veniturile periodice poate fi modificat pentru întregul an, urmând ca după expirarea anului să se facă regularizarea prin compararea impozitului plătit cu cel global datorat, ţinându-se seama şi de eventualele venituri realizate din alte surse. Prin reglementarea neglobalizarii plăţilor făcute cu titlu de plati compensatorii sau alte ajutoare s-a urmărit punerea de acord a modului de impozitare a acestor venituri cu cel aplicabil la impozitarea veniturilor de natura salariala.În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 140/1999 Curtea constata ca şi aceasta este neîntemeiată şi, în consecinţa, urmează să fie respinsă. Drepturile băneşti pretinse de autorii excepţiilor, a căror acordare a fost amânată prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 140/1999, au fost reglementate prin Legea nr. 138 din 20 iulie 1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţionala, ordine publică şi siguranţa naţionala, precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 347 din 22 iulie 1999, care la art. 31 alin. (1) şi (2) prevede: „(1) La trecerea în rezerva sau direct în retragere, cu drept la pensie, cadrele militare, pentru activitatea depusa, în funcţie de vechimea efectivă ca militar şi ca salariat civil în cadrul ministerelor şi instituţiilor centrale prevăzute la art. 1, beneficiază de un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu solda lunară bruta avută în luna schimbării poziţiei de activitate. […](2) Cadrele militare în activitate trecute în rezerva, cu drept de pensie de serviciu, înainte de împlinirea vârstei prevăzute de reglementările în vigoare, mai beneficiază, pentru fiecare an rămas până la limita de vârsta, de un ajutor egal cu doua solde lunare brute neimpozabile." … Conform dispoziţiilor art. 69 din Legea nr. 138/1999 „Acordarea drepturilor băneşti reglementate prin prezenta lege se va face în limita fondurilor bugetare aprobate anual ministerelor şi instituţiilor centrale prevăzute la art. 1”, respectiv pentru anul 1999, în limita fondurilor aprobate prin Legea bugetului de stat pe anul 1999 nr. 36/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 şi 97 bis din 8 martie 1999, cu rectificările ulterioare, inclusiv prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 140/1999.Potrivit dispoziţiilor art. 72 din Legea nr. 138/1999 „Prezenta lege intră în vigoare la data de întâi a lunii următoare publicării în Monitorul Oficial al României”, respectiv la data de 1 august 1999.Problema aplicabilitatii dispoziţiilor Legii nr. 138/1999 în perioada 1 august 1999 (data intrării în vigoare a legii) 24 septembrie 1999 (data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 140/1999 prin care s-a suspendat intrarea în vigoare a Legii nr. 138/1999) trebuie rezolvată conform regulilor privind acţiunea în timp a normelor juridice, guvernate de prevederile art. 78 şi ale art. 15 alin. (2) din Constituţie. Sub acest aspect suspendarea aplicării legii nu afectează intrarea în vigoare a acesteia, care s-a produs la data prevăzută, anume la 1 august 1999. Punerea în practica a dispoziţiilor Legii nr. 138/1999, respectiv efectuarea plăţii ajutoarelor stabilite prin art. 31 alin. (1) şi (2), este o problemă de aplicare a legii, care excede competentei Curţii Constituţionale. De altfel existenta fondurilor bugetare aprobate anual ministerelor şi instituţiilor centrale, în limita cărora se acordă drepturile băneşti solicitate, este o chestiune de fapt a carei soluţionare este de competenţa exclusiva a instanţelor judecătoreşti.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 şi 3 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 136/2000 privind modul de stabilire a plăţilor compensatorii şi a ajutoarelor care se acordă personalului militar, precum şi a dispoziţiilor art. 8 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 140/1999 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 1999, excepţii ridicate de Aurel Oprea, Ion Draghici, Toaderi Prisecaru şi Elena Petrache în dosarele nr. 4.525/2001, nr. 4.526/2001, nr. 4.527/2001 şi nr. 4.528/2001 ale Tribunalului Bucureşti – Secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ şi de Constantin Ionascu în Dosarul nr. 4.987/2001 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 ianuarie 2002.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu────────────────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește