DECIZIE nr. 27*) din 25 mai 1993

Notă …
*) Rămasă definitivă prin nerecurare.Mihai Constantinescu – preşedinteViorel Mihai Ciobanu – judecătorAntonie Iorgovan – judecătorFlorentina Geangu – magistrat-asistent.Completul de judecată, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata următoarele:În cauza ce formează obiectul dosarului nr. 1435/1992, aflat pe rolul Tribunalului Judeţean Sibiu, reclamanta-recurenta Buiculescu Mia Armida, prin reprezentantul sau Buiculescu Aurel, a invocat la termenul de 25 februarie 1993 excepţia de neconstituţionalitate a Decretului nr. 92/1950 şi a H.C.M. nr. 606/1959.În motivarea excepţiei se susţine ca imobilul situat în Miercurea Sibiului nr. 679, proprietatea lui Kapdebo Ernest – tatăl reclamantei-recurente – a fost trecut în mod abuziv în proprietatea statului, familia proprietarului fiind evacuata din imobil în noiembrie 1948 fără nici o baza legală, întrucât acesta nu figura în anexa la Decretul nr. 92/1950, deşi era deţinut de stat de 2 ani, şi a fost inclus în tabelul-anexa la H.C.M. nr. 606/1959 după zece ani de deţinere ilegala. Cu referire la Decretul nr. 92/1950, care a stat la baza actului de naţionalizare, se susţine ca este neconstitutional, deoarece a fost adoptat cu nesocotirea art. 8 al Constituţiei din anul 1948, care prevedea ocrotirea şi respectarea dreptului de proprietate.La termenul la care s-a invocat în instanţa de recurs excepţia de neconstituţionalitate, intimata – Prefectura Judeţului Sibiu – a lipsit, şi ca atare nu şi-a exprimat punctul de vedere cu privire la aceasta.Întrucât încheierea iniţială din 25 februarie 1993 de sesizare a Curţii Constituţionale nu raspundea cerinței legale obligatorii, prevăzută de art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, aceasta a fost restituită instanţei, la data de 17 martie 1993, în scopul exprimarii opiniei sale cu privire la excepţia invocată, însoţită şi de dosarul cauzei.Urmare adresei de restituire, Tribunalul Judeţean Sibiu remite la data de 29 martie 1993 dosarul nr. 1435/1992 şi încheierea din 25 februarie 1993, completate cu opinia sa asupra excepţiei.Instanţa considera excepţia intemeiata, întrucât Constituţia din anul 1948, în vigoare până la data de 24.09.1952, garanta dreptul de proprietate, situaţie de care nu s-a ţinut seama prin adoptarea Decretului de naţionalizare. H.C.M. nr. 606/1959 a completat listele-anexe la Decretul nr. 92/1950, asa încât este şi acesta neconstitutional, pentru aceleaşi motive. Instanţa mai apreciază ca cele doua acte atacate sunt neconstituţionale şi în lumina prevederilor cuprinse în actuala Constituţie.Judecata cauzei a fost suspendată până la soluţionarea excepţiei.CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,luând act de excepţia de neconstituţionalitate a Decretului nr. 92/1950 pentru naţionalizarea unor imobile şi a H.C.M. nr. 606/1959 privind completarea listelor-anexe la Decretul nr. 92/1950, invocată de Buiculescu Mia Armida în faţa Tribunalului Judeţean Sibiu, în cauza ce formează obiectul dosarului nr. 1435/1992 al acestei instanţe, retine următoarele:Curtea Constituţională este competenţa să soluţioneze excepţia, deşi instanţa a apreciat ca Decretul nr. 92/1950 şi H.C.M. nr. 606/1959 ar fi neconstituţionale, deoarece aceasta nu are în vedere aplicarea unei legi anterioare Constituţiei la raporturi juridice stabilite după intrarea ei în vigoare, ci este vorba de efectele aplicării unei legi anterioare Constituţiei, respectiv raporturi juridice stabilite anterior intrării în vigoare a Constituţiei din anul 1991. Asa fiind, nu se pune problema de a alege între competenţa instanţei în căderea căreia este aplicarea legii şi competenţa Curţii Constituţionale, ci de admisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate şi, deci, competenţa aparţine Curţii.Examinând excepţia se constată că ea priveşte neconstituţionalitatea Decretului nr. 92/1950 care, însă, a mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, potrivit Deciziei nr. 3/1993, rămasă definitivă şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95/1993, prin care aceasta excepţie a fost respinsă. Faptul ca excepţia se referă şi la H.C.M. nr. 606/1959 nu schimba datele problemei, întrucât a fost emis ca urmare a delegării legislative acordate prin art. XI din Decretul nr. 92/1950, astfel cum a fost modificat prin Decretul nr. 524/1955.În aceste condiţii şi ţinând seama de prevederile art. 145 alin. (2) din Constituţie şi ale art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora deciziile definitive ale Curţii Constituţionale sunt obligatorii pentru viitor, se impun unele distincţii. Partea care a invocat excepţia nu o mai poate reitera, întrucât, fiind contrară puterii lucrului judecat, ea este inadmisibila. Dacă excepţia respinsă este din nou invocată, dar de altă parte, nu exista puterea de lucru judecat. Decizia anterioară de respingere este, însă, obligatorie potrivit art. 145 alin. (2) din Constituţie, astfel ca atât timp cat motivele care au justificat-o subzistă în continuare, fiind aceleaşi, rezolvarea excepţiilor ulterioare de aceeaşi natura nu poate fi alta.Din conţinutul Deciziei nr. 3/1993 rezultă ca excepţia neconstitutionalitatii Decretului nr. 92/1950 a fost respinsă pe următoarele motive de principiu:– nu se poate retine neconstituţionalitatea Decretului nr. 92/1950 în raport cu Constituţia din 1948, deoarece o lege poate fi apreciată, inclusiv în ce priveşte posibilitatea controlului constituţionalităţii sale, numai în funcţie de regimul constituţional sub imperiul căruia a fost adoptată;– constatarea neconstitutionalitatii Decretului 92/1950 pe baza Constituţiei din 1991 nu este posibila în temeiul criteriului ierarhic, al supremaţiei Constituţiei, deoarece ar insemna să se confere regimului constituţional actual un efect retroactiv, ceea ce interzice art. 15 alin. (2) din Constituţie, şi nici în temeiul art. 150 alin. (1) din Constituţie, potrivit principiului "lex posterior derogat priori", deoarece este vorba de un drept constituit conform unei legi anterioare, care nu poate fi stins fără a se da putere retroactivă legii noi şi fără a se încalcă dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992;– prin invocarea excepţiei se urmăreşte repararea, în natura a daunelor suferite prin naţionalizare, problema rezervată, prin dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 şi art. 77 din Legea nr. 58/1991, legii şi care, de aceea, nu poate fi rezolvată de organele de jurisdicţie, indiferent care ar fi ele, fără infrangerea acestor dispoziţii legale, ceea ce ar insemna şi încălcarea principiului separaţiei în exercitarea puterii în stat.Aceste motive care fundamentează Decizia nr. 3/1993 subzistă şi în dosarul cauzei, deşi se invoca şi neconstituţionalitatea H.C.M. nr. 606/1959, şi întrucât nu exista nici un nou element care să le infirme şi care, deci, să facă necesară reconsiderarea lor, ţinând seama de prevederile art. 145 alin. (2) din Constituţie, excepţia urmează a fi respinsă ca vadit nefondata.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 15 alin. (2), art. 144 lit. c) şi art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 lit. A. c), art. 24 alin. (2), art. 25 alin. (1) şi art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a Decretului 92/1950 şi a H.C.M. nr. 606/1959, invocată de Buiculescu Mia Armida, prin reprezentantul sau Buiculescu Aurel, domiciliat în Sibiu, str. Axente Sever nr. 29, judeţul Sibiu, în cauza ce formează obiectul dosarului nr. 1435/1992 aflat pe rolul Tribunalului Judeţean Sibiu.Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.Pronunţată la 25 mai 1993.PREŞEDINTE,dr. Mihai ConstantinescuMagistrat-asistent,Florentina Geangu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește