DECIZIE nr. 268*) din 18 iunie 1997

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 305 alin. 2, art. 146 şi ale art. 148 din Codul de procedură penală



––––-Notă …
*) A se vedea şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 709 din 19 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 2 aprilie 1998.Nicolae Popa – preşedinteFlorin Bucur Vasilescu – judecătorVictor Dan Zlatescu – judecătorConstantin Burada – magistrat-asistentCompletul de judecată, convocat potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, constata următoarele:Prin încheierea din 18 februarie 1997, pronunţată în Dosarul nr. 83/1996, Curtea Militară de Apel Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 305 alin. 2, art. 146 şi ale art. 148 din Codul de procedură penală, invocată de apelantul-inculpat Calin Vasile.Prin excepţie se susţine, în esenta, ca art. 305 alin. 2 din Codul de procedură penală contravine art. 123 alin. (2) din Constituţie, deoarece determina dependenta desfăşurării procesului penal de opinia preşedintelui completului de judecată. Referitor la art. 146 şi 148 din acelaşi cod, se apreciază ca prevederile lor încalcă art. 23 şi 123 din Constituţie, întrucât atribuie procurorului o dubla calitate: aceea de organ judiciar, care efectuează, supraveghează sau îndrumă ancheta şi întocmeşte actul de trimitere în judecata, iar, pe de altă parte, aceea de magistrat, care dispune arestarea preventivă.Exprimandu-şi opinia în legătură cu excepţia, instanţa considera ca dispoziţiile art. 305 alin. 2, art. 146 şi ale art. 148 din Codul de procedură penală sunt constituţionale, deoarece nu încalcă prevederile art. 23 şi 123 din legea fundamentală, invocate de apelantul-inculpat în susţinerea excepţiei.CURTEA,având în vedere încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine:Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie şi art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională este competenţa să soluţioneze excepţia, fiind legal sesizată.În legătură cu criticile aduse art. 305 alin. 2 din Codul de procedură penală se constată că textul acestuia conţine norme de procedura care nu intră în conflict nici cu art. 23, nici cu art. 123 din Constituţie, asa cum se susţine prin excepţie. Dispoziţia legală în discuţie este următoarea: "Încheierea se întocmeşte de grefier în 24 de ore de la terminarea şedinţei şi se semnează de preşedintele completului de judecată şi de grefier".Rezultă deci ca încheierea de şedinţa nu face decât sa consemneze fapte concrete petrecute în şedinţa de judecată, care nu au, în nici un fel, caracterul unei judecati propriu-zise pentru a necesita semnarea acesteia de către toţi membrii completului.Prin urmare, nu se poate susţine ca se încalcă principiul independentei judecătorilor, consacrat de art. 123 alin. (2) din Constituţie, deoarece aplicabilitatea acestuia îşi găseşte consacrarea cu prilejul pronunţării hotărârii sau a deciziei date de instanţa de judecată.Dacă totuşi încheierea de şedinţa nu ar fi corect redactată, în sensul că ar cuprinde date incomplete sau inexacte, partea interesată o poate ataca pe căile procedurale legale, art. 361 şi art. 385^1 din Codul de procedură penală prevăzând ca încheierile pot fi atacate o dată cu sentinta sau decizia considerată ca nelegală sau netemeinica, pe calea apelului, respectiv a recursului.În consecinţa, se retine ca textul art. 305 alin. 2 din Codul de procedură penală nu aduce atingere textelor constituţionale invocate de autorul excepţiei.Cat priveşte art. 146 şi 148 din Codul de procedură penală, se constată că ceea ce critica în fapt apelantul-inculpat nu sunt atât prevederile legale respective, ci eventualitatea sau chiar posibilitatea ca emiterea mandatului de arestare să se facă de către procuror în condiţii de subiectivism, el fiind acela care efectuează ancheta şi, pe de altă parte, dispune arestarea învinuitului.Apelantul-inculpat omite însă un fapt esenţial, şi anume acela ca arestarea are loc tocmai datorită unor necesitaţi de ordin procesual, enumerate limitativ de art. 148, în considerarea precizarii conţinute în art. 143 din Codul de procedură penală, potrivit căreia măsura reţinerii poate fi luată de organul de cercetare penală în cazul când sunt probe sau indicii temeinice ca s-a săvârşit o faptă penală. Conceptul de "indicii temeinice" semnifica faptul ca din datele existente s-ar putea presupune ca persoana în cauza a săvârşit cu adevărat fapta.În susţinerea excepţiei se invoca, dar numai parţial, art. 23 din Constituţie, făcându-se abstractie de conţinutul alin. (4) al acestui articol, potrivit căruia, dacă mandatul a fost emis cu încălcarea legii, arestatul se poate plange judecătorului, care se va pronunţa printr-o hotărâre motivată. Asadar legea fundamentală conţine o garanţie procesuala de o deosebită însemnătate, destinată a preveni arestarile abuzive, deoarece, în final, controlul legalităţii acestei măsuri este de competenţa instanţei de judecată. Mai mult decât atât, art. 23 alin. (6) şi (7) din Constituţie prevede că eliberarea arestatului este obligatorie dacă motivele măsurii de arestare au dispărut, persoanei arestate preventiv rezervandu-i-se, pe de altă parte, chiar dreptul de a cere punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune. Tot acest ansamblu de garanţii procesuale, reflectate expres în Constituţie, este de natura să asigure apărarea oricărei persoane de orice arestari efectuate cu încălcarea legii.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) şi al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 305 alin. 2, art. 146 şi ale art. 148 din Codul de procedură penală, invocată de Calin Vasile în Dosarul nr. 83/1996 al Curţii Militare de Apel Bucureşti.Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.Pronunţată la data de 18 iunie 1997.PREŞEDINTE,prof.univ.dr. Nicolae PopaMagistrat-asistent,Constantin Burada–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește