DECIZIE nr. 267 din 12 mai 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 172 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorBenke Karoly – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 167 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Slamec” – S.A. Slatina în Dosarul nr. 120/F/2004 al Tribunalului Gorj – Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura ce citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă. Se arată că excepţia, fără a fi motivată, se referă doar la o pretinsă neconcordanţă între prevederile criticate şi alte texte legale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 27 ianuarie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 120/F/2004, Tribunalul Gorj – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 167 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Slamec" – S.A. Slatina într-o cauză având ca obiect judecarea cererii de deschidere a procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului, formulată în baza Legii nr. 64/1995, cerere introdusă împotriva autorului excepţiei.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile art. 167 alin. (2) din Codul de procedură fiscală contravin prevederilor "art. 31 alin. 4 din Legea nr. 64/1995 privind cauţiunea, care se aplică fără excepţie pentru toţi creditorii, tocmai pentru a preîntâmpina cererile introduse cu rea-credinţă”.Tribunalul Gorj – Secţia comercială şi de contencios administrativ, formulându-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, consideră că "în speţă sunt aplicabile prevederile art. 167 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, potrivit cărora organele fiscale sunt scutite de plată cauţiunii, aşa cum de altfel sunt scutite şi de plată taxelor de timbru".Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. În argumentarea acestui punct de vedere se arată că excepţia "nu ridică probleme de neconstituţionalitate, [ci] se referă doar la o pretinsă neconcordanţă între reglementările din art. 38 alin. (4) din Legea nr. 64/1995 şi cele din art. 172 alin. (2) din Codul de procedură fiscală”. În legătură cu neconcordanţa celor două prevederi legale Guvernul apreciază că „este opţiunea legiuitorului, constând în reglementări deosebite pentru situaţii deosebite”, iar „prevederile art. 172 alin. (2) din Codul menţionat reprezintă o reglementare procedurală adoptată prin lege, adică în modalitatea prevăzută de art. 126 alin. (2) din Constituţie”.În finalul punctului său de vedere Guvernul arată că prin Decizia nr. 512/2004 Curtea a constatat constituţionalitatea dispoziţiilor criticate.Avocatul Poporului consideră că, "în absenţa opiniei instanţei de judecată cu privire la excepţia invocată, sesizarea Curţii Constituţionale prin Încheierea din 27 ianuarie 2005 a Tribunalului Gorj – Secţia comercială şi de contencios administrativ nu este legală".Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 167 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 29 decembrie 2003. Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 174/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 465 din 25 mai 2004, ordonanţă republicată ulterior în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 24 iunie 2004. Ca urmare, textul dedus controlului de constituţionalitate a devenit art. 172 alin. (2) prin renumerotarea textelor. Dispoziţiile art. 172 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, asupra cărora Curtea urmează să se pronunţe, au următoarea redactare: „Cererile organelor fiscale privind începerea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului se vor înainta instanţelor judecătoreşti şi sunt scutite de consemnarea vreunei cauţiuni.”Analizând excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, Curtea constată că autorul acesteia nu a menţionat nici un motiv prin care să susţină neconstituţionalitatea textelor de lege criticate şi nu a indicat vreun text constituţional considerat a fi fost încălcat, limitându-se să arate că dispoziţia criticată încalcă prevederile art. 31 alin. (4) din Legea nr. 64/1995.În consecinţă, în cauză, Curtea nu poate reţine ca reprezentând motivări în drept ale excepţiei de neconstituţionalitate referirile autorului excepţiei făcute cu privire la încălcarea "art. 31 alin. (4) din Legea nr. 64/1995 privind cauţiunea”. În jurisprudenţa sa Curtea Constituţională a stabilit de principiu că, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, „sesizările adresate Curţii Constituţionale trebuie motivate, ceea ce implică, în mod necesar, invocarea unui temei constituţional pentru contestarea legitimităţii constituţionale a prevederii ce face obiectul sesizării”. De asemenea, Curtea a stabilit că „nu se poate substitui autorului sesizării în ceea ce priveşte invocarea unui anume motiv de neconstituţionalitate”, altminteri, „în cadrul procedurii de soluţionare a excepţiilor de neconstituţionalitate, controlul Curţii Constituţionale ar însemna să se exercite nu la sesizare, ci din oficiu, ceea ce contravine prevederilor art. 144 lit. c) din Constituţie [devenit art. 146 lit. d) după republicarea Constituţiei], care se referă în mod expres la «excepţiile ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti»”. În acest sens, menţionăm de exemplu Decizia Curţii Constituţionale nr. 5 din 3 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 22 aprilie 1998, în care se face trimitere şi la deciziile Curţii nr. 338 din 18 iulie 1997 şi nr. 392 din 15 octombrie 1997, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 21 iulie 1997 şi, respectiv, nr. 299 din 4 noiembrie 1997.În ceea ce priveşte invocarea de către autorul excepţiei a încălcării dispoziţiilor art. 31 alin. (4) din Legea nr. 64/1995, aceasta nu are relevanţă cu privire la neconstituţionalitatea textului criticat, întrucât această încălcare, chiar dacă ar fi reală, nu ar putea constitui un temei de neconstituţionalitate, ci, cel mult, eventual ar avea semnificaţia existenţei unor necorelări din legislaţie, a căror înlăturare nu este de resortul justiţiei constituţionale, ci este de competenţa exclusivă a autorităţii legiuitoare.Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 172 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Slamec” – S.A. Slatina în Dosarul nr. 120/F/2004 al Tribunalului Gorj – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 mai 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Benke Karoly–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește