DECIZIE nr. 27 din 19 ianuarie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 300 alin. 3 şi art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorAntonia Constantin – procurorDaniela Ramona Mariţiu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 300 şi art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Romarta" – S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 524/2005 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a V-a comercială.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate potrivit căreia dispoziţiile art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă vin în contradicţie cu prevederile art. 44 din Constituţie, arată că aceasta a rămas fără obiect în urma modificării suferite de dispoziţia de lege criticată. În continuare, făcând referire la Decizia nr. 47 din 27 ianuarie 2005, arată că nu poate fi reţinută nici critica potrivit căreia art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă vine în contradicţie cu prevederile art. 16 şi 135 din Constituţie. În ceea ce priveşte dispoziţia art. 300 alin. 3, arată că aceasta, fiind o normă de trimitere la dispoziţiile art. 403, nu se poate reţine, nici în acest caz, o încălcare a prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 19 mai 2005, pronunţată în Dosarul nr. 524/2005, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a V-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 300 şi art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Romarta" – S.A. din Bucureşti într-o cauză comercială având ca obiect soluţionarea unei cereri de suspendare a executării unei încheieri date de judecătorul delegat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor art. 16 şi 135 din Constituţie, deoarece "se creează o stare de vădită inegalitate între creditori şi debitori" şi, totodată, "o stare de incertitudine pentru recuperarea creanţelor de către creditori". De asemenea, arată că sunt încălcate şi prevederile art. 44 din Constituţie, deoarece prin textul constituţional invocat "se protejează orice drept patrimonial, inclusiv unul de creanţă, iar prin textul în cauză se prevede posibilitatea arbitrară de suspendare a procedurii de executare, fără o cauţiune, fapt de natură a aduce o gravă atingere dreptului de creanţă".Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a V-a comercială apreciază că dispoziţiile de lege criticate nu vin în contradicţie cu prevederile art. 16, 44 şi 135 din Constituţie.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Guvernul apreciază că, deşi autorul excepţiei invocă şi textul art. 300 din Codul de procedură civilă, din critica acestuia rezultă că se referă numai la alin. 4 al art. 403, mai exact la posibilitatea suspendării provizorii a executării silite. În continuare, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, arată că alin. 4 al art. 403 nu vine în contradicţie cu prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. Textele de lege criticate, prin mijloacele procesuale puse la dispoziţie părţilor, relevă preocuparea legiuitorului de a se asigura echilibrul procesual şi egalitatea de arme dintre acestea, lipsind de suport critica privitoare la încălcarea art. 16 din Constituţie. În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 44 din Constituţie, arată că dispoziţiile legale criticate sunt în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale potrivit cărora proprietatea privată este ocrotită în mod egal, indiferent de proprietar, iar conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Cât priveşte invocarea prevederilor art. 135 din Constituţie, se arată că acestea nu au incidenţă în cauza de faţă.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Deşi Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 300 şi art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, din motivarea acesteia rezultă că autorul se referă doar la dispoziţiile alin. 3 al art. 300 şi art. 403 alin. 4, dispoziţii care constituie obiectul excepţiei de neconstituţionalitate asupra căruia se va pronunţa instanţa de contencios constituţional. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, textul art. 403 alin. 4 a fost modificat prin Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005. Textele de lege criticate au următorul cuprins:– Art. 300 alin. 3: "Suspendarea la cerere a executării hotărârii poate fi acordată numai după depunerea unei cauţiuni ce se va stabili, prin încheiere, cu ascultarea părţilor în camera de consiliu, scop în care acestea vor fi citate în termen scurt, chiar înainte de primul termen de judecată, dacă este cazul. Dispoziţiile art. 403 alin. 3 şi 4 se aplică în mod corespunzător.";– Art. 403 alin. 4: "În cazuri urgente, dacă s-a plătit cauţiunea, preşedintele instanţei poate dispune, prin încheiere şi fără citarea părţilor, suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare de către instanţă. Încheierea nu este supusă nici unei căi de atac. Cauţiunea care trebuie depusă este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 5 milioane lei pentru cererile neevaluabile în bani. Cauţiunea depusă este deductibilă din cauţiunea stabilită de instanţă, dacă este cazul."În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată şi ale art. 135 referitoare la economia României.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate potrivit căreia dispoziţiile art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă vin în contradicţie cu prevederile art. 44 din Constituţie, deoarece prin textul criticat "se prevede posibilitatea arbitrară de suspendare a procedurii de executare, fără o cauţiune, fapt de natură a aduce o gravă atingere dreptului de creanţă", aceasta a rămas fără obiect. Astfel, în urma modificării suferite de dispoziţiile art. 403 din Codul de procedură civilă în cazuri urgente, preşedintele instanţei poate dispune, prin încheiere şi fără citarea părţilor, suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare de către instanţă. Suspendarea provizorie a executării va fi dispusă dacă s-a plătit cauţiunea, care este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 5 milioane lei pentru cererile neevaluabile în bani.În ceea ce priveşte invocarea în motivarea excepţiei a dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, Curtea reţine că dispoziţiile criticate nu conţin măsuri discriminatorii care ar contraveni principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii, întrucât măsura instituită prin acestea se ia în considerarea naturii urgente a cauzelor, iar nu a persoanelor care o solicită, acestea beneficiind de un tratament egal în faţa legii. De asemenea, se constată că măsura instituită de art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă nu poate fi privită ca fiind contrară principiilor economiei de piaţă, ci, dimpotrivă, ca asigurând buna funcţionare a lor.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 300 alin. 3 din Codul de procedură civilă, Curtea a statuat prin Decizia nr. 47 din 27 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 14 martie 2005, că acestea sunt constituţionale. În acest sens, instanţa de contencios constituţional a constatat că dispoziţia art. 300 alin. 3 din Codul de procedură civilă nu contravine prevederilor art. 16 din Constituţie, ci, din contră, dă expresie principiului constituţional al egalităţii de tratament, întrucât, oferind debitorului posibilitatea de a solicita şi de a obţine suspendarea executării, o condiţionează de plată unei cauţiuni a cărei finalitate este aceea de a servi la acoperirea eventualelor daune cauzate creditorului, ca urmare a întârzierii executării solicitate cu rea-credinţă de debitor şi acordate cu uşurinţă de instanţă. De asemenea, Curtea constată că nu poate fi reţinută nici critica potrivit căreia dispoziţiile art. 300 din Codul de procedură civilă vin în contradicţie cu prevederile art. 44 şi 135 din Constituţie, acestea neavând concludenţă pentru soluţionarea excepţiei.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 300 alin. 3 şi ale art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Romarta" – S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 524/2005 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a V-a comercială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 ianuarie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Daniela Ramona Mariţiu–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește