DECIZIE nr. 267*) din 18 iunie 1997

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor



Notă …
*) A se vedea şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 482 din 18 noiembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 8 aprilie 1998.Nicolae Popa – preşedinteRomul Petru Vonica – judecătorVictor Dan Zlatescu – judecătorRaul Petrescu – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol, pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 32/1968, invocată de recurenta Societatea Comercială „Jupiter” – S.R.L. cu sediul în Bucureşti, în Dosarul nr. 1.000/1996 al Tribunalului Alba.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 4 iunie 1997, în prezenta părţilor şi a reprezentantului Ministerului Public, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 11 iunie 1997 şi apoi pentru data de 18 iunie 1997.CURTEA,Prin Încheierea din 10 ianuarie 1997, pronunţată în Dosarul nr. 1.000/1996, Tribunalul Alba a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 32/1968, ridicată de Societatea Comercială „Jupiter” – S.R.L., cu sediul în Bucureşti.În motivarea excepţiei, recurenta Societatea Comercială "Jupiter" – S.R.L., susţine ca dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 32/1968 în partea sa: „Dispoziţiile art. 13 şi 14 nu împiedica … confiscarea lucrurilor supuse acestei măsuri” contravin prevederilor art. 1 alin. (3), art. 41 alin. (1) şi (7), precum şi ale art. 135 alin. (6) din Constituţie, întrucât, deşi potrivit dispoziţiilor art. 13 şi 14 din Legea nr. 32/1968 este înlăturată aplicarea şi executarea sancţiunii contravenţionale ca urmare a prescripţiei, se menţine totuşi măsura confiscării, care, fiind tot o sancţiune juridică ce afectează dreptul de proprietate privată, are caracterul unei sancţiuni complementare, infrangandu-se astfel principiul de drept, conform căruia accesorium sequitur principale, ce ar avea ca efect „imprescriptibilitatea confiscării contravenţionale”, este caracteristica statului totalitar şi încalcă astfel una din garanţiile dreptului de proprietate, şi anume prezumţia dobândirii licite a averii. Se mai susţine totodată, făcându-se comparatie cu măsura confiscării speciale prevăzute de legea penală, ca aceasta nu mai poate fi luată după ce a operat prescripţia reglementată de art. 121-130 din Codul penal. În consecinţa, recurenta a solicitat „în principal” admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 32/1968 şi „în subsidiar” să se constate abrogarea implicita a textului, potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie.Exprimandu-şi opinia, potrivit prevederilor art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, instanţa de judecată apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca nefondata, întrucât prescripţia în martie contravenţională constituie o cauza de inlaturare a răspunderii şi nu a faptei săvârşite. Potrivit art. 41 alin. (7) din Constituţie, averea dobandita licit, nu se poate confisca. Întrucât însă bunurile provenite din săvârşirea unei contravenţii nu sunt dobândite licit, ele pot fi confiscate potrivit art. 41 alin. (8) din Constituţie.În temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, au fost solicitate puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.Senatul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia este neîntemeiată.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca textul art. 15 din Legea nr. 32/1968 nu contravine Constituţiei, întrucât legea fundamentală garantează dobândirea şi ocrotirea proprietăţii private obţinute în mod licit, nu şi garantarea unor bunuri obţinute prin fapte ilicite.Camera Deputaţilor nu a comunicat punctul sau de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Senatului şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părţilor şi ale procurorului, dispoziţiile atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie, Curtea Constituţională este competenţa să soluţioneze excepţia invocată, fiind legal sesizată.Principala critica de neconstituţionalitate se referă încălcarea prevederilor art. 41 alin. (7) din Constituţie, potrivit căruia "Averea dobandita licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii de prezuma".Este în afară oricărei discuţii ca prevederea constituţională privind prezumţia dobândirii licite a averii constituie una dintre garanţiile constituţionale importante ale dreptului de proprietate. Aceasta prezumţie se întemeiază şi pe principiul general, potrivit căruia orice act sau fapt juridic este licit până la dovada contrară, impunând, în ceea ce priveşte averea unei persoane fizice sau juridice, ca dobândirea ilicită a acesteia să fie dovedită. În mod corespunzător, alin. (8) al art. 41 din Constituţie prevede că bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.Exceptarea de la aplicarea dispoziţiilor art. 13 şi 14 din Legea nr. 32/1968 a măsurii confiscării contravenţionale nu este contrară prevederilor Constituţiei, ţinând seama de natura bunurilor supuse acestei măsuri, asa cum sunt ele individualizate în textul art. 8 din Legea nr. 32/1968.Potrivit acestui text, sunt supuse confiscării lucrurile produse prin contravenţie, lucrurile care au servit la săvârşirea contravenţiei, dacă sunt ale contravenientului, precum şi lucrurile dobândite prin săvârşirea contravenţiei, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate.În speta de faţa, sumele confiscate sunt urmare a săvârşirii unei contravenţii şi, în consecinţa, dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 32/1968 nu încalcă prevederile constituţionale privind confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii. Textele constituţionale invocate de recurenta se referă la garantarea şi ocrotirea proprietăţii private dobândite în mod licit şi nu la garantarea unor bunuri obţinute în mod ilicit. Sub acest aspect, excepţia nu poate fi primită.Referitor la susţinerea potrivit căreia textul art. 15 contravine şi dispoziţiilor art. 150 alin. (1) din Constituţie, de asemenea, nu poate fi primită.Potrivit practicii sale constante, Curtea Constituţională a decis ca instanţa de judecată este obligată ca, în scopul aplicării unei dispoziţii legale anterioare intrării în vigoare a Constituţiei, sa stabilească dacă prevederea mai este în vigoare sau a fost abrogată şi sa determine măsura în care prevederea respectiva contravine Constituţiei.Abrogarea, potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, este rezultatul contrarietatii legii anterioare cu prevederile Constituţiei, or, dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 32/1968 sunt în deplina concordanta cu prevederile constituţionale. Astfel ca şi sub acest aspect excepţia urmează a fi respinsă.Cat priveşte susţinerea recurentei în legătură cu imprescriptibilitatea dreptului de a confisca lucrurile rezultate din contravenţie sau care au servit la săvârşirea contravenţiei, este de observat faptul ca, deşi textul Legii nr. 32/19698 nu cuprinde un termen de prescripţie, acest termen a fost înscris în Decretul nr. 221/1960, în vigoare până la 23 aprilie 1996 şi preluat de la acea data de Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare. Acest act normativ, în titlul V, conţine dispoziţii privind prescripţia dreptului de a cere executarea silită (art. 98).În consecinţa, şi aceasta sustinere urmează a fi înlăturată.Pentru considerentele expuse şi având în vedere prevederile art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 23 alin. (2), ale art. 24 şi ale art. 25 din Legea nr. 47/1992, CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 32/1968, invocată de Societatea Comercială „Jupiter” – S.R.L. în Dosarul nr. 1.000/1996 al Tribunalului Alba.Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.Pronunţată în şedinţa publică din 18 iunie 1997.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. Nicolae PopaMagistrat-asistent,Maria Bratu–––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește