DECIZIE nr. 27 din 25 ianuarie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorNicoleta Grigorescu – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală, ridicată de Constantin Zgâmbău în Dosarul nr. 2.362/2004 al Judecătoriei Hunedoara.La apelul nominal este prezent autorul excepţiei personal, lipsind partea Remus Mariş, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Având cuvântul pe fond, Constantin Zgâmbău solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că textul de lege criticat încalcă drepturile omului şi Constituţia României.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că prevederile legale criticate nu încalcă liberul acces la justiţie, ci dau expresie acestui drept constituţional. În temeiul art. 278^1 din Codul de procedură penală, părţile interesate pot formula plângere la instanţele judecătoreşti împotriva oricărei ordonanţe de scoatere de sub urmărire penală, emisă de procuror, aşadar şi împotriva ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală, întemeiată pe dispoziţiile art. 10 lit. b^1) din Codul de procedură penală.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 16 septembrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 2.362/2004, Judecătoria Hunedoara a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală, ridicată de Constantin Zgâmbău într-o cauză având ca obiect plângerea împotriva Ordonanţei din data de 23 iunie 2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Hunedoara.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile legale criticate încalcă dreptul la apărare, precum şi dreptul la o cale de atac efectivă în faţa unei instanţe judecătoreşti, prin aceea că limitează în mod nejustificat actele procurorului ce pot fi atacate cu plângere la instanţă. Astfel, între acestea nu au fost prevăzute de legiuitor şi soluţiile de scoatere de sub urmărire penală, pronunţate de procuror în temeiul art. 10 lit. b^1) din Codul de procedură penală (când fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni), cu aplicarea totodată a unei sancţiuni cu caracter administrativ. Se mai susţine că această "limitare" este discriminatorie, fiind "consecinţa unei omisiuni sau erori privind inventarierea situaţiilor posibile de vătămare a unor interese legitime […], învinuitul faţă de care s-a aplicat una din sancţiunile prevăzute de art. 91 din Codul penal putând fi şi el o persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate". În fapt, prin Ordonanţa din data de 1 iunie 2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Hunedoara s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a numitului Constantin Zgâmbău, în temeiul art. 11 pct. 1 lit. b), raportat la art. 10 lit. b^1) din Codul de procedură penală, şi, în baza art. 91 din Codul penal, i s-a aplicat o sancţiune cu caracter administrativ de 5.000.000 lei amendă. Împotriva Ordonanţei din data de 23 iunie 2004, prin care Parchetul de pe lângă Judecătoria Hunedoara a respins plângerea formulată de Constantin Zgâmbău împotriva soluţiei menţionate, acesta a formulat plângere la Judecătoria Hunedoara, iar în faţa instanţei a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală.Judecătoria Hunedoara, exprimându-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, apreciază că aceasta este neîntemeiată. Se arată că dispoziţiile criticate "nu sunt de natură să împiedice orice persoană ale cărei interese legitime sunt vătămate să se adreseze instanţei – în această categorie fiind cuprinse şi persoanele cercetate penal – chiar dacă redactarea articolului de lege incriminat are imperfecţiuni şi poate suporta îmbunătăţiri".În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale, respectiv celor din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, invocate de autorul excepţiei. În susţinerea acestei opinii se arată că instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ceea ce priveşte căile de atac, nu este contrară principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legilor şi a autorităţilor publice şi nici dreptului la apărare, fiind de competenţa exclusivă a legiuitorului instituirea unor reguli diferite în considerarea unor situaţii diferite.Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale ce fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate nu încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1), întrucât acestea se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei criticate, fără nici o discriminare pe criterii arbitrare. Totodată se arată că limitarea, prin textul de lege criticat, a actelor procurorului împotriva cărora se poate face plângere la instanţa de judecată, fără a se face o referire expresă la actele prin care s-a aplicat o sancţiune cu caracter administrativ, reprezintă o problemă de legiferare, iar nu de constituţionalitate.Referitor la critica de neconstituţionalitate în raport cu prevederile art. 24 din Constituţie, se apreciază că aceasta este neîntemeiată, întrucât textul supus controlului de constituţionalitate acordă părţilor toate garanţiile procesuale, inclusiv dreptul de a fi asistate de un avocat în tot cursul procesului penal.În ceea ce priveşte prevederile art. 11 şi 20 din Constituţie, invocate, de asemenea, în motivarea excepţiei, se apreciază că acestea nu au incidenţă în cauză.În concluzie, Avocatul Poporului consideră că excepţia este neîntemeiată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei şi concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Curtea observă că, deşi a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 278^1 din Codul de procedură penală, în realitate, aşa cum rezultă din motivarea excepţiei, critica priveşte doar dispoziţiile alin. 1 al acestui articol, potrivit cărora "După respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă".Aşa fiind, Curtea urmează să se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală.Autorul excepţiei consideră că textul de lege criticat este contrar prevederilor constituţionale ale art. 11, art. 16 alin. (1), ale art. 20 şi 24, având următorul conţinut:– Art. 11 (Dreptul internaţional şi dreptul intern) alin. (2): "Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.";– Art. 16 (Egalitatea în drepturi) alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";– Art. 20 (Tratatele internaţionale privind drepturile omului): "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.(2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile."; … – Art. 24 (Dreptul la apărare): "(1) Dreptul la apărare este garantat.(2) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu." … De asemenea, autorul excepţiei invocă şi încălcarea, prin acelaşi text legal, a prevederilor art. 7 şi 8 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu următorul conţinut:– Art. 7: "Toţi oamenii sunt egali în faţa legii şi au dreptul fără deosebire la o protecţie egală a legii. Toţi oamenii au dreptul la o protecţie egală împotriva oricărei discriminări care ar încălca prezenta Declaraţie şi împotriva oricărei provocări la o astfel de discriminare.";– Art. 8: "Orice persoană are dreptul să se adreseze în mod efectiv instanţelor judiciare competente împotriva actelor care violează drepturile fundamentale ce îi sunt recunoscute prin constituţie sau prin lege."Se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat limitează nejustificat actele procurorului împotriva cărora se poate face plângere în justiţie, în sfera acestora nefiind incluse şi actele prin care procurorul, pronunţând soluţii de scoatere de sub urmărire penală, aplică totodată sancţiuni cu caracter administrativ.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată şi, în consecinţă, urmează să fie respinsă.Curtea reţine că dispoziţiile alin. 1 al art. 278^1 din Codul de procedură penală, care reglementează tocmai posibilitatea formulării plângerii la instanţa de judecată împotriva actelor prin care procurorul soluţionează cauza penală fără ca aceasta să mai ajungă în faţa instanţei, respectiv împotriva "rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei, ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror", asigură exercitarea efectivă a dreptului de acces la justiţie, în conformitate cu prevederile art. 8 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.Au deschisă calea accesului la justiţie, prin posibilitatea de a face plângere la instanţele judecătoreşti în temeiul art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, atât "persoana vătămată", cât şi "orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate", textul de lege criticat fiind aşadar deopotrivă aplicabil tuturor persoanelor care se află în ipoteza acestuia, fără privilegii sau discriminări, în raport cu criteriile egalităţii în drepturi stabilite de art. 4 alin. (2) din Legea fundamentală. Ca urmare, nu poate fi reţinută nici pretinsa încălcare a principiului egalităţii în drepturi, prevăzut de dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, respectiv de cele ale art. 7 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.Atâta vreme cât nu există nici o contradicţie între prevederile ce fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate şi normele internaţionale în materia drepturilor omului invocate, nu poate fi primită nici critica formulată de autorul excepţiei în raport cu art. 11 şi 20 din Constituţie.În ceea ce priveşte susţinerea privind încălcarea, prin acelaşi text, a dreptului la apărare prevăzut de art. 24 din Legea fundamentală, aceasta este nefondată, întrucât dispoziţiile art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală nu numai că nu aduc atingere acestui drept, dar sunt destinate să asigure condiţiile pentru deplina lui exercitare. Astfel, în cadrul plângerii în faţa instanţei de judecată, petentul are libertatea de a-şi angaja apărător şi de a se prevala de toate garanţiile prevăzute de lege pentru exercitarea dreptului la apărare.Faptul că în sfera actelor împotriva cărora partea poate face plângere în temeiul art. 278^1 din Codul de procedură penală nu sunt prevăzute, în mod expres, actele procurorului prin care acesta, dând soluţii de netrimitere în judecată, aplică sancţiuni cu caracter administrativ nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, de competenţa Curţii Constituţionale. Curtea a statuat în acest sens în mod constant în jurisprudenţa sa că "nu se poate substitui legiuitorului pentru adăugarea unor noi prevederi celor instituite" (Decizia nr. 45 din 2 mai 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 12 mai 1995), „ea nu îşi poate asuma rolul de a crea, de a abroga sau de a modifica o normă juridică”, spre a îndeplini rolul de „legislator pozitiv” (Decizia nr. 27 din 12 martie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 26 aprilie 1996).De altfel, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, prin Decizia nr. 411 din 12 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.035 din 9 noiembrie 2004, precum şi prin Decizia nr. 452 din 28 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.043 din 11 noiembrie 2004, statuând că aceste dispoziţii sunt constituţionale. Atât considerentele, cât şi soluţia pronunţată în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă, neintervenind elemente noi de natură să ducă la reconsiderarea acestei jurisprudenţe.Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, ridicată de Constantin Zgâmbău în Dosarul nr. 2.362/2004 al Judecătoriei Hunedoara.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2004.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Marieta Safta––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește