DECIZIE nr. 268 din 19 decembrie 2000

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35-37 din Legea bancară nr. 58/1998



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorPaula C. Pantea – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35-37 din Legea bancară nr. 58/1998, excepţie ridicată de Razvan Ionut Stan în Dosarul nr. 459/2000 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia contencios administrativ.La apelul nominal se constata lipsa autorului excepţiei şi a Societăţii Comerciale "Banca Comercială Română"-S.A. din Bucureşti, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei ca fiind neîntemeiată, întrucât nu exista neconcordante între textul de lege criticat şi dispoziţiile constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 14 iunie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 459/2000, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35-37 din Legea bancară nr. 58/1998. Excepţia a fost ridicată de Razvan Ionut Stan, reclamant într-o acţiune de contencios administrativ formulată împotriva Băncii Comerciale Române S.A. din Bucureşti. În cadrul acestei acţiuni reclamantul a solicitat băncii lista scrisă cuprinzând demnitarii şi funcţionarii publici (inclusiv soţi/sotii şi rude) care au beneficiat de credite cu dobânda preferentiala acordată de Bancorex-S.A. Întrucât refuzul paratei de a furniza informaţiile cerute s-a bazat pe invocarea art. 35-37 din Legea bancară nr. 58/1998, reclamantul a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a acestor texte de lege.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile art. 35-37 din Legea bancară nr. 58/1998 pot şi trebuie să fie aplicate numai în concordanta cu art. 31 din Constituţie, care consacra dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public, statornicind ca acest drept nu poate fi îngrădit. În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate restricţiile pe care le stabilesc textele ce fac obiectul excepţiei nu sunt necesare într-o societate democratica în care trebuie să existe liberul acces al publicului la informaţiile de interes public şi controlul efectiv al societăţii civile asupra activităţii funcţionarilor publici şi, în genere, asupra chestiunilor de interes public. În acest sens autorul înţelege să se refere şi la alte texte constituţionale, şi anume la art. 1 alin. (3), art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) şi (2) şi art. 51.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia contencios administrativ, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este intemeiata.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, considera ca art. 35-37 din Legea bancară nr. 58/1998 sunt constituţionale. În argumentarea acestui punct de vedere se arata, în esenta, ca textele art. 35-37 din Legea bancară ocrotesc un interes de ordin privat, băncile fiind, indiferent de structura şi de capitalul lor social, persoane juridice de drept privat, care prestează servicii specifice unor persoane, intrand în raporturi juridice comerciale, guvernate în mod preponderent de reguli şi principii situate în afară unui regim juridic de drept public. Totodată preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază ca art. 35-37 din Legea bancară au şi valoarea unor norme ce protejeaza un interes public. În absenta textelor criticate accesul unor terţi neautorizati la secretul bancar ar crea o stare de insecuritate în mediul de afaceri, o neincredere între investitori, care ar bloca iniţiativa privată şi operaţiunile comerciale. În ceea ce priveşte invocarea de către autorul excepţiei a prevederilor art. 1 alin. (3), ale art. 15 alin. (1) şi ale art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, concentrate asupra ideii de apărare şi promovare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, preşedintele Camerei Deputaţilor considera ca „nu se poate admite o contrapunere între dreptul la informaţie şi dreptul la respectarea şi ocrotirea vieţii intime, familiale şi private, între dreptul persoanei de a avea acces la informaţiile de interes public şi obligaţia statului de a crea şi menţine elementele de consolidare a economiei de piaţa”. Observând ca Legea fundamentală nu conţine o definiţie a „informaţiilor de interes public” şi, de altfel, nici a notiunii „interes public”, preşedintele Camerei Deputaţilor conchide în sensul că „sfera privată nu poate fi situata, din punct de vedere constituţional, într-un plan secund faţă de sfera publică, iar informaţiile concentrate de instituţii care sunt menite sa servească publicul nu dobândesc, în mod automat, un caracter public”.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, deoarece textele de lege criticate "nu vin în contradictie cu dispoziţiile constituţionale, întrucât, pe de o parte, art. 31 din Constituţie face referire precisa la natura informaţiilor, respectiv cele de interes public, pe când art. 35-37 din Legea bancară nr. 58/1998 are în vedere informaţii ce ţin de domeniul privat, respectiv cele privind pe titularii de conturi, conturile şi tranzacţiile cu acestea”.Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Excepţia de neconstituţionalitate priveşte dispoziţiile art. 35, 36 şi 37 din Legea bancară nr. 58/1998, care au următorul cuprins:– art. 35: "Banca va păstra confidenţialitatea tuturor tranzacţiilor şi serviciilor pe care le oferă, inclusiv cu privire la identitatea titularilor conturilor.";– art. 36: "Personalul unei bănci, supus prevederilor prezentei legi, nu are dreptul de a folosi sau de a dezvălui, nici în timpul activităţii, nici după încetarea acesteia, fapte sau date care, devenite publice, ar dăuna intereselor ori prestigiului unei bănci sau vreunui client al acesteia.Prevederile de mai sus se aplică şi persoanelor care obţin informaţii de natura celor arătate, din rapoarte ori alte documente ale băncii.";– art. 37: "Orice membru al consiliului de administraţie al unei bănci, precum şi toate persoanele care participa la activitatea băncii sunt obligate sa păstreze secretul profesional. Informaţii privind sumele depuse şi operaţiunile efectuate pe numele persoanelor fizice şi juridice se vor transmite numai titularilor sau reprezentanţilor lor legali, iar în cauzele penale în care s-a pus în mişcare acţiunea penală împotriva titularului, la cererea scrisă a procurorului sau a instanţei judecătoreşti. Personalul băncii nu poate uza, în folos personal, de informaţiile bancare pe care le deţine sau de care a luat cunoştinţa în orice mod.Prevederile alin. 1 se aplică şi persoanelor care obţin, din activitatea de control şi supraveghere sau din rapoarte ori documente ale băncii, informaţii de natura celor arătate mai sus."Autorul excepţiei considera ca dispoziţiile art. 35-37 din Legea bancară nr. 58/1998 contravin, în principal, prevederilor constituţionale ale art. 31 şi, în subsidiar, celor ale art. 1 alin. (3), art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) şi (2) şi ale art. 51, texte care au următoarea redactare:– art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.";– art. 15 alin. (1): "Cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea.";– art. 16 alin. (1) şi (2): "(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.(2) Nimeni nu este mai presus de lege."; … – art. 31: "(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit.(2) Autorităţile publice, potrivit competentelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corecta a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal. … (3) Dreptul la informaţie nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecţie a tinerilor sau siguranţa naţionala. … (4) Mijloacele de informare în masa, publice şi private, sunt obligate să asigure informarea corecta a opiniei publice. … (5) Serviciile publice de radio şi de televiziune sunt autonome. Ele trebuie să garanteze grupurilor sociale şi politice importante exercitarea dreptului la antena. Organizarea acestor servicii şi controlul parlamentar asupra activităţii lor se reglementează prin lege organică."; … – art. 51: "Respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie."I. Principala critica de neconstituţionalitate priveşte încălcarea dispoziţiilor art. 31 din Constituţie, referitoare la dreptul la informaţie.Examinând sub acest aspect excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constata ca aceasta este neîntemeiată şi urmează să fie respinsă.Textele de lege criticate au în vedere instituirea unui regim de stricta confidenţialitate asupra unor date, fapte şi elemente ce ţin de funcţionarea instituţiilor bancare, instituţii cu caracter privat care stabilesc cu clienţii lor şi cu alţi parteneri de afaceri raporturi de drept civil sau comercial, adică raporturi de drept privat, iar nu de drept public. Astfel fiind, dispoziţiile art. 31 din Constituţie, text care priveşte dreptul persoanelor de a avea acces neingradit la orice informaţie de interes public, nu au nici o legătură cu activităţile bancare, iar argumentele aduse de autorul excepţiei în scopul de a demonstra o eventuala limitare a exercitării acestui drept sunt, în ipoteza reglementării criticate, simple speculatii. Nu este vorba, într-adevăr, de nici o limitare a accesului la informaţii de interes public, pentru ca informaţiile avute în vedere sunt, prin excelenta, de interes privat. Este ceea ce rezultă şi din alin. (2) al art. 31 din Constituţie, care obliga autorităţile publice să asigure, potrivit competentelor ce le revin, informarea corecta a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal; or, băncile nu sunt entităţi care să facă parte din categoria autorităţilor publice.Secretul operaţiunilor bancare reprezintă o condiţie esenţială pentru funcţionarea instituţiilor din această categorie. Fără aplicarea acestui principiu activitatea bancară ar fi imposibila, deoarece s-ar prejudicia nu numai interesele băncii, ci şi interesele partenerilor acesteia. Atât activitatea băncilor, cat şi, de regula, cea a clienţilor acestora au caracter lucrativ şi se supun legilor concurentei, ceea ce presupune respectarea confidenţialităţii operaţiunilor.Întrucât totalitatea raporturilor dintre bănci şi clienţii lor se întemeiază pe contracte, secretul operaţiunilor, astfel cum este reglementat prin textele de lege a căror constituţionalitate este contestată, face parte, de drept, din contractele respective. Nerespectarea unor asemenea obligaţii contractuale face să se nasca răspunderea contractuală a părţii vinovate. Pentru personalul băncilor respectarea confidenţialităţii datelor şi a operaţiilor prevăzute de lege tine de secretul profesional, iar încălcarea unor asemenea îndatoriri poate atrage, alături de răspunderea în raporturile de serviciu, chiar răspunderea penală.Legea bancară nr. 58/1998 nu exclude divulgarea datelor protejate, dar numai atunci când în cauzele penale s-a pus în mişcare acţiunea penală împotriva titularului şi numai la cererea scrisă a procurorului ori a instanţei judecătoreşti.II. Autorul excepţiei a indicat ca temei constituţional al sesizării şi dispoziţiile art. 1 alin. (3), art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) şi (2) şi ale art. 51 din Legea fundamentală.Curtea constata ca, în raport cu motivele invocate în sprijinul excepţiei de neconstituţionalitate, textele indicate nu sunt relevante, neavând nici o concludenta pentru soluţionarea acesteia.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, 2, 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), precum şi al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 35-37 din Legea bancară nr. 58/1998, excepţie ridicată de Razvan Ionut Stan în Dosarul nr. 459/2000 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia contencios administrativ.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 decembrie 2000.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Florentina Geangu──────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește