DECIZIE nr. 267 din 17 octombrie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206 din Codul penal



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorCristina Nicoara – procurorDoina Suliman – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206 din Codul penal, excepţie ridicată de Roxana Valcu în Dosarul nr. 2.929/2001 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta în materie a Curţii Constituţionale, solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 10 ianuarie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 2.929/2001, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206 din Codul penal. Excepţia a fost ridicată de Roxana Valcu într-o cauza penală privind infracţiunile de insulta şi calomnie.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile art. 206 din Codul penal contravin prevederilor art. 30 din Constituţie, precum şi celor ale art. 10 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În acest sens se arata ca "sancţionarea excesiva a calomniei prin presa constituie o incatusare incompatibilă cu libertatea presei (art. 30 din Constituţie) şi, de asemenea, cu progresul democraţiei".Instanţa de judecată apreciază ca excepţia nu este intemeiata, deoarece dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate şi nici reglementărilor internaţionale privind materia drepturilor omului.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul considera ca excepţia este neîntemeiată. Se apreciază ca "incriminarea faptelor care aduc atingere demnităţii persoanei nu numai ca este permisă de Constituţie şi de actele internaţionale în materia drepturilor omului, dar este şi necesară pentru existenta unei societăţi democratice".Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 206 din Codul penal, care au următorul conţinut: "Afirmarea ori imputarea în public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoană, care, dacă ar fi adevarata, ar expune acea persoana la o sancţiune penală, administrativă sau disciplinară ori dispreţului public, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.Împăcarea părţilor inlatura răspunderea penală."Textul constituţional invocat de autorul excepţiei ca fiind încălcat este art. 30, potrivit căruia: "(1) Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public sunt inviolabile.(2) Cenzura de orice fel este interzisă. … (3) Libertatea presei implica şi libertatea de a înfiinţa publicaţii. … (4) Nici o publicaţie nu poate fi suprimată. … (5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare în masa obligaţia de a face publică sursa finanţării. … (6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine. … (7) Sunt interzise de lege defăimarea tarii şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ura naţionala, rasială, de clasa sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri. … (8) Răspunderea civilă pentru informaţia sau pentru creaţia adusă la cunoştinţa publică revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în condiţiile legii. Delictele de presa se stabilesc prin lege." … De asemenea, în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate sunt invocate prevederile art. 10 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, potrivit cărora: "Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a comunică informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a tine seama de frontiere. Prezentul articol nu împiedica statele sa supună societăţile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare."Examinând excepţia, Curtea constata ca dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate. Astfel, Curtea Constituţională, prin numeroase decizii, precum Decizia nr. 51 din 8 aprilie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 9 iunie 1999, a statuat ca dispoziţiile art. 206 din Codul penal, privind calomnia, nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 30, referitoare la libertatea de exprimare. În acest sens Curtea a reţinut ca incriminarea şi sancţionarea calomniei prin art. 206 din Codul penal nu pot fi considerate o ingradire a libertăţii de exprimare, deoarece, potrivit art. 54 din Constituţie, drepturile şi libertăţile constituţionale trebuie exercitate cu buna-credinţa, fără a se încalcă drepturile şi libertăţile celorlalţi. Aceasta înseamnă ca exercitarea abuzivă a drepturilor şi libertăţilor este susceptibilă de sancţionare, după caz, inclusiv prin aplicarea unor sancţiuni de natura penală.Referitor la concordanta textului de lege criticat cu prevederile art. 10 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea constata ca asupra acestui aspect s-a pronunţat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Constantinescu împotriva României, când a decis ca restrangerea libertăţii de exprimare, prevăzută de lege, nu contravine prevederilor art. 10 din convenţie, fiind necesară într-o societate democratica.Deoarece nu au intervenit elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cat şi considerentele cuprinse în deciziile anterioare îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauza.Pentru argumentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206 din Codul penal, excepţie ridicată de Roxana Valcu în Dosarul nr. 2.929/2001 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 octombrie 2002.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Doina Suliman–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește