DECIZIE nr. 27 din 28 ianuarie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 43 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, aprobată şi modificată prin Legea nr. 241/2001



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorFlorentina Balta – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 43 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, aprobată şi modificată prin Legea nr. 241/2001, excepţie ridicată de Eleonora Tuduce în Dosarul nr. 12.276/2001 al Judecătoriei Braşov.Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 318C/2002, având în vedere ca atât obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, cat şi autorul acesteia sunt identice cu cele ale cauzei menţionate.La apelul nominal este prezenta, personal şi asistată de avocat, Eleonora Tuduce, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.Partea prezenta nu se opune conexarii dosarelor.Reprezentantul Ministerului Public considera ca sunt îndeplinite condiţiile legale pentru conexare.Curtea, în temeiul prevederilor art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicată, şi ale art. 164 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 318C/2002 la Dosarul nr. 317C/2002, care este primul înregistrat.Avocatul autorului excepţiei solicita admiterea excepţiei pentru aceleaşi motive pe care le-a invocat în faţa instanţei.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, ca neîntemeiată, arătând ca textele legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constata următoarele:Prin încheierile din 16 mai 2002, pronunţate în dosarele nr. 12.276/2001 şi nr. 12.278/2001, Judecătoria Braşov a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 43 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, aprobată şi modificată prin Legea nr. 241/2001, excepţie ridicată de Eleonora Tuduce.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia nu are în vedere raportarea textului legal criticat la prevederile constituţionale, ci compararea dispoziţiilor respective cu prevederile Legii nr. 10/2001, aparuta ulterior, care instituie în favoarea chiriaşilor acelaşi drept – de a fi despăgubiţi pentru îmbunătăţirile necesare şi utile aduse locuinţei -, dar precizează ca în cazul imobilelor preluate fără titlu valabil obligaţia de despăgubire revine statului sau unităţii deţinătoare, şi nu proprietarului.Din compararea celor două reglementări rezultă, în opinia autorului excepţiei, concluzia ca dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 16 şi 41 din Constituţie.Instanţa de judecată considera ca dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Guvernul apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arata ca textul legal criticat nu contravine prevederilor art. 16 şi 41 din Legea fundamentală. Obligaţia proprietarului de a înapoia chiriaşului valoarea imbunatatirilor necesare şi utile se justifica – în opinia Guvernului – prin considerente de echitate şi reprezintă o aplicare a principiului imbogatirii fără justa cauza.Avocatul Poporului apreciază ca prevederile art. 43 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 sunt constituţionale. În acest sens, se arata ca dispoziţiile legale privind obligarea proprietarului la plata de despăgubiri către chiriaşi confirma, de fapt, intenţia legiuitorului de a întări dreptul de proprietate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 43 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, aprobată şi modificată prin Legea nr. 241/2001, text care are următoarea redactare:– Art. 43: "(1) Chiriaşul are dreptul la despăgubiri pentru sporul de valoare adus locuinţei prin îmbunătăţirile necesare şi utile, efectuate cu aprobările prevăzute de lege, confirmate pe bază de acte justificative.(2) Până la achitarea integrală a despăgubirilor de către proprietar, chiriaşul are drept de retenţie asupra locuinţei. … (3) În cazul înstrăinării locuinţei, chiriaşul poate pretinde plata despăgubirilor de la noul proprietar. … (4) Chiriaşii din locuintele care au fost restituite, potrivit legii, foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora au dreptul la despăgubiri în condiţiile alin. (1)-(3)." … Examinând excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată în faţa instanţei şi consemnată în încheierea acesteia şi în înscrisul depus de parte în dosarul instanţei, rezultă ca, în realitate, aceasta se bazează pe o confuzie rezultată din compararea textului criticat cu o dispoziţie cuprinsă într-un act legislativ ulterior, şi anume Legea nr. 10/2001, prin care se precizează ca în anumite situaţii statul, iar nu proprietarul imobilului, va despăgubi chiriaşul pentru îmbunătăţirile necesare şi utile aduse bunului. În acest fel autorul excepţiei considera ca, dintre cele doua dispoziţii legale, cea cuprinsă în Legea nr. 10/2001 i-ar fi mai favorabilă, instanţa refuzând însă sa o aplice, pe motiv ca legea nu poate retroactivă, astfel ca, în temeiul prevederii art. 43 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999, cel în cauza ar urma sa suporte cheltuielile făcute pentru îmbunătăţirea locuinţei. Or, sub acest aspect, jurisprudenta Curţii Constituţionale a statuat în mod constant (de exemplu, Decizia nr. 3 din 2 februarie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 103 din 11 martie 1999, Decizia nr. 59 din 20 aprilie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 9 iunie 1999, Decizia nr. 134 din 5 octombrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 624 din 21 decembrie 1999) ca neconstituţionalitatea unui text nu poate fi dedusă din succesiunea reglementărilor legale într-un anumit domeniu, ci numai din constatarea unei neconcordante între diferite reglementări, privite distinct, şi texte ori principii din Constituţie.De altfel, Curtea constata ca textul art. 43 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 nu cuprinde prin el însuşi nici o inegalitate şi nici o încălcare a dreptului de proprietate privată.Examinând susţinerile autorului excepţiei cu privire la încălcarea dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, Curtea constata ca acestea nu pot fi primite. Textul de lege criticat nu instituie privilegii sau discriminări între cetăţeni şi nu încalcă principiul constituţional al egalităţii în drepturi a cetăţenilor, consacrat prin art. 16 din Constituţie, tratamentul egal impunandu-se doar pentru cetăţenii aflaţi în situaţii identice. Sub acest aspect Curtea Constituţională a reţinut în mod constant ca principiul egalităţii nu înseamnă uniformitate, asa încât, dacă la situaţii egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situaţii diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit. În acest sens sunt, de exemplu, deciziile nr. 70/1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 27 decembrie 1993, şi nr. 49/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 23 aprilie 1998.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 43 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, aprobată şi modificată prin Legea nr. 241/2001, excepţie ridicată de Eleonora Tuduce în Dosarul nr. 12.276/2001 şi în Dosarul nr. 12.278/2001 ale Judecătoriei Braşov.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 ianuarie 2003.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Maria Bratu────────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește