DECIZIE Nr. 27*) din 23 martie 1994

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 11/11/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL NR. 143 din 6 iunie 1994
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 85 22/07/1992 ART. 7
ActulREFERIRE LALEGE 47 18/05/1992 ART. 13
ActulREFERIRE LALEGE 47 18/05/1992 ART. 24
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 23
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 43
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 134
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 144
ActulREFERIRE LADECRET-LEGE 61 07/02/1990
ActulREFERIRE LALEGE 15 07/08/1990
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 68 14/06/1994
ActulREFERIT DEDECIZIE 80 14/07/1994





Notă *) Definitivă prin nerecurare. Ioan Muraru – preşedinteFlorin Bucur Vasilescu – judecătorVictor Dan Zlatescu – judecătorRaul Petrescu – procurorConstantin Burada – magistrat-asistent.Pe rol pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, ridicată de pirita Societatea Comercială „Euroconf” – S.A. Sibiu, la termenul de 5 noiembrie 1993, în dosarul nr. 8118/1993 la Judecătoria Sibiu. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 16 martie 1994, în prezenta reprezentanţilor reclamantei Gindila Comanel Floarea, avocat Marginean Daniela şi a S.C. "Euroconf" – S.A. Sibiu, consilier juridic Cirican Ioan. Au lipsit piritele Bira Elena şi Regia Autonomă de Gospodărie Comunală şi Locativă (R.A. G.C.L.) Sibiu cu care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Concluziile părţilor au fost consemnate în încheierea din aceeaşi dată, pronunţarea fiind amînată pentru 23 martie 1994. Curtea Constituţională, având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele: Prin acţiunea înregistrată la 20 septembrie 1993, sub nr. 8118/1993, reclamanta Gindila Comanel Floarea, în contradictoriu cu piritele S.C. "Euroconf" – S.A. Sibiu, Bira Elena şi R.A.G.C.L. Sibiu, a solicitat Judecătoriei Sibiu ca prin hotărârea pe care o va pronunţa sa dispună: obligarea S.C. "Euroconf" – S.A. Sibiu la întocmirea formalităţilor necesare încheierii contractului de vînzare-cumpărare pentru apartamentul 19 din imobilul situat în Sibiu, b-dul Victoriei nr. 44, bloc 44 B, scara A, şi sa consimtă la vânzarea acestuia, iar în caz de refuz, sentinta sa ţină locul consimtamintului şi celorlalte formalităţi; obligarea R.A.G.C.L. Sibiu, prin O.J.V.L., sa încheie contract de vînzare-cumpărare între reclamanta şi S.C. "Euroconf" – S.A. Sibiu; anularea contractului de închiriere nr. 358 din 21 octombrie 1992 şi evacuarea piritei Bira Elena, condiţionat de atribuirea unui alt spaţiu din locuinta în litigiu. În faţa Judecătoriei Sibiu, la termenul de 5 noiembrie 1993, pirita S.C. "Euroconf" – S.A. Sibiu a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 85/1992. Judecătoria Sibiu, prin încheierea din aceeaşi dată, a suspendat judecata şi a sesizat Curtea Constituţională în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate, exprimindu-şi opinia în sensul că excepţia este neîntemeiată, dispoziţiile art. 7 din lege fiind în concordanta cu prevederile Constituţiei. În vederea soluţionării excepţiei, au fost solicitate, în baza art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, care nu au dat curs cererii. Curtea nu a mai acorda un alt termen în acest scop, ţinând seama ca Guvernul şi Senatul şi-au exprimat punctul lor de vedere în alte dosare, având acelaşi obiect. Astfel, în punctul de vedere comunicat Curţii Constituţionale, în dosarul nr. 52 C/1993, Guvernul apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 din Legea nr. 85/1992 nu poate fi admisă deoarece aceste prevederi nu contravin art. 41 din Constituţie. În susţinerea acestui punct de vedere se arata ca, urmărind evoluţia reglementărilor legale în materie, în inlantuirea lor logica, rezultă opţiunea constanta a puterii legiuitoare de a crea prin lege posibilitatea ca oricare chiriaş al unei locuinţe construite din fondurile statului ori din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat sa devină proprietar al locuinţei respective, prin cumpărare, în condiţiile în care, potrivit Legii nr. 15/1990, întreprinderile transformate în societăţi comerciale sau regii autonome au devenit proprietare ale locuinţelor construite din fondurile proprii. Senatul, în punctul sau de vedere, comunicat în acelaşi dosar, considera ca prevederile art. 7 din Legea nr. 85/1992 sunt constituţionale şi, în consecinţa excepţia este vadit neîntemeiată. Camera Deputaţilor nu a comunicat punctul sau de vedere. CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,examinînd dosarul cauzei, încheierea de sesizare, dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 85/1992, prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata ca este competenţa să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate care a fost formulată şi înaintată cu respectarea prevederilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 23 din legea sa organică. Prin art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat s-a stabilit ca: "Locuintele construite din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, altele decît locuintele de intervenţie, vor fi vîndute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a preţului, în condiţiile Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale prezentei legi. Art. 1 alin. 2 se aplică în mod corespunzător. Beneficiază de prevederile alin. 1 şi chiriaşii care nu sunt angajaţii unităţilor proprietare. Evaluarea şi vânzarea locuinţelor prevăzute la alin. 1, conform Decretului-lege nr. 61/1990 şi prezentei legi, se fac de către unităţile proprietare sau de către unităţile specializate în vânzarea locuinţelor, pe bază de contract de prestări de servicii cu un comision de 1% calculat la preţul de vînzare. Prin locuinţe de intervenţie se înţelege locuintele situate în incinta unităţilor economice sau bugetare de stat, cît şi cele legate nemijlocit de îndeplinirea atribuţiilor de serviciu ale persoanelor care le ocupa." Ca atare, acest articol stabileşte, în principal, următoarele: obligaţia vinzarii locuinţelor către chiriaşii lor, chiar dacă aceştia nu sunt angajaţii unităţilor proprietare; exceptarea locuinţelor de intervenţie; definirea locuinţelor de intervenţie. În dosarul aflat pe rolul Judecătoriei Sibiu, S.C. "Euroconf" – S.A. Sibiu a invocat excepţia de neconstituţionalitate a art. 7 din Legea nr. 85/1992, susţinând ca acesta contravine prevederilor art. 41 alin. (1), (2) şi (3) din Constituţie, potrivit cărora: dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate; proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular; nimeni nu poate fi expropriat decît pentru o cauza de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu o dreapta şi prealabilă despăgubire. Apreciază ca S.C. „Euroconf” – S.A Sibiu a fost expropriata, deşi vânzarea locuinţelor către chiriaşi nu constituie o cauza de utilitate publică. De asemenea, susţine ca art. 7 din lege este contrar şi prevederilor art. 135 din Constituţie potrivit cărora „Statul ocroteşte proprietatea” şi, prin dispoziţiile sale, sunt incalcate şi atributele dreptului de proprietate – posesia, folosinţă şi dispoziţia. Judecătoria, în opinia sa, considera ca excepţia nu este intemeiata. Se susţine ca prin dispoziţiile art. 41 alin. (1) din Constituţie se garantează dreptul de proprietate, însă condiţiile dobândirii şi exercitării acestuia se stabilesc prin lege astfel cum se prevede în alin. (2) al aceluiaşi articol; întrucît aceste condiţii nu sunt individualizate în legea fundamentală, ele fac obiectul unor legi ordinare şi, în acest sens, Legea nr. 85/1992 are caracterul unui act normativ special, prin care se reglementează vânzarea locuinţelor de către unităţile economice de stat, în condiţiile dobândirii dreptului de proprietate asupra imobilelor şi ale liberalizarii circulaţiei juridice a acestora. Guvernul, asa cum s-a arătat, motiveaza, în punctul sau de vedere, constituţionalitatea art. 7 din Legea nr. 85/1992 prin succesiunea reglementărilor legale privind vânzarea acestor locuinţe prin opţiunea legală (exprimată de Decretul-lege nr. 61/1990) de „vînzare a tuturor locuinţelor construite din fondurile statului, în noi condiţii de preţ şi de creditare”, prin reluarea acestei optiuni în Legea nr. 85/1992 ca o preocupare „constanta a puterii legiuitoare de a crea, prin lege, posibilitatea ca oricare chiriaş al unei locuinţe construite din fondurile statului ori din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat sa devină proprietar al locuinţei respective prin cumpărare”. Trebuie reţinută şi precizarea din acest punct de vedere, precizare corecta, ca, deşi în proprietatea societăţilor comerciale sau a regiilor autonome au intrat şi locuinţe construite din fondurile proprii, „legiferarea, ulterior adoptării Constituţiei, a opţiunii ca fiecare chiriaş din asemenea locuinţe sa devină proprietar nu poate fi privată decît numai ca o limita stabilită de lege (art. 41 din Constituţie) a dreptului de proprietate exercitat de societatea comercială în al carei patrimoniu se afla locuintele construite din fondurile proprii ale întreprinderii, asa cum de altfel este o limita şi exceptarea de la vînzare a locuinţelor de intervenţie, construite din aceleaşi fonduri şi care, de asemenea, au intrat în patrimoniul societăţii comerciale”. Totodată, în punctul sau de vedere, Senatul caracterizează excepţia ca vadit neîntemeiată, art. 7 din Legea nr. 85/1992 stabilind condiţiile vinzarii-cumpărării apartamentelor. Argumentele juridice invocate de către Guvern, Senat şi Judecătoria Sibiu sunt evident întemeiate. Într-adevăr, dacă art. 41 din Constituţie garantează dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, tot el statuează ca legea stabileşte "conţinutul şi limitele acestor drepturi". Este în afară oricărei îndoieli ca aceasta împuternicire data legii trebuie exercitată fundamentat şi nu arbitrar. Ca atare, legiuitorul, determinînd "conţinutul şi limitele acestor drepturi", are în vedere ocrotirea unor valori politice, sociale sau juridice deosebite, în considerarea cărora stabileşte dimensiuni şi limite. Astfel, dacă ne raportam la cazul dedus judecaţii, trebuie menţionată obligaţia statului de a crea condiţiile necesare pentru creşterea calităţii vieţii [art. 134 alin. (2) lit. f) din Constituţie] şi, mai ales, de a lua măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natura să asigure cetăţenilor un nivel de trei decent [art. 43 alin. (1) din Constituţie]. Prin art. 7 din Legea nr. 85/1992, legiuitorul realizează o măsura în acest sens, asigurind chiriaşilor dreptul şi prioritatea în cumpărarea de locuinţe, măsura legitima prin funcţiile care sunt stabilite în Constituţie. Din examinarea textului rezultă ca aceste locuinţe: sunt construite din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a legii; se vînd titularilor contractelor de închiriere, indiferent dacă aceştia sunt sau nu angajaţii unităţilor proprietare; nu trebuie să fie locuinţe de intervenţie. O asemenea măsura este luată, fără indoiala, în litera şi spiritul Constituţiei. Nu trebuie neglijat ca legislaţia de după 22 decembrie 1989 a transformat, practic, un drept de administrare, pe care întreprinderile şi instituţiile bugetare îl aveau asupra patrimoniului lor, într-un drept de proprietate. Aceasta transformare nu poate fi o măsura arbitrară prin care unii cetăţeni să fie defavorizati în beneficiul altora, ştiut fiind ca aceste bunuri erau rezultatul eforturilor tuturor. Ar fi contrar principiilor dreptului şi chiar regulilor traditionale privind proprietatea ca, deodată, o unitate economică „transformata” într-o societate comercială sa devină proprietara absolută asupra unor bunuri „moştenite” cu înlăturarea abuzivă a cetăţenilor care, în calitatea lor de angajaţi sau fosti angajaţi, au contribuit la formarea acestui patrimoniu. Dacă legiuitorul ar fi admis un asemenea lucru, chiar el s-ar fi situat în afară legitimitatii. De aceea, legiuitorul, prin art. 7, stabileşte o norma de justiţie socială şi economică, dând posibilitatea chiriaşilor sa cumpere locuintele la construirea cărora, direct sau indirect, în vechiul sistem statal-juridic, au contribuit. Ca atare, dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 85/1992 sunt nu numai conforme literei şi spiritului art. 41 din Constituţie, ci şi legitimate din punct de vedere economic, social şi moral. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Constata ca dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 85 din 22 iulie 1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu alta destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 29 iulie 1992, sunt constituţionale. 2. Respinge excepţia de neconstituţionalitate invocată de S.C. "Euroconf" – S.A. Sibiu, în faţa Judecătoriei Sibiu, în dosarul nr. 8118/1993 şi trimisa de către aceasta Curţii Constituţionale prin Încheierea din 5 noiembrie 1993. Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţa publică din 23 martie 1994. PREŞEDINTE,prof. univ. dr. Ioan MuraruMagistrat-asistent,Constantin Burada––––––––-

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x